Atenţie la urzicăturile cubomeduzelor!

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN AUSTRALIA

ERA o dimineaţă frumoasă de vară, în nordul Queenslandului (Australia), o zi perfectă ca să te scalzi în apele îmbietoare şi să te răcoreşti. Însă în acea dimineaţă postul local de radio din Townsville a dat avertismente repetate că în apele din zonă fuseseră văzute otrăvitoarele cubomeduze Chironex fleckeri şi că înotătorii trebuiau să fie cu ochii-n patru.

O pereche de tineri însă nu a auzit avertismentele. Ei stăteau liniştiţi în apele albastre ale oceanului Pacific, aproape de mal, apa având o adâncime de aproximativ 50 de centimetri, când, la un moment, soţia — aflată în a 34-a săptămână de sarcină — a scos un strigăt. Sărind ca arsă, ea încerca să-şi dezlipească de coapsă şi de abdomen mai multe tentacule. După ce a ajutat-o să iasă din apă, soţul, urzicat şi el, a fugit repede după ajutor. După câteva minute când s-a întors, se părea că soţia lui încetase să mai respire, iar faţa şi membrele i se învineţiseră. Din fericire, datorită resuscitării imediate şi sosirii prompte a ambulanţei, tânăra femeie a rămas în viaţă. Copilul ei, care s-a născut după câteva săptămâni, nu a fost afectat.

Sute de înotători sunt urzicaţi în fiecare an de cubomeduze. Unii au murit la un minut de la contactul cu tentaculele. Nu este de mirare, aşadar, că zărirea unei singure cubomeduze poate alunga cât ai clipi din ochi toţi turiştii de pe plajă! Tentaculele ei lungi — la exemplarele mai mari formând un mănunchi de 40–60 — sunt deosebit de periculoase.

Se pot lua măsuri de protecţie?

Unii nu înoată deloc în ocean când cubomeduzele sunt prin preajmă. Însă, pentru cei care totuşi se aventurează în apele calde din timpul verii, cel mai potrivit mijloc de a preîntâmpina o întâlnire dureroasă ar fi un costum de scafandru.

Multe plaje nord-australiene sunt supravegheate cu regularitate, iar când se zăresc cubomeduze, sunt adunate toate cu năvodul. În plus, la postul local de radio se difuzează frecvent avertismente. Totuşi, în pofida acestor măsuri de protecţie, nu eşti niciodată în siguranţă deplină când apar cubomeduzele. După toate probabilităţile, această specie de meduze îşi depune ouăle în golfuleţele formate de maree şi în râuri. Când ajung la maturitate, se pare că preferă ţărmurile.

Din fericire, urzicătura cubomeduzei, de regulă, nu este fatală. Gravitatea urzicăturii o dă numărul tentaculelor care ating pielea, cantitatea de venin eliberată, stadiul de dezvoltare a meduzei, precum şi vârsta şi starea sănătăţii victimei. Cu toate acestea,  dacă în decurs de un minut de la contactul cu tentaculele nu se acordă îngrijirea medicală de rigoare, victima poate muri făcând stop cardiac. Motivul este că tentaculele sunt prevăzute cu nenumărate şiruri de celule urzicante, care în momentul contactului cu pielea vietăţilor ţâşnesc asemenea unor săgeţi. Bineînţeles, aşa îşi procură cubomeduzele hrana, cum ar fi racii şi crevetele.

Această specie de cubomeduze are nici mai mult, nici mai puţin decât opt ochi, care, deşi sunt îndreptaţi spre interior, pot localiza prin corpul transparent orice obstacol, cum ar fi un om sau un prădător. Aceasta nu înseamnă că ele atacă omul în mod intenţionat; nici pe departe, deoarece dacă au suficient timp cubomeduzele ocolesc obstacolele. Ele înaintează în apă cu ajutorul umbrelei lor cubice, care funcţionează ca un foale, absorbind şi eliminând apă.

Problema este că, de multe ori, oamenii aleargă sau se scufundă în apă, şi cubomeduzele nu mai au timp să-i ocolească. Iar, când tentaculele ating pielea, ele reacţionează imediat: se prind de piele şi secretă venin. Durerea pe care o simte victima e sfâşietoare. Veninul e injectat cu ajutorul a numeroase celule numite nematociste şi intră imediat în circuitul sanguin. Dacă victima aleargă sau se agită, absorbţia veninului este accelerată. O altă problemă gravă este că, deşi se rup de meduză, tentaculele rămân lipite de corpul victimei, continuând să elibereze venin dacă persoana încearcă să le înlăture.

Există un antidot?

Da, există, iar aplicarea lui promptă şi corectă a salvat multe vieţi. Ani de zile s-a crezut în mod eronat că cea mai bună metodă de a încetini brusc eliberarea veninului era turnarea din abundenţă de alcool metilic pe tentaculele lipite de corpul victimei. Însă cercetările recente au demonstrat că aplicarea alcoolului metilic nu face altceva decât să stimuleze eliberarea veninului.

În zilele noastre, se crede că oţetul, un lichid ieftin şi uşor de găsit, este cea mai bună soluţie de turnat pe tentacule. Oţetul inactivează complet nematocistele şi stopează eliberarea veninului. În prezent, în zonele în care există pericolul întâlnirii cu astfel de meduze, majoritatea primăriilor locale pun la dispoziţia populaţiei sticle de plastic cu oţet. Sticlele sunt plasate în locuri vizibile, împreună cu indicatoare mari care atrag atenţia asupra prezenţei cubomeduzelor în apele locale.

Aşadar, deşi înotul în apele tropicale calde ale Australiei poate fi înviorător şi chiar reconfortant, înotători, fiţi atenţi în sezonul cubomeduzelor!

[Chenarul/Fotografia de la pagina 27]

MĂSURI SIMPLE DE PROTECŢIE ÎMPOTRIVA CUBOMEDUZELOR

• Înotaţi numai în zonele supravegheate

• Dacă înotaţi în sezonul cubomeduzelor, purtaţi un costum de scafandru

• Ţineţi la îndemână o trusă de prim ajutor, care să conţină şi oţet

• Dacă sunteţi urzicaţi, nu încercaţi să înlăturaţi tentaculele

• Dacă respiraţia şi bătăile inimii victimei încetează, faceţi-i imediat resuscitare artificială

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Vedere de aproape a tentaculelor unei cubomeduze

[Provenienţa fotografiei]

Cu amabilitatea Surf Life Saving Queensland