„Dependenţa“ de telefoanele mobile

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN JAPONIA

„ATRACŢIA pentru telefoanele mobile se transformă în dependenţă“, titra ziarul japonez The Daily Yomiuri. Dar este într-adevăr vorba despre dependenţă? „Se pare că tinerii îşi consideră telefonul mobil o parte a corpului şi chiar intră în panică dacă nu îl au la ei“, se explica în ziar. De teama de-a nu fi izolaţi de ceilalţi, mulţi dintre ei îşi ţin telefonul deschis tot timpul, oriunde s-ar găsi. Dacă „nu primesc nici un mesaj scris, devin neliniştiţi şi irascibili şi încep să creadă că nimeni nu are nevoie de ei“. Acest sentiment de nelinişte îi determină să răspundă imediat la toate mesajele scrise, chiar dacă adesea nu este necesar.

Bineînţeles, telefoanele mobile pot fi utile. De fapt, ele s-au dovedit de nepreţuit în situaţii de urgenţă. Nici folosirea ocazională a telefoanelor mobile nu este neapărat greşită, cât timp acest lucru se face în mod echilibrat. Unele persoane avizate însă afirmă că „dependenţa“ de telefoanele mobile ar putea dăuna deprinderilor fireşti de comunicare. O profesoară de gimnaziu din Osaka este îngrijorată deoarece „copiii încep să îşi piardă din capacitatea de a interpreta mimica, comportamentul şi inflexiunile vocii celorlalţi din cauza telefoanelor mobile. În consecinţă, copiii sunt mai agresivi şi mai nepăsători faţă de sentimentele celor din jur“, se spunea în ziar.

Articolul afirma în încheiere: „Este cât se poate de sigur că, în viitor, copiii vor depinde tot mai mult de telefoanele celulare. Singura modalitate prin care ar putea fi reduse efectele dăunătoare ale acestei tendinţe este ca părinţii să dea un exemplu bun copiilor prin modul în care întrebuinţează telefonul celular“.