Lumea în obiectiv

Urşii polari în pericol

„Existenţa ursului polar este serios periclitată de încălzirea climei“, afirmă ziarul german Nassauische Neue Presse, bazându-se pe un studiu făcut de Fondul Mondial pentru Natura Sălbatică (WWF). Potrivit WWF, gheţurile arctice sau banchizele — principalul habitat şi teren de vânătoare al urşilor polari — se topesc ca urmare a încălzirii climei. Experţii spun că temperatura medie a aerului deasupra Arcticii „a crescut cu 5 grade Celsius în ultimii 100 de ani“. Mai mult, „banchiza s-a micşorat cu 6 la sută în ultimii 20 de ani“ şi „se estimează că stratul de gheaţă va scădea până în anul 2050 cu 60 la sută în timpul verii“. Topirea gheţii şi perioadele mai lungi de dezgheţ le limitează urşilor posibilitatea de a vâna şi, prin urmare, de a acumula rezervele de grăsime necesare. Cei mai afectaţi sunt femelele gestante şi puii. În anumite zone „mai mult de jumătate dintre pui nu supravieţuiesc perioadei prelungite de dezgheţ“, relatează ziarul. Alte pericole pe care le înfruntă urşii sunt: „vânătorii, substanţele chimice toxice şi poluarea cu petrol“.

 Eucalipţii bruiază telefoanele mobile

„În multe regiuni ale statului New South Wales, eficienţa staţiilor de transmisie din telefonia mobilă este de obicei mult mai scăzută în comparaţie cu cele din Europa şi din Statele Unite“, relata ziarul australian Sydney Morning Herald. Această situaţie se observă mai ales în sudul statului, de-a lungul râului Murray. Chiar dacă este vorba în general de o regiune de şes, „se întâmplă deseori ca o convorbire să se întrerupă sau nici măcar să nu înceapă“. Potrivit articolului, vinovate de aceasta se pare că sunt „regiunile cu păduri dese de eucalipţi, aflate de-a lungul râului Murray“. Roger Bamber, directorul unei companii de telecomunicaţii, „crede că forma, mărimea şi umiditatea frunzelor de eucalipt le permit acestora să absoarbă semnalele emise de telefoanele mobile mai mult decât o fac alţi copaci“, afirmă publicaţia sus-amintită.

Transfuziile de sânge pot afecta plămânii

„Oamenii care acceptă produse pe bază de sânge, îndeosebi cele care conţin plasmă, sunt expuşi riscului de a dezvolta leziuni acute la nivelul plămânilor din cauza transfuziilor de sânge (TRALI)“, relata FDA Consumer, o revistă a Departamentului American pentru Controlul Alimentelor şi al Medicamentelor. Această leziune poate duce la deces dacă nu este diagnosticată şi tratată în mod corect. „TRALI poate apărea atunci când anticorpii produşi de celulele albe din sângele donatorului reacţionează cu celulele albe din sângele primitorului, provocând schimbări la nivelul ţesutului plămânilor, care permit lichidelor să invadeze plămânii. Majoritatea donatorilor răspunzători pentru reacţiile TRALI sunt femei cu mai mulţi copii sau persoane care au donat de mai multe ori sânge.“ Simptomele „includ febră, respiraţie accelerată şi scăderea tensiunii arteriale. Pe radiografiile făcute pacienţilor cărora li s-a transfuzat sânge, plămânii apar complet albi“.

Albine otrăvite

„Vom mai putea mânca miere din Franţa peste zece ani?“ întreba revista franceză Marianne. Milioane de albine sunt otrăvite în fiecare primăvară, ceea ce a dus la scăderea producţiei anuale de miere de la 45 000 de tone în 1989 la 16 000 de tone în 2000. Un apicultor a pierdut într-o singură săptămână 450 de familii de albine, adică 22 de milioane de albine! Mai mulţi producători dau vina pe substanţele chimice folosite în agricultură, de exemplu pesticidele mai ieftine şi mai puternice importate în mod ilegal. Unii fermieri, pentru a obţine rezultate mai bune, chiar au adăugat la substanţele chimice ulei de motor uzat sau clor. Dacă nu se iau măsuri, „există riscul ca mierea produsă în Franţa să devină ceva de domeniul trecutului“, afirmă revista Marianne.

Incertitudinile copiilor cu privire la moarte

„După ce o persoană moare, credeţi că mai poate fi readusă la viaţă?“ Profesorul Hiroshi Nakamura de la Universitatea Femeilor din Japonia, a pus această întrebare celor 372 de elevi de şcoală generală din clasa a şasea. O treime din ei au răspuns afirmativ, iar o altă treime nu au ştiut ce să spună, relatează ziarul Sankei Shimbun din Tokyo. „Probabil că această incertitudine este alimentată de jocurile pe calculator, în care, chiar dacă eroul moare, tot ce trebuie să faci este să apeşi pe tasta de resetare şi să iei totul de la capăt“, afirmă publicaţia. Potrivit spuselor profesorului, în urma studiului „s-a constatat că mulţi elevi, chiar din clasele mai mari de şcoală generală, nu înţeleg în realitate ce este moartea“. El sugera ca părinţii să le explice copiilor acest fenomen lăsându-i să vadă cum mor animalele de casă şi permiţându-le să-şi viziteze rudele aflate pe moarte.

Poliomielita — eradicată în Europa

Pentru cele 870 de milioane de persoane din Europa, raportul din iunie 2002 potrivit căruia poliomielita fusese eradicată în această parte a globului constituie „cea mai mare realizare în domeniul sănătăţii publice din noul mileniu“, declară Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Regiunea europeană, care cuprinde 51 de state, „nu a mai înregistrat cazuri autohtone de poliomielită de aproape trei ani de zile“. Acest rezultat încununează 14 ani de muncă consacraţi proiectului de eradicare a poliomielitei, proiect realizat prin intermediul unor campanii naţionale de imunizare. Boala a fost deja eradicată în cele două Americi şi în Pacificul de Vest. Provocată de un virus care atacă sistemul nervos, poliomielita este o boală deosebit de infecţioasă putând provoca paralizie totală sau chiar moartea. În prezent boala poate fi prevenită însă nu şi vindecată.

Lipsă acută de apă

„Mai mult de jumătate din populaţia lumii va fi afectată de lipsa apei până în anul 2032, ceea ce ar putea avea consecinţe grave asupra sănătăţii, în cazul în care nu se iau măsuri urgente“, afirmă BMJ (fosta revistă British Medical Journal). Potrivit unui raport întocmit de Naţiunile Unite, s-a descoperit că, deşi numărul persoanelor care beneficiază de apă de băut mai curată şi mai sănătoasă „a crescut de la 4,1 miliarde, câte erau în 1990, la 4,9 miliarde în 2000, există totuşi 1,1 miliarde de oameni din ţările în curs de dezvoltare care nu au acces la apă potabilă. În total, 2,4 miliarde de persoane nu beneficiază în prezent de instalaţii sanitare corespunzătoare“. Aceasta a avut ca rezultat „4 miliarde de cazuri de diaree şi 2,2 milioane de decese în fiecare an“, ca să nu mai vorbim de suferinţele cauzate de viermii intestinali, schistozomiază (bilharzioză) şi trahom.

Un înlocuitor al pielii

Pielea este cel mai mare organ al corpului omenesc şi constituie prima sa linie de apărare împotriva agenţilor patogeni, a deshidratării şi a hipotermiei. Prin urmare, victimele arsurilor şi diabeticii cu ulceraţii sunt mai vulnerabili. Pielea prelevată de pe cadavre este folosită de regulă ca înlocuitor, dar ea se găseşte în cantităţi limitate. Alte dezavantaje ale transplanturilor de piele sunt: riscul de a transmite boli sau de a fi respinse de organismul pacientului. Ziarul The News din Ciudad de Mexico precizează că materialul biologic prelevat de pe intestinul subţire al porcilor a fost grefat pacienţilor cu răni greu vindecabile. Fapt interesant, acea porţiune folosită din intestinul porcului, numită submucoasa intestinului subţire, este foarte asemănătoare cu pielea umană şi, în plus, se găseşte din abundenţă. Medicul Jorge Olivares, specialist în chirurgie reparatorie, care efectuează experimente cu acest înlocuitor al pielii, afirmă: „Pacienţii pe care i-am tratat nu au rămas cu aproape nici o cicatrice, iar rănile s-au vindecat în câteva săptămâni. Cel mai mare avantaj este acela că pacienţilor le dispar aproape instantaneu durerile şi inflamaţia“.

Plutind în derivă timp de patru luni

Tauaea Raioaoa, un pescar în vârstă de 56 de ani, a supravieţuit după ce plutise în derivă timp de patru luni în Oceanul Pacific de Sud, relatează un articol din ziarul Les Nouvelles de Tahiti. Pe 15 martie 2002 el a părăsit insula Tahiti „la bordul micuţei sale ambarcaţiuni de 8 metri, de culoare verde, botezată «Tehapiti». Mai târziu, el a avut o avarie la motor în largul coastelor tahitiene“. La 10 iulie, după ce plutise în derivă aproape 1 200 de km, a fost salvat în apropiere de Aitutaki, una din Insulele Cook. La acea dată, el cântărea cu 20 de kg mai puţin decât avusese la începutul călătoriei. Pescar experimentat şi ingenios, Raioaoa a supravieţuit „hrănindu-se cu peşte crud sau uscat şi strângând apă de ploaie într-o găleată şi într-o cutie frigorifică“.