Potrivit Bibliei

Există un păcat de neiertat?

EXISTĂ o pedeapsă mai rea decât moartea? Da, moartea fără speranţa învierii, din cauza comiterii unui păcat de neiertat. Isus a spus că există un păcat care „nu se va ierta“. — Matei 12:31.

În Biblie se spune totuşi că Dumnezeu este iertător. Deşi oamenii au tendinţa de a nutri resentimente şi de a nu ierta, Dumnezeu „nu oboseşte iertând“ (Isaia 55:7–9). De fapt, plătind un mare preţ, Dumnezeu şi-a trimis Fiul iubit pe pământ ca jertfă conciliatoare de o valoare atât de mare încât să ne poată şterge păcatele. — Ioan 3:16, 17; Faptele 3:19; 1 Ioan 2:1, 2.

La timpul stabilit de el, Dumnezeu va învia multe persoane care au comis păcate grave, dar care nu vor mai fi trase la răspundere pentru acţiunile săvârşite în trecut (Faptele 24:15; Romani 6:23). De fapt, Isus a spus că „orice fel de păcat şi de blasfemie li se va ierta oamenilor“, cu excepţia păcatului de neiertat (Matei 12:31). Aşadar, probabil vă întrebaţi: Ce ar putea fi atât de grav încât Dumnezeu să nu ierte?

Când căinţa nu mai este posibilă

Avertismentul lui Isus se referea la un act intenţionat de ‘blasfemie împotriva spiritului’. Pentru acest fel de păcat nu există absolvire. „Nu, nici în acest sistem de lucruri, nici în cel care va veni“, a adăugat Isus (Matei 12:31, 32). Cei ce se fac vinovaţi de un astfel de păcat nu vor fi înviaţi.

Dar ce este blasfemia împotriva spiritului? Ea vine din inimă, dezvăluind o intenţie şi o atitudine răutăcioasă. Intenţia clară de a te împotrivi spiritului sfânt al lui Dumnezeu amplifică gravitatea acestui păcat. Să dăm un exemplu: În unele părţi ale lumii, legea diferenţiază omorul cu circumstanţe agravante de omuciderea scuzabilă pe baza intenţiei şi a modului de săvârşire şi prevede pedeapsa capitală (moartea) doar în cazul primului tip de omor, care este un act săvârşit cu premeditare.

Apostolul Pavel fusese un blasfemator, dar iată ce a spus el: „Mi s-a arătat îndurare, deoarece eram în ignoranţă“ (1 Timotei 1:13). A păcătui împotriva spiritului sfânt înseamnă a i te opune în mod intenţionat. Acest păcat este generat de o stare a inimii atât de rea încât nu există posibilitate de întoarcere.

 După cât se pare, Pavel se referea la acest fel de păcat când a scris: „Este imposibil ca, în ceea ce îi priveşte pe aceia care au fost luminaţi o dată pentru totdeauna şi care au gustat darul ceresc gratuit şi care au devenit părtaşi la spiritul sfânt şi care au gustat cuvântul excelent al lui Dumnezeu şi puterile sistemului de lucruri care vine, dar care au căzut, să fie din nou reînsufleţiţi pentru căinţă“ (Evrei 6:4–6). El a mai spus: „Dacă practicăm păcatul în mod intenţionat după ce am primit cunoştinţa exactă a adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate“. — Evrei 10:26.

Ceea ce l-a îndemnat pe Isus să dea avertismentul referitor la păcatul de neiertat a fost conduita unor conducători religioşi din zilele sale. Dar aceşti conducători nu au ţinut seamă de avertismentul său. De fapt, chiar au cerut să fie ucis. Mai târziu, ei au avut dovezi de netăgăduit că spiritul sfânt înfăptuise lucruri miraculoase. Li s-a spus că Isus fusese înviat! Era clar că Isus era Cristosul! Cu toate acestea, ei au acţionat cu răutate împotriva spiritului sfânt, mituindu-i pe soldaţii romani ca să nu spună adevărul despre învierea lui. — Matei 28:11–15.

Avertisment pentru adevăraţii creştini

De ce acordă adevăraţii creştini o atenţie deosebită avertismentului referitor la păcatul de neiertat? Deoarece, deşi avem cunoştinţa exactă despre Dumnezeu şi despre acţiunea spiritului său, în noi s-ar putea dezvolta o inimă rea (Evrei 3:12). Nu trebuie să considerăm că nouă nu ni s-ar putea întâmpla niciodată acest lucru! Să ne gândim la Iuda Iscariot. La început el a fost un continuator fidel al lui Isus. Întrucât a fost ales printre cei 12 apostoli, el trebuie să fi avut calităţi de dorit. Dar la un moment dat a început să permită gândurilor şi dorinţelor rele să se dezvolte şi să pună stăpânire pe el. Astfel, în timp ce era martor ocular la extraordinarele miracole pe care le făcea Isus, Iuda fura bani. Apoi, tot pentru bani, l-a trădat cu bună ştiinţă pe Fiul lui Dumnezeu.

Unii care au fost cândva creştini fideli s-au îndepărtat în mod voit de Dumnezeu, probabil din cauza resentimentelor, a mândriei sau a lăcomiei, iar acum sunt apostaţi şi luptă împotriva spiritului lui Dumnezeu. Ei se opun în mod intenţionat lucrurilor pe care, în mod vădit, le realizează spiritul. Au comis aceste persoane păcatul de neiertat? Judecata finală îi aparţine lui Iehova. — Romani 14:12.

În loc să-i judecăm pe alţii, ar fi bine ca fiecare dintre noi să se ferească de comiterea în secret a unor păcate care, treptat, pot duce la împietrirea inimii (Efeseni 4:30). Ne simţim mângâiaţi la gândul că Iehova ne va ierta cu largheţe dacă ne căim, chiar dacă am comis păcate grave. — Isaia 1:18, 19.

[Legenda ilustraţiei de la paginile 12, 13]

Unii farisei au comis păcatul de neiertat