Nestemate de pe ţărmul mării

REDARE

Nestemate de pe ţărmul mării

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN NICARAGUA

VI S-A întâmplat vreodată să găsiţi o scoică încântătoare scânteind în nisip şi să simţiţi o emoţie deosebită? Dacă da, să ştiţi că nu sunteţi singurul. Pretutindeni, oamenii preţuiesc scoicile pentru marea lor diversitate şi pentru frumuseţea lor aparte.

Cochiliile pot fi întâlnite pe aproape toate ţărmurile din lume. Scoica însă reprezintă mai mult decât un obiect drăguţ pe care-l iei în mână şi-l admiri. Fiecare cochilie a fost odată căsuţa unei creaturi cu corpul moale — o moluscă ce şi-a construit singură locuinţa. Potrivit unor estimări prudente, astăzi există peste 50 000 de specii de moluşte!

Cochiliile despre care se va vorbi în acest articol se găsesc în Nicaragua, pe coasta Pacificului. Multe dintre ele le-am cules de pe plaja lungă de 3 km, numită Poneloya şi Las Peñitas. Altele le-am primit de la pescarii locali. Permiteţi-mi să vă spun câte ceva despre unele dintre aceste cochilii, precum şi despre creaturile marine care le-au construit.

Marile gasteropode

Majoritatea cochiliilor sunt realizate de moluşte din două clase principale: Gasteropoda (gasteropode) şi Bivalvia (bivalve). Gasteropodele, inclusiv toate tipurile de melci, au capul prevăzut cu tentacule şi ochi. Aceste moluşte se târăsc pe un singur picior cărnos. De aceea ele sunt şi numite gasteropode, adică „pântece cu picior“.

Dar cum respiră şi cum se hrănesc gasteropodele? Multe vietăţi marine respiră cu ajutorul unui sifon, un organ asemenea unui tub, care e situat pe cap. Sifonul le ajută să absoarbă apa prin branhii. Unele gasteropode au o trompă — un organ tubular folosit pentru a se hrăni. Multe au şi o radulă — un fel de limbă prevăzută cu dinţişori tari. Ea acţionează ca o pilă pentru a roade hrana. Toate gasteropodele au sistem nervos, aparat circulator şi digestiv, precum şi organe de reproducere.

Cum ne dăm seama dacă o cochilie este produsul unui gasteropod? Dacă este univalvă, adică este alcătuită dintr-o singură placă, de obicei în spirală. Melcul-de-purpură, melcul cu vas, melcul de porţelan, melcul conic şi melcul-turn sunt gasteropode. Să privim mai atent câteva dintre aceste nestemate.

Perioade de creştere rapidă. „Forarea“ după hrană

Pretutindeni, cochilia melcilor-de-purpură are un model complicat. Am găsit două specii de melci-de-purpură frumoşi: Hexaplex regius, de culoare roz şi maro, precum şi nu mai puţin atrăgătorul Muricanthus radis. Dar de unde apar toate aceste striaţiuni ţepoase de pe cochilia lor? Moluştele construiesc fiecare striaţiune, care se numeşte şi varix (termenul latinesc semnifică varice), în timpul perioadelor de dezvoltare lentă a cochiliei. Printre aceste striaţiuni se poate vedea materialul din care e construită cochilia în perioadele de creştere rapidă. Cartea Shells — Treasures of the Sea (Cochiliile — Comori ale mării) explică: „Procesul de producere a cochiliei le consumă atât de multă energie, încât multe gasteropode îşi încetinesc metabolismul şi intră într-o perioadă de inactivitate; în felul acesta ele dedică mai multă energie construirii rapide a cochiliei. De obicei, micuţa vietate se îngroapă sau se ascunde cumva ca să evite neplăcerile din partea prădătorilor. . . . Procesul de creştere rapidă poate dura de la câteva zile la câteva săptămâni, în funcţie de specia de moluşte.“

Melcul-de-purpură este un prădător grozav. Uneori, în timp ce adunam cochilii, mă întrebam de ce unele aveau un orificiu mic, perfect realizat. Am aflat mai târziu că melcul-de-purpură este una dintre multele moluşte care pot face un orificiu mic în cochilia pradei sale cu ajutorul dinţilor de pe radulă. Apoi, melcul-de-purpură îşi introduce trompa în acest orificiu şi se bucură de o masă gustoasă!

Am descoperit cu încântare că în Biblie se fac referiri, deşi indirecte, la melcul-de-purpură. Două specii des întâlnite în Marea Mediterană, Murex trunculus şi Murex brandaris, au stat la baza obţinerii unei vopsele purpurii foarte scumpe, folosite în timpurile biblice la vopsitul ţesăturilor (Estera 8:15; Luca 16:19). Melcul are o glandă care produce un lichid de culoare gălbuie; când lichidul este expus la aer sau la soare, el devine violet-închis sau purpuriu. Cum un melc-de-purpură are doar o cantitate infimă de lichid, s-a estimat că, pentru obţinerea unui gram şi jumătate de vopsea, ar fi nevoie de 12 000 de melci. Nu e de mirare că numai cei bogaţi îşi permiteau purpura de Tir, aşa cum era cunoscută pe atunci această vopsea! *

Cochilii zâmbitoare

Am găsit şi o specie de melc cu vas, un melc care dă impresia că zâmbeşte (Malea ringens). Melcii cu vas se găsesc peste tot pe glob, deoarece larvele lor pot pluti nestingherite pe ape săptămâni întregi sau chiar luni înainte de a se fixa pe fundul mării pentru a se dezvolta. Puteţi observa uşor striaţiile late care străbat în spirală cochilia, precum şi trăsătura lui distinctivă: marginea îngroşată a cochiliei întărită de dinţi. Se presupune că această margine îl păzeşte pe gustosul melc de dinăuntru de crabii înfometaţi.

Colecţia mea conţine câteva exemplare deosebit de frumoase — tinere şi adulte — ale melcului cu coroană (Melongena corona), numit aşa deoarece are o „coroană“ de spini. Mai am şi un melc tânăr (Cymatium tigrinum) — o specie care poate ajunge până la 15 cm lungime —, precum şi o Pleuroploca princeps, preţuită mai ales pentru culoarea ei de un portocaliu neobişnuit. Asemenea cochilii de ape adânci pot fi găsite rareori pe ţărmul mării. Aceste exemplare minunate mi-au fost dăruite de nişte prieteni pescari, care le-au prins în plase sau în capcanele pentru homari. Ei şi-au păstrat carnea pentru hrană şi, foarte amabili, mi-au dat mie frumoasele cochilii.

Mici, dar încântătoare

În perioada refluxului, pe ţărm rămâne un strat îngust de cochilii — o mulţime de cochilii mai mici şi fascinante de gasteropode. Printre ele se află multe specii care încântă privirea — melcul de porţelan, melcul conic, melcul de porfir, melcul sub formă de spirală (familia Terebridae), ceasul solar, melcul ce se aseamănă cu luna (Polinices helicoides, familia Naticidae) şi melcul turn. Cum există atât de multe specii pe întregul glob, unii colecţionari adună cochilii aparţinând unei singure familii. Există, de exemplu, peste 500 de specii de melci conici!

Una dintre cele mai atrăgătoare caracteristici ale cochiliilor de gasteropode este modelul în spirală. Ceasul solar şi melcul sub formă de spirală sunt exemplarele cele mai frumoase care au acest model. Pe măsură ce cresc, cochiliile urmează un model precis din punct de vedere matematic. În felul acesta, chiar dacă cresc în mărime, ele îşi păstrează forma de bază. Molusca realizează forma spiralată adăugând încontinuu material la marginea cochiliei şi răsucindu-se în jurul unei axe imaginare ce trece exact prin mijlocul cochiliei. Cochilia rezultată devine un adăpost rezistent şi compact pentru molusca dinăuntru — o îmbinare a frumosului cu practicul!

Scoica-de-nisip, scoica-pieptene şi alte bivalve

Dar ce se poate spune despre cealaltă clasă de moluşte menţionată anterior, Bivalvia? Cochiliile lor umplu plajele nicaraguene. O cochilie bivalvă este compusă din două părţi simetrice, articulate printr-o ţâţână, care adăpostesc şi ocrotesc animalul. Scoica-de-nisip este un exemplar binecunoscut al acestei clase. Moluştele bivalve sunt acefale, însă au nişte organe de simţ numite chemoreceptori care le dau posibilitatea să detecteze gustul şi mirosul din apă. În general, bivalvele se hrănesc cu substanţele organice extrase din apa mării. Unele au un picioruş cărnos cu ajutorul căruia reuşesc să înainteze. Scoica-pieptene, şi ea o bivalvă, poate să înoate închizându-şi cu forţă valvele şi eliberând un jet de apă care o propulsează înapoi. Pentru a înainta, ea împroaşcă apa cu putere în spate. Dar cum ştie o scoică-pieptene când anume o paşte pericolul? Ea are o mulţime de ochişori albaştri sensibili, situaţi pe două rânduri: câte un rând pe fiecare valvă. Ei pot detecta umbra unui prădător.

Cel mai preţuit produs al bivalvelor este, probabil, sideful. Cochiliile conţin în cea mai mare parte carbonat de calciu cristalizat — un element al sărurilor minerale din apa mării. Frumuseţea strălucitoare a sidefului însă provine dintr-un tip special de carbonat de calciu, denumit aragonit. Pe partea din interiorul cochiliei, unele moluşte depun cristale fine, microscopice de aragonit, semănând cu ţiglele de pe acoperişul caselor. Aceste cristale refractă şi reflectă lumina, producând atât de admiratul efect de irizaţie. De fapt, unele specii de bivalve folosesc sideful pentru a acoperi substanţele iritante din interiorul cochiliei, de exemplu un fir de nisip. În timp, sideful se depune strat peste strat, iar acel fir de nisip iritant se transformă într-o perlă frumoasă şi preţioasă.

Caracteristica deosebită a moluştelor

M-am gândit să vorbesc la sfârşit despre cea mai uimitoare caracteristică a moluştelor — mantaua, un organ comun tuturor moluştelor. Aceasta este cea mai specializată porţiune din partea superioară a animalului, care este responsabilă de crearea unei noi cochilii. Cartea Shells — Treasures of the Sea spune: „Molusca poartă în sânge carbonat de calciu dizolvat pe care îl secretă prin nişte pori tubulari . . . de-a lungul marginii îngroşate a cochiliei“. Molusca mai secretă şi o proteină care determină cristalizarea calciului în apă.

Celulele pigmentare din manta imprimă o mare varietate de culori şi modele nestematelor, pe măsură ce acestea se dezvoltă. Malacologii — oamenii de ştiinţă care studiază moluştele — nu sunt siguri ce funcţie îndeplinesc culorile şi modelele. Culoarea şi modelul nu par a juca un rol important în capacitatea moluştelor de a se recunoaşte una pe alta. Iar aceste caracteristici nu constituie întotdeauna un camuflaj pentru animal. Însă, bogata varietate de culori, de modele şi de forme ale cochiliilor ne fascinează!

Aşadar, data viitoare când vă veţi plimba pe plajă şi veţi culege o cochilie sclipitoare, amintiţi-vă un lucru: Fie că este o bivalvă obişnuită, fie un gasteropod frumos răsucit, veţi ţine de fapt în mână o nestemată — fosta casă a unei creaturi mititele, cu corp moale, numită moluscă.

[Notă de subsol]

^ par. 13 Pentru mai multe detalii, vezi enciclopedia Insight on the Scriptures, volumul 1, paginile 661–662, publicată de Martorii lui Iehova.

[Text generic pe pagina 26]

Gasteropodele sunt formate dintr-o singură placă, iar bivalvele produc cochilii alcătuite din două părţi articulate printr-o ţâţână

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

MELC-DE-PURPURĂ (Muricanthus radix)

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

MELC-DE-PURPURĂ (Hexaplex regius)

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

MELCUL CU VAS