O vizită pe o plantaţie de banani

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN AFRICA DE SUD

MI-AU plăcut întotdeauna bananele. Cred că la majoritatea oamenilor le plac. Bananele nu sunt numai delicioase, ci şi bogate în vitamine, minerale şi fibră. V-ar plăcea să aflaţi mai multe lucruri despre acest fruct hrănitor? Cu puţin timp în urmă, un agricultor şi soţia lui mi-au vorbit despre modul uimitor în care cresc bananii.

Tony şi Marie (pe care-i vedem în fotografia de mai sus) se ocupă cu cultivarea pământului în Limpopo Province (Africa de Sud), într-o regiune numită Levubu. Ei cultivă o varietate de plante pe terenul lor de 55 ha, dar cultura lor principală este cea de banani. Tony este încântat să ne povestească mai multe despre banană, acest fruct îndrăgit.

Dezvoltare şi condiţii climaterice

Tony spune că „cel mai bun tip de sol este cel argilos, nu nisipos sau pietros. Stratul de pământ trebuie să fie gros şi bine asanat. Bananii o duc cel mai bine în regiunile calde. De fapt, lor le plac temperaturile ridicate. În Levubu, temperaturile medii se încadrează între 12^° şi 35^°C“. Când îl întreb despre precipitaţii, Tony îmi răspunde: „Bananii au nevoie fie de precipitaţii la intervale regulate, fie de irigaţii săptămânale“.

Deşi bananul seamănă cu un arbore, tulpina lui nu este lemnoasă, ci rezultă din baza tecilor frunzelor care sunt strâns imbricate. De fapt, bananul nu este un arbore, ci o plantă gigantică. Adevărata lui tulpină creşte sub pământ şi se numeşte rizom. Rădăcinile  se dezvoltă din acest rizom, din care cresc şi frunzele, iar, în cele din urmă, floarea-i mare şi purpurie. Tot din rizom se dezvoltă şi mlădiţele care devin în cele din urmă noi plante.

Bananul are trei etape de creştere, pe care localnicii le numesc „bunica, fiica şi nepoata“. (Vezi fotografia.) „Bunica“ va da rod anul acesta, „fiica“, anul viitor, iar „nepoata“, următorul an. „Nepoatele“ apar în număr destul de mare imediat după „mama“ lor. Când aceşti „copii“ ajung cam până la genunchiul unui om, sunt tăiaţi, excepţie făcând doar mlădiţa care pare că va aduce mai multe roade.

Uriaşa floare purpurie, ce devine în cele din urmă un ciorchine de banane, creşte din rizomul subteran, prin mijlocul plantei. Ea iese dintre cele două frunze din vârful plantei şi, în final, se îndoaie spre pământ. Când se scutură petalele, se ivesc cele 10–15 „mâini“, deocamdată nedezvoltate, care formează un ciorchine şi care, în ochii unui neavizat, par a creşte cu susul în jos! O „mână“ poate fi compusă  din 20 sau mai multe banane în curs de maturare, numite „degete“.

Vremea recoltării

De la apariţia florii purpurii şi până la vremea recoltării pot trece între trei şi şase luni, în funcţie de sezon. Recoltarea se face când plantele sunt încă verzi, dar numai după ce „degetele“ s-au rotunjit. Greutatea medie a unui ciorchine care poate fi vândut este de circa 35 kg. După recoltare, ciorchinele este acoperit cu o folie de plastic; în felul acesta el este protejat de eventualele lovituri ce-ar putea surveni în timpul transportului cu camionul către centrul de ambalare. Aici, „mâinile“ sunt desfăcute în mănunchiuri mici de câte trei, şase „degete“ şi sunt tratate cu fungicid.

În Africa de Sud, fructele sunt ambalate în cutii de carton ceruit ventilate, iar apoi sunt duse în spaţii de maturare. Procesul de maturare este declanşat de o substanţă gazoasă numită etilenă. * Aici, cutiile sunt ţinute la o temperatură potrivită o zi sau două, după care sunt puse în vânzare către consumatori.

„Poate că sunt subiectiv“, ne spune Tony cu o sclipire în ochi, „dar după mine, bananele din Levubu au o aromă excepţională, iar asta se datorează, probabil, solului. Din nefericire, aflându-ne departe de un oraş de export, nu ne putem bucura decât noi de ele.“

Fructe sănătoase

Bananele sunt bogate în potasiu. „Numeroase studii arată că acest element nutritiv poate contribui la întărirea oaselor şi poate reduce riscul de a suferi de hipertensiune sau de a avea un atac vascular cerebral“, se afirmă în revista Health, într-un articol despre banane. „Bananele conţin acid folic — care preîntâmpină dezvoltarea malformaţiilor —, o vitamină B esenţială pentru orice femeie însărcinată sau care este la vârsta când poate da naştere la copii.“ Bananele conţin şi alte minerale importante, precum magneziul, care ajută oasele să asimileze calciul şi astfel să rămână puternice.

Proteinele care se găsesc într-o banană conţin 18 aminoacizi, inclusiv toţi aminoacizii esenţiali pe care corpul nostru nu îi poate produce într-o cantitate suficientă sau chiar deloc. Fructul conţine 22% carbohidraţi, care furnizează rapid energie, deoarece bananele sunt foarte uşor de digerat. Marie adaugă: „Bananele sunt o sursă importantă de vitamine A, B şi C. În plus, se pare că taie pofta de mâncare, de vreme ce nimeni nu simte nevoia de a mânca prea multe banane o dată“. De ce nu aţi mânca una? E sănătoasă şi . . . atât de delicioasă!

[Notă de subsol]

[Diagrama/Ilustraţia de la pagina 16]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Frunză

Floare / banane

Teaca frunzei

Nivelul solului

Rizom

Rădăcină

[Provenienţa ilustraţiei]

Schiţa: Bazată pe un desen luat din The Complete Encyclopedia of Illustration/J. G. Heck

[Diagrama/Fotografia de la pagina 17]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

„Bunica“

„Fiica“

„Nepoata“

[Legenda fotografiilor de la pagina 17]

Uriaşa floare purpurie ajunge în cele din urmă un ciorchine de banane

[Provenienţa fotografiei]

Fotografie de Kazuo Yamasaki

[Legenda fotografiilor de la pagina 18]

Vremea recoltei (la stânga); o cultură tânără (sus)