Se expun jucătorii vreunui pericol?

Băiatul de 12 ani „îşi încolţeşte adversarul neînarmat şi îi îndreaptă ţeava pistolului spre cap. «Nu-mi mai scapi acum!», spune băiatul rânjind diabolic şi bătându-şi joc de personajul de pe ecran. «Eşti al meu!» Băiatul apasă pe buton şi îl împuşcă în faţă. În timp ce personajul se rostogoleşte la pământ, halatul i se mânjeşte cu sânge. «Te-am terminat!», spune băiatul râzând“.

ACEST episod dintr-un anumit joc pe calculator, despre care s-a vorbit în articolul „Violenţa pe calculator: Sunt copiii voştri în pericol?“, de Stephen Barr, ne obligă să ne punem întrebarea din titlul articolului nostru. Pe piaţă există peste 5 000 de jocuri video şi jocuri pe calculator. Unele sunt considerate instructive, distractive şi inofensive.

De exemplu, unele jocuri te învaţă geografie sau cum să pilotezi un avion. Altele îl ajută pe jucător să-şi dezvolte gândirea logică şi capacitatea de a rezolva probleme. Unele jocuri au rolul de a exercita un efect terapeutic asupra jucătorului. De pildă, un astfel de joc a fost conceput să-i ajute pe cei ce suferă de o tulburare  de citire. De asemenea, alte jocuri îi ajută pe copii să se familiarizeze cu limbajul informatic, limbaj din ce în ce mai important în această eră a tehnologiei.

Experţii ne dezvăluie aspectele dăunătoare

„O categorie de jocuri au teme care sfidează normele sociale, teme cum ar fi violenţa, sexul şi limbajul vulgar“, afirmă David Walsh, preşedintele Institutului Naţional de Cercetări asupra Familiei şi Mass-Media. „Din nefericire, este vorba despre o categorie ce pare să aibă o trecere deosebită în rândul copiilor între 8 şi 15 ani.“

Un studiu efectuat în Statele Unite a arătat că aproape 80 la sută dintre jocurile video preferate de tineri conţin violenţă. Iată ce spune Rick Dyer, preşedintele companiei Virtual Image Productions: „Ele nu mai sunt simple jocuri. Sunt dispozitive de învăţare. Îi învăţăm pe copii în cel mai incredibil mod cum e să apese pe trăgaci. . . . Dar iată ce nu învaţă ei: consecinţele asupra vieţii reale“.

Protestul împotriva jocurilor violente s-a făcut simţit încă din 1976, când în centrele de videojocuri s-a pus la dispoziţia publicului jocul Death Race. Obiectivul jocului era să calci cu maşina pietonii pe care-i vedeai pe ecran. Jucătorul care călca cei mai mulţi pietoni câştiga. Jocurile de ultimă generaţie, mai sofisticate, au o grafică mai bună şi îi permit jucătorului să participe la acte violente ce par a fi şi mai reale.

Jocul Carmageddon, de exemplu, îi cere jucătorului ca, până la ultimul nivel, să calce şi să ucidă 33 000 de oameni. Iată ce se spune într-o descriere a părţii a doua jocului: „Victimele nu numai că sunt strivite sub greutatea roţilor, iar parbrizul este stropit cu sânge, dar ele se şi ridică în genunchi implorând îndurare sau se sinucid. Dacă vrei, poţi chiar să le rupi în bucăţi“.

Este aşadar dăunătoare violenţa simulată? Asupra acestui subiect s-au făcut aproximativ 3 000 de studii. Multe persoane au sesizat că există o legătură între violenţa jocurilor şi agresivitatea crescândă a jucătorilor. Incidentele în care tinerii se manifestă violent sunt considerate de mulţi o dovadă a acestei legături.

Unii specialişti minimalizează influenţa pe care o au jocurile asupra oamenilor, spunând că trebuie luaţi în considerare şi alţi factori. Potrivit opiniei lor, copiii care au deja înclinaţii violente sunt cei care aleg aceste jocuri. Dar exercită jocurile violente într-adevăr o influenţă nefastă asupra jucătorilor? Este ilogic să susţinem că oamenii nu sunt influenţaţi de ceea ce văd. Dacă aşa ar sta lucrurile, de ce mai cheltuiesc companiile comerciale miliarde de dolari anual pe publicitatea difuzată la televizor?

 „Deprinderea şi dorinţa de a ucide“

Specialistul în psihologie militară David Grossman, autorul cărţii On Killing (Despre ucidere), susţine că violenţa prezentă în jocurile pe calculator are asupra copiilor acelaşi efect pe care îl are instruirea militară asupra soldaţilor, adică îi face să-şi învingă aversiunea instinctivă faţă de actul uciderii. De pildă, personalul militar a observat că, la o mare parte dintre infanterişti, această repulsie poate fi anihilată în timpul exerciţiilor de tir prin simpla înlocuire a ţintei tradiţionale cu una în formă de om. La fel, spune Grossman, jocurile violente dezvoltă în copii „deprinderea şi dorinţa de a ucide“.

Potrivit rezultatelor unor cercetări apărute în publicaţia Journal of Personality and Social Psychology, violenţa prezentă în jocurile video şi în jocurile pe calculator poate fi chiar mai periculoasă decât cea prezentată la televizor sau în filme, deoarece jucătorul se identifică cu personajele care se manifestă violent. Dacă prin intermediul televizorului suntem spectatori la violenţă, prin jocurile pe calculator suntem chiar participanţi la ea. Mai mult decât atât, un film îl poate reţine pe un copil doar câteva ore, pe când un joc video îi poate răpi 100 de ore.

În unele ţări s-a adoptat un sistem de clasificare menit să indice că jocurile de o violenţă excesivă sunt doar pentru adulţi. Însă acest sistem este util doar atât timp cât se ţine cont de el. Un studiu efectuat în Statele Unite a dezvăluit că 66 la sută dintre părinţii intervievaţi nici măcar nu cunoşteau semnificaţia clasificărilor oferite de acest sistem. Directorul Entertainment Software Rating Board spune că scopul principal al sistemului nu este acela de a-i împiedica pe copii să-şi facă rost de anumite jocuri. Iată ce afirmă el: „Rolul nostru nu este de a impune anumite gusturi, ci de a le oferi părinţilor mijloacele necesare pentru a stabili ceea ce vor sau nu vor pentru copiii lor“.

Jocuri care creează dependenţă?

Noile jocuri online, care se joacă pe Internet cu oameni din întreaga lume, îi dau jucătorului posibilitatea să aleagă rolul unui personaj care, pe măsură ce trece peste diverse obstacole, se simte tot mai plin de sine. Timpul pe care jucătorul îl petrece „în pielea“ personajului său este o adevărată investiţie şi îi dă un sentiment de satisfacţie, care îl şi face să vrea să joace în continuare. Unii se simt aproape dependenţi de astfel de jocuri. Acesta este, probabil, motivul pentru care anumite jocuri online durează luni sau chiar ani.

 Revista Time preciza că, în ultimul timp, interesul faţă de jocul online numit Lineage a crescut în Coreea de Sud. Jocul prezintă o societate medievală în care participanţii trebuie să lupte pentru victorie. Jucătorul trece de la un nivel la altul, încercând să înainteze în rang. Unii tineri joacă toată noaptea, iar a doua zi nu pot sta treji la şcoală. Părinţii se îngrijorează, însă nu ştiu întotdeauna cum să abordeze problema. Într-un interviu, un tânăr a mărturisit: „Cei cu care comunic online cred că sunt o persoană fină, dar, când mă întâlnesc în realitate, mă sfătuiesc să mai slăbesc“.

Iată cum explică psihologul coreean Joonmo Kwon popularitatea de care a ajuns să se bucure jocul Lineage: „În Coreea, viaţa reală te obligă să-ţi înăbuşi pasiunile şi dorinţele ascunse, pe când jocul îţi permite să ţi le exprimi“. Prin urmare, tinerii evadează din realitate într-o lume a fanteziei. Un comentator perspicace îi descrie pe jucători astfel: „Lumea jocului i se pare gamerului [jucătorului] mult mai atrăgătoare decât realitatea. Realitatea nu e decât un «spaţiu» în care îşi face rost de banii de care are nevoie ca să poată continua jocul“.

Consecinţe asupra sănătăţii

Statisticile din Statele Unite arată că un elev de clasa a şasea se uită la televizor patru ore pe zi — în afară de timpul pe care-l petrece jucând jocuri video sau pe calculator. Într-un sondaj efectuat în 1995, peste 60 la sută dintre copii au recunoscut că adesea jucau mai mult decât intenţionau să o facă. Acest lucru poate avea drept rezultat neglijarea temelor pentru acasă. În urma unui studiu condus în Japonia s-a constatat că jocurile pe calculator stimulează doar o parte limitată a creierului unui copil. Potrivit studiului, copiii trebuie să citească şi să scrie mai mult, şi să facă mai multe exerciţii de aritmetică. Însă, pentru ca creierul lor să se dezvolte pe deplin, ei trebuie să se joace afară cu copiii, intrând în contact şi comunicând cu alţii.

Potrivit unor rapoarte, 40 la sută dintre copiii din Statele Unite, cu vârsta între cinci şi opt ani, sunt obezi. După cât se pare, ceea ce contribuie la agravarea problemei este lipsa exerciţiilor fizice cauzată de irosirea timpului în faţa televizorului sau a monitorului. O companie chiar a inventat un aparat pentru exerciţii ce poate fi folosit în timp ce utilizatorii se joacă pe calculator. Evident, mult mai bine ar fi să se reducă timpul petrecut cu astfel de jocuri, acordându-se suficient timp altor activităţi care să-l ajute pe copil să-şi formeze o personalitate complexă şi echilibrată.

O altă problemă de sănătate o constituie tulburările oculare, ce pot apărea în urma privitului îndelungat la un monitor. Studiile arată că cel puţin 25 la sută dintre utilizatorii de calculatoare au probleme oculare. Una dintre cauze poate fi scăderea frecvenţei clipirii, care poate duce la uscarea şi iritarea ochiului. Prin clipire, ochiul  se curăţă, deoarece este stimulată secreţia de lacrimi, care spală bacteriile.

Nefiind pe deplin conştienţi de pericolele la care se expun, copiii se pot juca uneori pe calculator ore în şir, făcând doar câteva pauze. Aceasta le poate cauza tensiune oculară şi probleme de focalizare. Specialiştii recomandă pauze scurte, de câteva minute, după fiecare oră de folosire a calculatorului. *

O afacere care ia proporţii

Interesul faţă de jocurile online pare să crească pretutindeni în lume. Se deschid tot mai multe localuri Internet café. Acestea sunt dotate cu mai multe calculatoare, iar cei ce le frecventează plătesc ca să joace jocuri pe reţea. Se ştie că tinerii obişnuiesc să cheltuiască câte 200 de dolari americani pe lună în aceste localuri.

Fără îndoială, industria jocurilor prosperă. Se estimează că piaţa jocurilor online va creşte cu 70 la sută în următorii cinci ani.

Este evident însă că această industrie „înfloritoare“ are o latură întunecată. Pericolele sunt reale. Nici unul dintre noi nu-şi poate permite să-şi pericliteze sănătatea, să-şi risipească timpul şi banii sau să devină insensibil la violenţă sau la crime. Cu atât mai mult copiii noştri nu-şi pot permite să plătească un astfel de preţ. Prin urmare, nu este câtuşi de puţin adevărat că jocurile pe calculator sunt întotdeauna instructive şi inofensive. David Walsh, citat mai înainte, avertizează: „Mass-media se pare că este mai puternică decât credem“. El continuă: „Dacă părinţii au responsabilitatea de a-şi îngriji copiii, atunci definiţia pe care o dăm termenului «a îngriji» trebuie să fie în pas cu schimbătoarea lume a mass-media“.

Într-adevăr, aşa cum spune şi Biblia „scena acestei lumi este în schimbare“ (1 Corinteni 7:31). Şi se pare că nimic nu este mai schimbător decât mass-media. Nenumăraţi părinţi se simt de-a dreptul copleşiţi încercând să ţină pasul cu tendinţele şi influenţele mereu schimbătoare la care sunt expuşi copiii lor în fiecare zi. Totuşi, nu vă descurajaţi. Mulţi părinţi reuşesc să-şi crească copiii ajutându-i să se concentreze asupra lucrurilor cu adevărat importante. Copiii, ca noi toţi, de altfel, trebuie să fie conştientizaţi că cele mai importante necesităţi pe care le avem nu vor putea fi niciodată satisfăcute de divertismente, indiferent că e vorba despre cele de pe calculator, de la televizor sau din altă parte. De adevărata fericire au parte „cei conştienţi de necesităţile lor spirituale“, cum a spus cândva Isus. — Matei 5:3.

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 6]

JOCURILE ELECTRONICE — Câteva pericole

▸ Unele jocuri pe calculator sau videojocuri violente pot încuraja comportamentul agresiv.

▸ Când joci jocuri electronice nu eşti un simplu spectator la acte de violenţă, ci un participant la ele.

▸ Pentru cei uşor influenţabili, jocurile pot estompa graniţa dintre lumea reală şi cea a fanteziei.

▸ Asemenea unui drog, jocurile te pot determina să-ţi neglijezi anumite obligaţii importante sau chiar relaţiile cu alţii.

▸ Jocurile răpesc mult timp, pe care copiii l-ar putea folosi desfăşurând alte activităţi importante, cum ar fi studiul, discuţiile cu alţii sau jucarea unor jocuri creative.

▸ Privitul prea mult la ecran poate cauza tensiune oculară.

▸ Neglijarea exerciţiilor fizice din cauza jocurilor electronice poate duce la obezitate.

▸ Jocurile te fac să-ţi iroseşti banii şi timpul.

[Chenarul/Fotografia de la pagina 8]

O modalitate de a abandona acest obicei

Thomas, un creştin în vârstă de 23 de ani, îşi aminteşte: „Când eram la şcoală, îmi neglijam mult temele pentru acasă din cauza jocurilor electronice. Mai târziu am avut de suferit în mai multe privinţe. Am continuat să joc chiar şi după ce am devenit ministru voluntar cu timp integral. În cele din urmă, am observat că jocurile îmi consumau mult timp şi energie. Uneori îmi dădeam seama că atunci când jucam înainte de a merge în lucrare sau la o întrunire, îmi era greu să mă concentrez. Mă gândeam aproape tot timpul cum să depăşesc un anumit obstacol din joc după ce mă întorceam acasă. Studiul personal şi citirea cu regularitate a Bibliei au avut mult de suferit. Începeam să-mi pierd bucuria de a-i sluji lui Dumnezeu.

Într-o noapte târziu, după ce am mers la culcare, am înţeles că efectiv nu mai puteam continua aşa. M-am ridicat din pat, mi-am pornit calculatorul, mi-am selectat toate jocurile şi am apăsat tasta Delete. Au dispărut toate într-o secundă! A fost greu! Mi-am dat seama că eram mult mai ataşat de jocuri decât crezusem. Însă am încercat un extraordinar sentiment de victorie, deoarece ştiam că făcusem ceva ce era spre binele meu. E-adevărat, mi-am mai cumpărat câteva jocuri de-atunci. Dar acum sunt mult mai sever cu mine însumi. Când văd că îmi e greu să-mi păstrez echilibrul, pur şi simplu apăs din nou tasta Delete“.

[Legenda fotografiei de la pagina 6]

Unii spun că există o legătură între violenţa din jocuri şi agresivitatea jucătorilor

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Un local Internet din Seoul (Coreea)