„Doamna“ singuratică a Bosforului

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN TURCIA

ASEMENEA unei mame ce stă în pragul casei aşteptând întoarcerea celor dragi, ea a stat sute de ani singură şi tristă în locul unde strâmtoarea Bosfor se îngemănează cu Marea Marmara. (Vezi harta.) Curenţii repezi prefac valurile ce se sparg de ţărmul stâncos într-o dantelă, împodobindu-i poalele fustei. Din locul strategic unde se află, această „doamnă“ — Turnul Fecioarei — a fost martora tăcută a evenimentelor ce s-au derulat de-a lungul istoriei.

Pe parcursul secolelor ea a văzut nave scufundându-se şi a privit neputincioasă jafurile comise în timpul conflictelor sângeroase şi distracţiile frivole de la palat. Într-adevăr, când se vorbeşte despre Istanbul, primul lucru care-ţi vine în minte este acest turn, un simbol al vechiului oraş.

Nu e tocmai uşor să descrii atracţia pe care o exercită turnul asupra oamenilor. În fiecare seară, după apusul soarelui, cineva de pe malul asiatic priveşte, peste ape, la Turnul Fecioarei şi la oraşul ce se profilează în spatele lui. Poate că e un om în vârstă care îşi deapănă firul vieţii sau vreun tânăr — plin de speranţă — visând la viitor; ori poate o femeie, care i-a pierdut pe cei dragi, se gândeşte că turnul e la fel de singuratic ca ea. Poetul turc Sunay Akın, care  pomeneşte adesea de turn în scrierile sale, a spus odată: „Cea mai urâtă privelişte a Istanbulului este din Turnul Fecioarei, deoarece de acolo nu vezi frumuseţea turnului“.

Nu e uşor să schiţezi istoria turnului. De fapt, cu cât sapi mai adânc în trecutul „doamnei“ Bosforului, cu atât el pare mai tainic, mai ascuns în spatele tradiţiei şi al legendei.

Trecutul îndepărtat al insulei

Cele mai vechi informaţii pe care le deţinem nu sunt despre turn, ci despre stâncile pe care el a fost construit. În 411 î.e.n., în timpul războaielor dintre Atena şi Sparta, Bizanţul (astăzi Istanbul) i-a sprijinit pe spartani. Astfel, partea europeană a Bosforului i-a susţinut pe spartani, iar cea asiatică pe atenieni. În cele din urmă, Sparta a pierdut lupta cu Atena. O scurtă perioadă de timp însă atenienii nu au mai întreprins nici un atac împotriva Bizanţului, preferând să preia controlul asupra strâmtorii Bosfor şi să obţină profituri de pe urma taxelor percepute navelor ce treceau pe acolo. Se crede că generalul şi omul politic atenian Alcibiades a construit pe stânci un punct de percepere a taxei. Însă nu s-a găsit nici o menţiune privitoare la un turn care să fi existat pe atunci în acel loc.

Câţiva ani mai târziu, şi Bizanţul a ajuns sub autoritatea Atenei. Temându-se de ameninţările regelui Macedoniei, Filip II, Atena a trimis 40 de galere de război ca să-şi consolideze poziţia în Bizanţ. Comandantul flotei, amiralul Hares, şi-a luat şi soţia cu el, dar după un timp ea s-a îmbolnăvit şi a murit în Chrysopolis (Üsküdar). Amiralul a construit un altar în memoria soţiei lui, iar, potrivit legendei, monumentul a fost ridicat pe insuliţa stâncoasă pe care a fost, mai târziu, înălţat Turnul Fecioarei.

Cum a supravieţuit turnul?

The Book of the Maiden’s Tower menţionează că prima construcţie de forma unui turn a fost ridicată pe aceste stânci în timpul domniei lui Manuel I Comnenus (1143–1180), atunci fiind construită o mică structură asemănătoare unei fortăreţe, prevăzută cu tunuri.

După ce Istanbulul a fost cucerit în 1453, mica fortăreaţă a continuat să existe şi să fie folosită în scopuri militare. Mai târziu a fost construit şi un far din lemn, îndreptat spre Marea Marmara. După cucerirea Istanbulului, turnul a privit în continuare cum multele file ale istoriei se scriau cu sânge — navele din Bosfor participau la bătălii, soldaţii înarmaţi cu săbii luptau corp la corp, iar cargourile, încărcate cu praf de puşcă şi cu alte materiale inflamabile, se războiau între ele.

De-a lungul timpului, turnul a suferit din cauza dezastrelor provocate de cutremure şi de incendii, ajungând în 1720 să fie distrus aproape complet prin foc. Damat Ibrahim Pasha a reconstruit apoi turnul pe stâncă, adăugându-i un foişor cu multe  ferestre, acoperit cu plumb. În 1829, turnul a fost folosit ca spital de carantină în timpul unei epidemii de holeră. La puţin timp după aceea, în timpul domniei lui Mahmud II, mai exact în 1832, au fost efectuate ultimele reparaţii capitale. În 1857, Lighthouse Board a preluat controlul asupra turnului, iar o companie franceză a primit misiunea de a transforma turnul într-un far funcţional, care a fost automatizat complet în 1920. Turnul a continuat să slujească drept far timp de aproape 100 de ani.

Pe vremea otomanilor, turnul a fost folosit cel mai mult ca far pentru a da lumină atât pe parcursul nopţii, cât şi ziua, pe ceaţă. Pe timp de furtună, micile ambarcaţiuni încercau să scape de valurile nemiloase legându-se bine de turn. În timpul sărbătorilor oficiale, de aici erau trase salve de tun.

Din când în când autorităţile otomane foloseau turnul şi în alte scopuri. De exemplu, turnul era folosit şi ca punct de tranzit pentru oamenii de stat care erau trimişi în exil sau care trebuiau executaţi, înainte de a porni în lunga lor călătorie sau de a fi trimişi la moarte.

Un rol într-o continuă schimbare

După 1923, turnul a fost folosit oficial doar sporadic, funcţionând numai ca far. Pe parcursul grelelor zile ale celui de-al doilea război mondial, turnul a fost reparat, iar structura lui, consolidată cu beton. Mai târziu, după 1965, când a intrat sub controlul marinei, turnul a fost folosit un timp drept centru militar de comunicaţii. Apoi, în ultimii 50 de ani ai secolului al XX-lea, traficul maritim internaţional pe Bosfor s-a intensificat, prin strâmtoare navigând acum nave mai multe şi mai mari. Odată cu apariţia marilor vapoare, era solitudinii şi a liniştii a luat sfârşit pentru Turnul Fecioarei. După 1983, turnul a fost folosit de Autorităţile marinei turceşti drept punct de control intermediar pentru dirijarea traficului prin strâmtoare.

Pe la începutul anului 1989 o ştire de senzaţie atrăgea încă o dată atenţia asupra „doamnei“ Bosforului. „Turnul Fecioarei este otrăvit“, suna titlul unui articol în care se afirma că în turn fusese stocată cianura folosită la dezinfectarea prin fumigaţie a ambarcaţiunilor din port infestate cu paraziţi. Depozitată anterior într-o clădire de pe docuri, demolată de puţin timp, otrava mortală era stocată acum în turn, „deoarece nu exista alt loc potrivit“. În felul acesta „doamna“ singuratică a Bosforului a fost otrăvită. În articol se afirma că ar fi fost mai grav dacă acea substanţă ar fi explodat: ar fi însemnat un dezastru pentru Istanbul. După opt luni de dezbateri în presă şi la televiziune, situaţia a fost în sfârşit rezolvată: containerele cu cianură au fost mutate în alt loc.

De aceea nimeni nu a fost surprins când, în mai 1992, un grup de poeţi tineri au mers la Turnul Fecioarei şi, susţinuţi de primar, au anunţat că doreau ca acel turn, aproape abandonat, să devină centru cultural. În fond, sute de ani el a constituit sursa de inspiraţie a nenumăraţi poeţi şi scriitori. La puţin timp după aceea, turnul a prins viaţă, devenind gazda unor expoziţii de artă şi de fotografie şi a câtorva concerte. Turnul a fost declarat chiar „republica versului“ în acea perioadă.

Turnul Fecioarei astăzi

În 1999 au fost făcute reparaţii serioase pentru ca turnul să poată fi deschis publicului. Apoi, s-a anunţat că, peste un an, în cadrul unui proiect turistic, turnul avea să fie deschis ca restaurant şi centru cultural. Astăzi, turiştii şi vizitatorii găsesc aici un restaurant, o cafenea, un bar, o terasă de unde pot admira priveliştea şi un magazin de suveniruri. Ambarcaţiuni mici asigură transportul din diferitele debarcadere aflate în jurul Istanbulului.

Trebuie spus că aceste restaurări în scop comercial nu au fost privite favorabil de toţi oamenii. Însă Turnul Fecioarei nu şi-a pierdut mai deloc din farmec. Dacă în călătoriile dumneavoastră veţi ajunge vreodată în Istanbul, vizitaţi Turnul Fecioarei! Pe ţărmul asiatic al Istanbulului, aţi putea zăbovi în una dintre nenumăratele grădini unde se serveşte ceai. De aici aţi putea admira, în timp ce vă savuraţi ceaiul, priveliştile neasemuite ale Bosforului şi ale Turnului Fecioarei. Poate că atunci vi se derula în minte trecutul bogat al acestei graţioase „doamne“ a Bosforului.

[Harta de la pagina 25]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

TURCIA

ISTANBUL

MAREA MARMARA

Strâmtoarea Bosfor

MAREA NEAGRĂ

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

Litograf, secolul al XIX-lea

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Restaurant

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Terasă de observare