Câte simţuri avem în realitate?

„Noi interacţionăm cu mediul înconjurător atât de bine şi de uşor, încât ne e greu să înţelegem operaţiunile complexe care stau la baza chiar şi a celei mai simple experienţe senzoriale.“ — SENSORY EXOTICA — A WORLD BEYOND HUMAN EXPERIENCE.

IMAGINEAZĂ-ŢI că mergi cu bicicleta pe un drum liniştit de ţară. În timp ce pedalezi, receptorii din picioare te ajută să foloseşti forţa adecvată ca să menţii viteza; organele de echilibru te ţin drept; nasul simte miresmele; ochii contemplă peisajul; urechile aud ciripitul păsărilor. Ţi se face sete şi îţi scoţi sticla cu ceva de băut, ajutat de receptorii tactili din degete. Papilele gustative şi receptorii pentru cald şi rece indică aroma băuturii şi temperatura ei. Receptorii din piele şi cei ai firelor de păr de pe corp detectează cât de puternic este vântul şi, împreună cu ochii, cât de repede te deplasezi. Pielea simte temperatura şi umiditatea din aer, în timp ce, având noţiunea timpului, îţi dai seama de câtă vreme eşti pe drum. În final, simţurile interne te vor obliga să te odihneşti şi să mănânci. Într-adevăr, viaţa este o splendidă simfonie a simţurilor!

Doar cinci simţuri?

Dar câte simţuri intră în acţiune în timpul călătoriei cu bicicleta, doar cele cinci bine cunoscute: văzul, auzul, mirosul, gustul şi pipăitul? Potrivit cu Encyclopædia Britannica, lista cu cele cinci simţuri a fost făcută de filozoful antic, Aristotel; el a avut o „influenţă atât de puternică, încât mulţi vorbesc şi astăzi despre cele cinci simţuri ca şi cum acestea ar fi singurele“.

În conformitate cu Britannica, studiile asupra sensibilităţii cutanate „au demonstrat că omul are mai mult de cinci simţuri“. Aşa să fie oare? Anumite funcţii care erau înainte privite ca ţinând de simţul tactil sunt acum considerate simţuri distincte. De exemplu, receptorii sensibili la durere reacţionează şi fac distincţie între forţele sau agenţii mecanici, termici şi chimici. Alţi receptori indică o mâncărime a pielii. Dovezile arată că avem cel puţin două tipuri de receptori de presiune — unul pentru presiunile uşoare, de suprafaţă şi altul pentru  cele mai puternice, cu efect în profunzime. Corpul omenesc este dotat şi cu numeroase simţuri interne. Care este rolul lor?

Simţurile interne

Simţurile interne detectează schimbările ce au loc în corp. Ele semnalează foamea, setea, oboseala, durerea internă, precum şi nevoia de a respira şi de a merge la toaletă. În colaborare cu ceasul nostru biologic, receptorii interni ne fac să ne simţim obosiţi când vine seara, iar, dacă am călătorit cu avionul într-o regiune cu un fus orar diferit, să ne resimţim din cauza decalajului de fus orar. În plus, întrucât putem „percepe“ în mod conştient scurgerea timpului, s-a pus problema de a include în lista simţurilor şi această conştienţă a timpului.

Mai avem şi un simţ vestibular, sau un simţ al echilibrului, care este localizat în urechea internă. El reacţionează la gravitaţie, acceleraţie şi rotaţie. Şi, în sfârşit, avem simţul chinestezic, care ne ajută să percepem tensiunea musculară, precum şi mişcările şi poziţia membrelor noastre, chiar şi cu ochii închişi.

Bineînţeles, percepţia senzorială nu este o caracteristică doar a omului. Şi animalele posedă o mare varietate de simţuri, unele chiar uluitoare, pe care noi nu le avem. În următorul articol vom analiza câteva dintre ele. În plus, vom arunca o privire mai atentă asupra propriului corp şi asupra caracteristicilor deosebite care ne conferă nouă, oamenilor, un loc special printre fiinţele de pe pământ.

[Chenarul/Fotografiile de la pagina 4]

Simţul tactil — un miracol

Palma omului are un simţ tactil deosebit de fin. Potrivit revistei Smithsonian, cercetătorii au descoperit că palma noastră poate simţi un punct mic de doar trei microni. (Un fir de păr omenesc are un diametru de 50–100 de microni.) Însă, când „s-a folosit în loc de punct un petic de material, cercetătorii au descoperit că palma poate simţi un material subţire de doar 75 de nanometri“ — un nanometru însemnând a mia parte dintr-un micron! Această sensibilitate remarcabilă se datorează celor aproximativ 2 000 de receptori tactili aflaţi în vârful degetelor de la mână.

În plus, simţul tactil joacă un rol-cheie în sănătatea şi în starea noastră generală. „Când suntem mângâiaţi de cineva, producem hormoni care pot alina durerea şi pot limpezi mintea“, se spune în U.S.News & World Report. Unii sunt de părere că dacă un copil este privat de dezmierdări, dezvoltarea lui va avea de suferit.

[Provenienţa ilustraţiilor de la pagina 3]

Ochi: The Complete Encyclopedia of Illustration/J. G. Heck; ureche şi ureche internă: © 1997 Visual Language; mână: The Anatomy of Humane Bodies, cu desene făcute de cei mai mari artişti din Europa . . . Oxford, 1698, William Cowper