Salt la conţinut

Salt la cuprins

În curând, „urgenţa amânată“ va fi soluţionată!

În curând, „urgenţa amânată“ va fi soluţionată!

În curând, „urgenţa amânată“ va fi soluţionată!

„ÎN COMPARAŢIE cu trecutul relativ apropiat, actualmente trăim într-o lume a abundenţei. . . . Teoretic . . . avem hrană mai mult decât suficientă pentru toţi“, se afirma într-un studiu al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS). Dacă aşa stau lucrurile, care este adevărata cauză a malnutriţiei?

„Problema este că hrana nu e nici produsă, nici distribuită în mod echitabil“, afirmă OMS. „Adesea, săracii din ţările în curs de dezvoltare, ţări cu potenţial de progres, privesc neputincioşi — şi cu stomacul gol — exportarea în cantităţi mari a recoltelor bogate şi a produselor alimentare pentru care se încasează sume enorme de bani. Acestea le aduc câtorva oameni profituri pe termen scurt, iar multora pierderi pe termen lung.“ Un studiu recent efectuat de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie (FAO) arată că ‘20 la sută dintre cei mai bogaţi oameni’ din lume ‘consumă 45 la sută din totalul producţiei de carne şi peşte, pe când 20 la sută dintre cei mai săraci oameni consumă doar 5 la sută din acest total’.

O altă cauză a malnutriţiei este „lipsa educaţiei şi a informării corecte“, afirmă Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii. „Fără stabilirea unor strategii de informare şi a unor programe educaţionale mai eficiente şi mai accesibile, atitudinea, deprinderile şi comportamentul necesare combaterii malnutriţiei nu se pot dezvolta“, spunea în continuare UNICEF. Însă lipsa de alimente slăbeşte nu numai sănătatea unei persoane, ci şi capacitatea acesteia de a se instrui mai bine, ceea ce reprezintă un alt cerc vicios.

Dreptate şi interes altruist faţă de toţi

În pofida acestor obstacole greu de depăşit, unii experţi în domeniu sunt totuşi optimişti. Iată, de pildă, cum şi-a exprimat speranţa Jacques Diouf, directorul general al FAO: „Visez la o lume în care fiecare bărbat, femeie şi copil să poată consuma zi de zi suficientă hrană sănătoasă şi bogată în substanţe nutritive. În acest vis, prăpastia uriaşă dintre săraci şi bogaţi e micşorată. Văd toleranţă, şi nu discriminare; pace, şi nu războaie civile; folosirea echilibrată a habitatelor, şi nu degradarea mediului; prosperitate pentru toţi, şi nu o deznădejde copleşitoare“.

Însă, aşa cum am văzut, pentru realizarea acestor idealuri nu este suficientă doar creşterea producţiei alimentare şi îmbunătăţirea metodelor de distribuire a hranei. E nevoie şi de manifestarea la scară largă a dreptăţii şi a unui interes altruist faţă de toţi. Însă aceste idealuri nobile nu caracterizează comercialismul modern.

Este oare posibil să eliminăm obstacole atât de mari precum lăcomia, sărăcia, conflictele şi egoismul şi, prin urmare, să eradicăm malnutriţia de pe faţa pământului? Sau toate acestea nu sunt decât un vis irealizabil?

Unica soluţie reală

Având în vedere ceea ce spune Biblia, cauzele fundamentale ale malnutriţiei nu ar trebui să ne uimească. Iată ce se afirmă în Cuvântul lui Dumnezeu: „În ultimele zile vor fi timpuri critice, cărora cu greu li se va face faţă. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, . . . fără afecţiune naturală, refractari la orice acord, . . . neiubitori de bine, . . . având o formă de devoţiune sfântă, dar dovedindu-se falşi în ce priveşte puterea ei“. — 2 Timotei 3:1–5.

Pot oamenii să înlăture fără ajutorul lui Dumnezeu astfel de atitudini adânc înrădăcinate? După cât se pare, nu. Probabil, aţi observat că oamenii cu autoritate sunt bine intenţionaţi în ce priveşte problemele sociale ale omenirii. Totuşi, egoismul, iubirea de bani şi imperfecţiunea altora înăbuşă şi paralizează chiar şi cele mai sincere strădanii. — Ieremia 10:23.

Cu toate acestea, soluţia nu este doar un vis irealizabil. Biblia ne promite că Regatul lui Dumnezeu va pune capăt atât nedreptăţii, cât şi tuturor celorlalte necazuri care îi chinuiesc în prezent pe oameni.

Iată ce speranţă minunată găsim în textul din Isaia 9:6, 7: „Un copil ni s-a născut, un fiu ni s-a dat; şi domnia princiară va fi pe umărul său. Şi va fi numit cu numele de Sfătuitor minunat, Dumnezeu puternic, Tată etern, Prinţ al păcii. Nu va exista sfârşit al abundenţei domniei princiare şi a păcii pe tronul lui David şi asupra regatului său, pentru a-l stabili ferm şi pentru a-l susţine prin intermediul justiţiei şi prin intermediul dreptăţii, de acum şi până în timp indefinit. Însuşi zelul lui Iehova al armatelor va face lucrul acesta“ (NW).

Chiar pentru acest Regat se roagă oamenii când rostesc rugăciunea Tatăl nostru şi îi cer lui Dumnezeu: „Să vină regatul tău“ (Matei 6:9, 10). Să reţinem ceea ce ne spune Isaia: „Însuşi zelul lui Iehova al armatelor va face lucrul acesta“. Într-adevăr, Iehova Dumnezeu este sincer interesat să le satisfacă oamenilor toate necesităţile. El a proiectat pământul în aşa fel încât să producă hrană din belşug pentru toţi oamenii.

În Psalmul 65:9–13 se spune despre Iehova: „Tu cercetezi pământul, îl adăpi şi-l umpli de bogăţii: râul lui Dumnezeu este plin cu apă. Tu le pregăteşti grâul, după ce ai pregătit pământul; îi adăpi brazdele, îi sfărâmi bulgării, îi moi cu ploaie şi-i binecuvântezi răsadurile. . . . Păşunile sunt îmbrăcate cu turme şi văile sunt acoperite cu grâu“.

Într-adevăr, Creatorul, Iehova, este cel mai în măsură să furnizeze lucrurile necesare omului. El este „Cel care dă hrană oricărei făpturi, căci în veac ţine îndurarea Lui!“ — Psalmul 136:25.

Putem avea încredere că Regatul lui Dumnezeu condus de Cristos se va îngriji de toţi oamenii. „Va fi belşug de grâne în ţară până pe vârful munţilor“, spune Biblia. De asemenea, hrana va fi distribuită în mod echitabil, deoarece „[Isus Cristos] va scăpa pe săracul care strigă şi pe cel necăjit care n-are nici un ajutor. . . . Va scăpa viaţa săracilor“ (Psalmul 72:12, 13, 16). Prin urmare, nu vă descurajaţi! Această ‘urgenţă amânată’ până acum este pe cale să fie soluţionată odată pentru totdeauna!

[Text generic pe pagina 11]

„Teoretic, foametea şi malnutriţia pot fi înlăturate. Mijloacele există. Dificultatea constă în . . . depunerea unor eforturi conjugate atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional.“ — Organizaţia Mondială a Sănătăţii.

[Fotografii pe toată pagina 10]