Salt la conţinut

Salt la cuprins

Somnul: un lux sau o necesitate?

Somnul: un lux sau o necesitate?

Somnul: un lux sau o necesitate?

UNII CONSIDERĂ SOMNUL o pierdere de timp. Întrucât din cauza muncii şi a activităţilor sociale au un program zilnic foarte încărcat, ei merg la culcare doar când cad frânţi. Alţii însă, care se chinuiesc noapte de noapte să adoarmă, tot foindu-se şi întorcându-se de pe o parte pe alta până la primele ore ale dimineţii, ar da orice ca să poată avea un somn odihnitor.

De ce le este unora atât de greu să doarmă, în timp ce alţii fac tot posibilul să rămână treji? Cum ar trebui să considerăm somnul: un lux sau o necesitate? Ca să răspundem la aceste întrebări, trebuie mai întâi să înţelegem procesele din timpul somnului.

Enigma adormirii

Ce anume face ca o persoană să îşi piardă cunoştinţa şi să adoarmă rămâne o enigmă. Totuşi, cercetătorii au ajuns la concluzia că somnul este un proces complex dirijat de creier şi supus unui ceas biologic de 24 de ore.

Înaintarea în vârstă aduce cu sine modificări ale somnului. Un nou-născut doarme aproximativ 18 ore pe zi, în etape scurte şi frecvente. Specialiştii spun că, deşi unii adulţi par să aibă nevoie de doar trei ore de somn pe zi, alţii au nevoie de circa zece ore.

Cercetările recente demonstrează influenţa pe care o exercită variaţiile ceasului biologic asupra somnului; adolescenţilor, de exemplu, le este foarte greu să se trezească dimineaţa. În perioada pubertăţii, ceasul biologic tinde să o ia înainte: cei ce se află în această perioadă a vieţii merg la culcare mai târziu şi se trezesc mai târziu. Acest decalaj e ceva normal, iar în ultimii ani ai adolescenţei dispare.

Ceasul nostru biologic este reglat de anumite substanţe chimice, dintre care multe sunt deja cunoscute. Una dintre acestea este melatonina, un hormon despre care se crede că provoacă somnolenţa şi care e secretat de creier. Unii oamenii de ştiinţă sunt de părere că această substanţă generează procesul de încetinire a metabolismului ce are loc înainte de adormire. Pe măsură ce creierul secretă melatonină, temperatura corpului şi circulaţia sângelui la nivelul creierului scad, iar muşchii îşi pierd treptat tonusul şi se înmoaie. Ce se întâmplă după ce ajungem în misterioasa lume a somnului?

‘Cel mai de seamă fel al firii’

La aproximativ două ore după ce adormim, ochii încep să se mişte repede dintr-o parte în alta. După ce au observat acest fenomen, oamenii de ştiinţă au descoperit că somnul are două faze fundamentale: somnul REM (prescurtare de la rapid eye movement, adică mişcări oculare rapide) şi somnul non-REM. Cel din urmă poate fi subdivizat în patru stadii, profunzimea somnului fiind din ce în ce mai mare pe măsură ce acestea se succed. Pe parcursul unui somn nocturn odihnitor, cele două tipuri de somn alternează de mai multe ori.

Majoritatea visurilor apar în somnul REM. Tot atunci, corpul cunoaşte cel mai mare grad de relaxare musculară, relaxare care, la trezire, ne face să ne simţim învioraţi din punct de vedere fizic. De asemenea, unii cercetători sunt de părere că, tot în această fază de somn, informaţiile proaspete se fixează în memoria pe termen lung.

În timpul somnului profund (somnul non-REM, stadiile 3 şi 4), presiunea sanguină şi ritmul cardiac scad în intensitate, contribuind astfel la relaxarea aparatului circulator şi, prin urmare, la prevenirea bolilor cardiovasculare. În plus, pe parcursul somnului non-REM, secreţia hormonului de creştere atinge nivelul maxim. La unii adolescenţi, cantitatea de hormon de creştere secretată pe parcursul nopţii este de 50 de ori mai mare decât în timpul zilei.

Se pare că există o legătură între somn şi pofta de mâncare. Oamenii de ştiinţă au constatat adevărul cuvintelor lui Shakespeare, care spunea că somnul e ‘cel mai de seamă fel la ospăţul vieţii’. Creierul percepe lipsa somnului drept lipsă de hrană. Când dormim, organismul secretă leptină, hormonul care în mod normal dă senzaţia de saţietate. Când rămânem treji mai mult decât ar trebui, corpul produce mai puţină leptină şi, prin urmare, nevoia de a consuma o cantitate mai mare de carbohidraţi creşte. Aşadar, lipsa somnului poate spori consumul de carbohidraţi, care, la rândul lui, poate duce la obezitate. — Vezi chenarul „Un pui de somn de după-amiază“, de la pagina 6.

Vital pentru sănătate

Însă şi mai important este că, dacă dormim suficient, organismului îi este mai uşor să metabolizeze radicalii liberi: molecule despre care se spune că au un rol în îmbătrânirea celulelor şi chiar cauzează apariţia cancerului. De curând, la Universitatea din Chicago s-a efectuat un studiu asupra a 11 tineri sănătoşi cărora, timp de şase zile, li s-a interzis să doarmă mai mult de patru ore pe noapte. La sfârşitul studiului, celulele corpului lor funcţionau asemenea celor de 60 de ani, iar nivelul insulinei din sânge era asemănător cu cel al unor diabetici! De asemenea, lipsa somnului frânează sinteza leucocitelor şi a cortizolului, mărind astfel riscul apariţiei infecţiilor şi al bolilor aparatului circulator.

Fără îndoială, somnul are un rol vital în menţinerea sănătăţii fizice şi mintale. Potrivit opiniei cercetătorului William Dement, întemeietorul primului centru de cercetări asupra somnului, de la Universitatea din Stanford (S.U.A.), „se pare că somnul este cel mai important indicator al longevităţii“. Iată ce spune Deborah Suchecki, cercetător la un centru de studiere a somnului din São Paulo (Brazilia): „Dacă ar şti ce se petrece într-un corp căruia îi lipseşte somnul, oamenii s-ar gândi mai mult înainte de a trage concluzia că somnul e o pierdere de timp sau că e doar pentru leneşi“. — Vezi chenarul de sus.

Dar este somnul întotdeauna revigorator? De ce dorm unii oameni toată noaptea şi, totuşi, nu se simt odihniţi când se trezesc? Următorul articol vă va ajuta să identificaţi câteva dintre principalele tulburări de somn şi vă va da câteva sfaturi privind îmbunătăţirea somnului.

[Chenarul/Fotografia de la pagina 6]

EFECTELE LIPSEI DE SOMN

EFECTE DE SCURTĂ DURATĂ

▪ Somnolenţă

▪ Schimbări bruşte de dispoziţie

▪ Pierderea memoriei pe termen scurt

▪ Reducerea capacităţii de a crea, de a face planuri şi de a îndeplini anumite activităţi

▪ Incapacitate de concentrare

EFECTE DE LUNGĂ DURATĂ

▪ Obezitate

▪ Îmbătrânire prematură

▪ Oboseală cronică

▪ Riscul mărit al apariţiei infecţiilor, diabetului, bolilor cardiovasculare şi bolilor gastrointestinale

▪ Pierderea cronică a memoriei

[Chenarul de la pagina 6]

PUIUL DE SOMN DE DUPĂ-AMIAZĂ

Vi s-a întâmplat ca după masa de prânz să simţiţi că picaţi de somn? Aceasta nu este neapărat un semn că nu dormiţi suficient. Somnolenţa din prima parte a după-amiezii este absolut normală, deoarece este cauzată de o scădere naturală a temperaturii corpului. Mai mult decât atât, oamenii de ştiinţă au descoperit de curând că substanţa ce ne ajută să rămânem treji este o proteină secretată de creier, pe care ei o numesc hipocretină, sau orexină. Dar ce legătură există între hipocretină şi hrană?

Când mâncăm, corpul produce leptină, hormonul care ne dă senzaţia de saţietate. Însă leptina inhibă secreţia de hipocretină. Cu alte cuvinte, cu cât cantitatea de leptină produsă de creier este mai mare, cu atât secreţia de hipocretină va fi mai scăzută şi, prin urmare, somnolenţa mai accentuată. Probabil că acesta este motivul pentru care în unele ţări, după masa de prânz, oamenii îşi fac siesta, adică iau o pauză şi trag un pui de somn.

[Graficul de la pagina 5]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

STADIILE SOMNULUI

Grafic simplificat

Stadiile somnului

Veghe

REM

Non-REM

Somn uşor 1

2

3

Somn profund 4

1 2 3 4 5 6 7 8

Ore de somn

[Legenda fotografiei de la paginile 4, 5]

Somnul suficient are un rol vital în menţinerea sănătăţii fizice şi mintale

[Legenda fotografiei de la pagina 5]

În timpul somnului, secreţia hormonului de creştere atinge nivelul maxim