Manifestând iubire în vremuri de restrişte

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN NIGERIA

ZIUA de duminică, 27 ianuarie 2002 a fost numită în Lagos (Nigeria) „Duminica Neagră“. O explozie ce a avut loc într-o fabrică de armament subterană a zguduit violent întregul oraş, învăpăind cerul serii. Ore în şir exploziile au aruncat asupra oraşului, pe o rază de 3 km, obuze şi bucăţi de pământ, panicând populaţia.

Zvonuri nefondate alimentau teama. Mulţimi de oameni înspăimântaţi se revărsau pe străzi, neştiind de ce anume alergau şi nici încotro se îndreptau. În negura serii, sute de persoane, inclusiv copii cuprinşi de panică, s-au aruncat în apele întunecate ale unui canal şi s-au înecat. Case, şcoli şi clădiri ale unor companii comerciale au fost distruse sau serios avariate, lăsând mii de oameni pe drumuri sau fără loc de muncă. În această tragedie şi-au pierdut viaţa aproximativ 1 000 de persoane. Conform estimărilor ulterioare, cifra era chiar mai ridicată.

Circa 1 350 de bombe, rachete şi grenade neexplodate au fost recuperate mai târziu din zonele locuite din apropierea bazei militare unde avusese loc explozia. Un bărbat a găsit un obiect din metal în camera de zi. Nedându-şi seama că era o bombă, a pus-o în portbagajul maşinii şi a returnat-o autorităţilor.

Aflând ce s-a întâmplat, filiala din Nigeria a Martorilor lui Iehova a luat imediat legătura cu un bătrân din Lagos şi i-a trimis pe cei 16 supraveghetori itineranţi care slujeau în zona afectată să evalueze situaţia celor 36 000 de Martori din Lagos. Filiala a trimis acolo circa un milion de naira (aproximativ 10 000 USD) şi a dispus formarea unui comitet de ajutorare.

 În ce-i priveşte pe Martori, un bărbat a fost grav rănit de un şrapnel, iar două tinere şi-au pierdut, din nefericire, viaţa; în plus, au fost avariate două Săli ale Regatului şi locuinţele a 45 de familii.

La şase zile după explozia muniţiilor, în 2 februarie 2002, au izbucnit conflicte etnice în altă parte a oraşului. Potrivit Crucii Roşii, lupta s-a soldat cu 100 de morţi şi 430 răniţi; în plus, 3 000 de persoane au fost obligate să-şi părăsească locuinţele, iar 50 de case au ars. Comitetul de ajutorare care se îngrijise de necesităţile victimelor „Duminicii Negre“ i-a căutat fără întârziere pe fraţii creştini din acea zonă.

Nici unul nu îşi pierduse viaţa, deoarece, când au început luptele, majoritatea Martorilor erau plecaţi la un congres de circumscripţie. Însă numeroşi Martori din cele cinci congregaţii din zonă au rămas fără casă. Dar fraţii lor creştini le-au oferit cu dragă inimă adăpost. Un Martor medic şi soţia lui au adăpostit 27 de fraţi şi surori.

Martorii din Lagos care nu fuseseră afectaţi de explozii şi nici de conflictul etnic au făcut contribuţii generoase sub formă de hrană, îmbrăcăminte şi articole de uz casnic. Supraveghetorul oraşului a declarat: „Ajutoarele trimise de fraţii din zona Lagosului depăşesc necesităţile sinistraţilor“. Filiala a fost nevoită să le scrie congregaţiilor să nu mai facă alte contribuţii. Trei camioane pline cu lucruri rămase au fost trimise la filială pentru depozitare.

Bătrânii de congregaţie le-au vizitat pe multe dintre victime şi pe familiile celor care îşi pierduseră viaţa. Ei s-au străduit să ofere mângâiere din Scripturi. Comitetul de ajutorare a organizat efectuarea unor lucrări de reparaţii la locuinţele care fuseseră avariate, le-a furnizat victimelor ambelor dezastre obiecte de uz casnic, articole de îmbrăcăminte şi alimente. Totodată, i-a ajutat pe cei rămaşi fără casă să-şi găsească un adăpost. În total, au fost ajutate de comitet 90 de familii şi de persoane individuale.

Mulţi dintre cei afectaţi au fost copleşiţi de ajutorul primit. Un Martor le-a spus fraţilor din comitetul de ajutorare: „Cât voi trăi, îl voi face pe Iehova «adăpostul şi tăria mea»!“ — Psalmul 46:1, 2.

Oamenii au observat modul în care Martorii lui Iehova se ajută unii de alţii când trec prin astfel de dificultăţi. Unchiul uneia dintre Martorele decedate le-a spus bătrânilor din congregaţia ei: „Mă voi întoarce ca să vă mulţumesc cu adevărat şi să învăţ mai multe“. Iar familiei i-a adresat următoarele cuvinte: „Ceea ce am văzut în Lagos este nemaipomenit! Nici rudele n-au făcut tot ce-au făcut oamenii aceştia“.

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

Camion încărcat cu ajutoare

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

Câteva dintre persoanele care au fost ajutate

[Legenda fotografiei de la pagina 14]

Acest cuplu a cazat 27 de persoane rămase fără locuinţă

[Legenda fotografiei de la pagina 14]

Martori lucrând la o casă avariată

[Provenienţa fotografiei de la pagina 13]

Sus: Sam Olusegun – The Guardian