Explozie într-un combinat chimic

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN FRANŢA

ÎN ZIUA de 21 septembrie 2001, la doar zece zile de la atacul asupra World Trade Center din New York, a avut loc un accident grav — o explozie într-un combinat chimic — care a făcut ravagii în suburbiile oraşului Toulouse, din sud-vestul Franţei. Aceasta a fost, ca să cităm revista franceză Le Point, „cea mai mare catastrofă industrială care s-a produs în Franţa de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial şi până astăzi“.

Au explodat circa 300 t de îngrăşământ chimic, făcând o groapă de 50 m diametru şi de 15 m adâncime. Explozia şi unda ei de şoc au ucis 30 de persoane şi au rănit peste 2 200 de oameni. Aproximativ 2 000 de locuinţe au fost distruse, iar alte 27 000, aflate pe o rază de 8 km, au fost avariate. Panica s-a instalat cu repeziciune, deoarece oamenii au crezut că avusese loc un atac terorist şi că în atmosferă fusese eliberat un nor de gaze toxice de la combinat.

În ce-i priveşte pe Martorii lui Iehova, câţiva au fost răniţi, însă mulţi dintre ei au fost afectaţi de explozie în diverse feluri. Iubirea creştină i-a îndemnat pe colaboratorii lor Martori să le vină imediat în ajutor (Ioan 13:34, 35). Următoarele rânduri vorbesc despre operaţiunile de ajutorare organizate în acest sens.

„N-a rămas nimic din clădire“

Khoudir este unul dintre supravieţuitorii care au lucrat la combinatul chimic. Explozia şi materialele ce săriseră în aer l-au trântit la pământ, lăsându-l inconştient; maxilarul i-a fost fracturat, iar clavicula dislocată. Benjamin, care lucra într-o clădire din apropierea combinatului, a fost aruncat 3 m în partea cealaltă a biroului, fiind izbit de un perete. Bucăţi de sticlă sărite în aer i-au făcut răni adânci şi i-au pătruns în ochiul stâng, afectându-i vederea. „Ce bine că nu am fost la masa de lucru! Pe scaunul meu au căzut cam 600 kg de cărămizi “, a spus el.

Când a avut loc explozia, Alain, profesor la o şcoală aflată la doar 200 m de combinat, făcea câteva fotocopii. El a zis: „N-a rămas nimic din clădire, doar bucăţi de oţel. Nici ziduri, nici acoperiş, nimic. Am fost rănit de bucăţi de sticlă. Faţa-mi era plină de tăieturi adânci. Arătam de parcă aş fi fost bătut cu un ciomag peste faţă“. Alain a orbit la un ochi şi şi-a pierdut aproape de tot auzul din cauza exploziei.

Ajutor grabnic

Bătrânii din cele 11 congregaţii ale Martorilor lui Iehova afectate de dezastru au luat legătura, cât au putut de repede, cu toţi membrii congregaţiilor pentru a afla dacă fuseseră răniţi sau suferiseră pagube. Au fost trimişi imediat voluntari la cei care aveau urgent nevoie de ajutor. În scurt timp, ei au aflat că aproximativ 60 de locuinţe ale Martorilor erau avariate şi s-au străduit să găsească adăpost pentru circa 10 familii. Voluntarii au mai ajutat şi la repararea a două Săli ale Regatului avariate. În plus, au oferit îndrumări pentru întocmirea unei cereri de despăgubire.

Catherine şi Michel locuiesc vizavi de combinat. Când a avut loc explozia Catherine era pe drum cu maşina. Ea explică: „Mai întâi am crezut că era cutremur. Câteva secunde mai târziu, am auzit explozia, apoi am văzut fumul ridicându-se. Când am ajuns în apropierea casei am avut senzaţia că mă aflu pe un câmp de luptă. Toate casele erau fără geamuri, iar vitrinele magazinelor erau făcute zob. Oamenii alergau pe stradă. Unii erau aşezaţi, alţii lungiţi pe jos, unii  plângeau, alţii ţipau. Casa mea nu mai avea nici un geam, până şi tocurile de la ferestre fuseseră smulse din ziduri; nu mai rămăsese nici o uşă. Surorile şi fraţii noştri creştini ne-au venit repede în ajutor. Pe la amiază, un grup de fraţi din congregaţie au venit cu găleţi, mături şi coli din material plastic pe care să le pună la ferestre“.

Şi Alain şi Liliane locuiesc în apropierea combinatului. Explozia efectiv le-a devastat apartamentul. „Totul era făcut praf“, spune Alain. „Zidurile şi pardoseala erau crăpate, ferestrele, uşile şi mobila erau toate distruse. Nu ne mai rămăsese nimic. Fraţii noştri creştini au venit imediat să ne ajute. Au cărat tot molozul, chiar şi din alte apartamente din bloc. Vecinii au fost foarte surprinşi când au văzut atâta lume venită să dea ajutor.“ În acea dimineaţă, înainte de a se fi produs explozia, Alain primise un telefon de la o persoană cu care studia Biblia, ca să o viziteze pentru a face studiu. Liliane era plecată să facă un comision. Aşa că nu era nimeni acasă când s-a întâmplat nenorocirea.

Nu numai membrii congregaţiei au primit ajutor din partea Martorilor. După ce s-au ajutat unii pe alţii, ei le-au dat o mână de ajutor şi vecinilor, curăţând apartamentele de moloz şi dărâmături şi acoperind ferestrele rămase fără geamuri. Vecinii au fost foarte recunoscători şi totodată surprinşi că nu li s-au cerut bani.

Şi autorităţile locale, care erau copleşite de numărul mare al pagubelor, au primit ajutor. Martorii au curăţat de dărâmături şi de moloz unele şcoli şi alte clădiri publice. Autorităţile dintr-un cartier din apropiere au trimis voluntari Martori din casă-n casă pentru a evalua necesităţile oamenilor.

Ajutor spiritual

Pe lângă ajutorul de ordin material, mulţi Martori din zona unde s-a produs explozia aveau nevoie de ajutor spiritual. Astfel, supraveghetorii itineranţi şi bătrânii locali au făcut vizite tuturor celor afectaţi de dezastru. Acest gen de sprijin a fost foarte apreciat. Catherine a afirmat: „Bătrânii au fost alături de noi şi ne-au încurajat. De fapt, aveam nevoie de asta mai mult decât de ajutor material“.

Iubirea creştină transpusă cu promptitudine în fapte i-a îndemnat pe oameni să facă unele comentarii profunde. Un Martor grav rănit a spus: „Nu ştim ce ne poate aduce ziua de mâine. Trebuie să-l slujim în mod constant pe Iehova, ca şi cum ar fi ultima noastră zi de viaţă“ (Iacov 4:13–15). Alt Martor a spus: „Tot ce s-a întâmplat ne-a ajutat să înţelegem că nu trebuie să fim prea legaţi de lucrurile materiale. Lucrurile cu adevărat valoroase se găsesc în mijlocul poporului lui Iehova“.

[Legenda fotografiei de la pagina 14]

Benjamin şi Khoudir

[Legenda fotografiei de la pagina 14]

Alain

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Toulouse — a doua zi după explozie

[Provenienţa fotografiei]

© LE SEGRETAIN PASCAL/CORBIS SYGMA

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Alain şi Liliane