Potrivit Bibliei

Cum ar trebui să ne folosim libertatea de alegere?

DUMNEZEU i-a înzestrat pe primii oameni, Adam şi Eva, cu capacitatea de a lua decizii. El i-a încredinţat lui Adam grădina Edenului spre îngrijire. Printre responsabilităţile lui Adam se număra şi aceea de a da nume animalelor (Geneza 2:15, 19). Însă lucrul cel mai important era că Adam şi Eva aveau libertatea să decidă dacă doreau să-i slujească lui Dumnezeu sau nu. — Geneza 2:17, 18.

De atunci, oamenii au luat nenumărate decizii, dintre care unele au fost bune, altele mai puţin bune, iar altele total greşite. Totuşi, Dumnezeu nu ne-a privat niciodată de dreptul de a alege, deşi unele alegeri neînţelepte ale omului au avut consecinţe dezastruoase. Ca Tată iubitor, Dumnezeu ne ajută să luăm decizii înţelepte prin intermediul paginilor Bibliei. De asemenea, el ne avertizează cu privire la consecinţele unor alegeri greşite. Biblia ne spune că vom secera ceea ce semănăm. — Galateni 6:7.

Decizii privind chestiuni personale

Asupra anumitor chestiuni, Dumnezeu îşi exprimă cu claritate voinţa, dându-ne îndrumări concrete. Însă asupra altora, Biblia nu stabileşte reguli care să ne guverneze toate acţiunile. Dimpotrivă, ea ne dă îndrumări generale pe baza cărora să ne putem exprima liber gusturile şi preferinţele personale. Să  vedem, de exemplu, ce spune ea despre destindere.

Scripturile îl numesc pe Iehova ‘fericitul Dumnezeu’ (1 Timotei 1:11). În Cuvântul său se arată că toate îşi au timpul lor: ‘râsul îşi are timpul lui’ şi ‘jucatul îşi are timpul lui’ (Eclesiastul 3:1, 4). Biblia ne spune că regele David cânta la harpă spre delectarea celorlalţi (1 Samuel 16:16–18, 23). Isus a asistat la un ospăţ de nuntă şi a contribuit la bucuria ocaziei transformând apa în vin. — Ioan 2:1–10.

Totuşi, iată ce avertisment pertinent ne dă Biblia: „Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cine se însoţeşte cu nebunii va avea necaz“ (Proverbele 13:20). „Glumele obscene“ şi practicile imorale îl supără pe Dumnezeu şi ne pot distruge relaţiile cu el (Efeseni 5:3–5). Dacă la reuniunile sociale se bea alcool fără moderaţie, pot apărea probleme grave (Proverbele 23:29–35; Isaia 5:11, 12). De asemenea, Iehova Dumnezeu urăşte violenţa. — Psalmul 11:5; Proverbele 3:31.

Aceste versete biblice ne ajută să privim destinderea la fel ca Dumnezeu. Când iau decizii, creştinii ţin cont de Biblie. Bineînţeles, toţi vom suporta consecinţele — bune sau rele — alegerilor făcute. — Galateni 6:7–10.

În mod asemănător, în chestiuni legate de îmbrăcăminte, căsătorie, calitatea de părinte şi afaceri, creştinii sunt îndemnaţi să ia decizii înţelepte în armonie cu principiile biblice. Acelaşi lucru este valabil şi în privinţa unor aspecte ale vieţii la care nu se face referire directă în Scripturi. Principiile biblice ne ajută să luăm şi în acest caz decizii bazate pe conştiinţă (Romani 2:14, 15). Creştinii trebuie să ia decizii ţinând cont de următoarea normă de conduită: „Fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi orice altceva, faceţi toate lucrurile spre gloria lui Dumnezeu“. — 1 Corinteni 10:31.

Tot privitor la acest subiect, trebuie să luăm în considerare şi principiul enunţat în 1 Tesaloniceni 4:11, şi anume acela de a ne ‘vedea de treburile noastre’. Deseori creştinii au de făcut alegeri care nu contravin voinţei lui Dumnezeu. Prin urmare, preferinţele unui creştin pot diferi de cele ale altuia. Lui Dumnezeu nu i-ar plăcea să vadă că slujitorii lui îşi judecă colaboratorii (Iacov 4:11, 12). Biblia ne sfătuieşte cu înţelepciune: „Nici unul dintre voi să nu sufere . . . ca unul care se amestecă în treburile altuia“. — 1 Petru 4:15.

Decizia de a-i sluji lui Dumnezeu

Biblia evidenţiază foloasele ascultării de Dumnezeu. Cu toate acestea, Dumnezeu nu-i constrânge pe oameni să i se închine. Dimpotrivă, el le adresează creaturilor sale umane invitaţia de a deveni închinătorii săi. Iată, de exemplu, ce spune Biblia: „Veniţi să adorăm [să ne închinăm, NW], să ne plecăm şi să îngenunchem înaintea DOMNULUI, care ne-a făcut“. — Psalmul 95:6.

Şi Israelului antic i s-a făcut o astfel de invitaţie. Cu peste 3 500 de ani în urmă, această naţiune s-a prezentat înaintea lui Iehova la muntele Sinai, iar Dumnezeu le-a adus la cunoştinţă milioanelor de oameni prezenţi cu acea ocazie în ce consta religia adevărată stipulată de Legea mozaică. Israeliţii aveau acum de făcut o alegere: să-i slujească sau nu lui Dumnezeu. Ce au răspuns ei? Ei au răspuns toţi într-un glas: „Vom face şi vom asculta [de bunăvoie, NW] tot ce a zis DOMNUL“ (Exodul 24:7). Ei singuri au luat decizia de a-i aduce închinare lui Iehova.

În secolul I, Isus a iniţiat predicarea veştii bune despre Regatul lui Dumnezeu (Matei 4:17; 24:14). El nu a constrâns pe nimeni să i se alăture în această lucrare. Dimpotrivă, el i-a invitat pe oameni cu căldură, spunând: „Fii continuatorul meu“ (Marcu 2:14; 10:21). Mulţi i-au acceptat invitaţia şi au început să predice împreună cu el (Luca 10:1–9). După un anumit timp, unii au ales să-l părăsească pe Isus, iar Iuda chiar l-a trădat (Ioan 6:66; Faptele 1:25). Mai târziu, sub îndrumarea apostolilor, nenumărate persoane au devenit discipoli, dar nu sub ameninţarea sabiei, ci folosindu-şi liberul arbitru. Ele „aveau o dispoziţie corectă“ şi ‘au devenit credincioase’ (Faptele 13:48; 17:34). La fel stau lucrurile şi în prezent: adevăraţii creştini se supun de bunăvoie Cuvântului lui Dumnezeu şi respectă învăţăturile lui Isus.

Este clar că Dumnezeu doreşte să ne folosim libertatea de alegere. De asemenea, prin intermediul Bibliei el ne oferă îndrumare, ajutându-ne astfel să luăm decizii înţelepte (Psalmul 25:12). În sfera deciziilor personale, fiecare creştin trebuie să analizeze cu atenţie principiile divine. Doar aşa vom putea să-i aducem lui Dumnezeu ‘un serviciu sacru cu capacitatea noastră de a raţiona’. — Romani 12:1.