Potrivit Bibliei

Ce este materialismul?

OAMENII au înclinaţii spirituale înnăscute şi, de aceea, simt nevoia de a i se închina lui Dumnezeu. Totuşi, deoarece omul a fost creat din elemente materiale, are necesităţi materiale şi, prin urmare, se poate bucura de lucrurile materiale. Unii creştini sunt foarte bogaţi. Înseamnă oare aceasta că ei sunt materialişti şi că nu sunt spirituali? Sau sunt săracii mai puţin predispuşi la materialism şi mai înclinaţi spre lucruri spirituale?

Cu siguranţă, veţi fi de acord că materialismul presupune mult mai mult decât simplul fapt de a poseda mari bogăţii sau multe bunuri. Să analizăm următoarele exemple biblice din care vom înţelege ce este materialismul şi cum putem evita pericolele pe care le prezintă acesta pentru spiritualitate.

Au avut parte de bogăţii şi de glorie

Printre slujitorii fideli ai lui Dumnezeu din timpurile biblice s-au numărat unii care au avut parte de bogăţii şi de glorie. De exemplu, Avraam „era foarte bogat în vite, în argint şi în aur“ (Geneza 13:2). Iov era cunoscut drept „mai mare decât toţi fiii Răsăritului“ datorită şeptelului său însemnat şi mulţimii de slujitori pe care-i avea (Iov 1:3). Şi regii Israelului, precum David şi Solomon, au deţinut bogăţii imense. — 1 Cronici 29:1–5; 2 Cronici 1:11, 12; Eclesiastul 2:4–9.

Şi unii membri ai congregaţiei din secolul I erau bogaţi (1 Timotei 6:17). Despre Lidia, de exemplu, se spune că era „o vânzătoare de purpură din oraşul Tiatira şi o închinătoare a lui Dumnezeu“ (Faptele 16:14). Purpura şi articolele de îmbrăcăminte făcute din ţesături vopsite cu purpură erau scumpe şi, de regulă, erau rezervate bogaţilor sau celor cu o poziţie socială înaltă. S-ar putea, prin urmare, ca şi Lidia să se fi bucurat de o oarecare bunăstare materială.

Spre deosebire de aceştia, anumiţi închinători fideli ai lui Iehova din timpurile biblice au fost foarte săraci. Din cauza dezastrelor naturale, a unor întâmplări nefericite şi a morţii, unele familii ajungeau în sărăcie (Eclesiastul 9:11, 12). Cât de greu trebuie să le fi fost celor nevoiaşi să-i vadă pe cei înstăriţi bucurându-se de o mulţime de bogăţii! Totuşi, ar fi fost greşit din partea lor să tragă concluzia că bogaţii sunt materialişti sau că cei ce nu au bogăţii îi slujesc într-o măsură mai mare lui Dumnezeu. De ce? Să vedem care e rădăcina materialismului.

Iubirea de bani

Un dicţionar defineşte materialismul drept „o preocupare sau un interes deosebit faţă de domeniul material şi nu faţă de cel intelectual sau spiritual“. Aşadar, materialismul îşi are rădăcina în dorinţele, priorităţile şi în ce anume  constituie obiectul preocupărilor din viaţa noastră. Următoarele două exemple biblice vor dovedi fără echivoc acest lucru.

Baruc, secretarul profetului Ieremia, a fost sfătuit cu fermitate de Iehova. Se pare că, din cauza situaţiei din Ierusalim şi a strânsei asocieri cu Ieremia, un profet nu tocmai agreat, Baruc era sărac. Cu toate acestea, iată ce i-a spus Iehova: „Şi tu umbli după lucruri mari pentru tine? Nu umbla după ele!“ E posibil ca Baruc să fi devenit materialist, fiind tot mai interesat de bogăţia sau siguranţa materială de care se bucurau ceilalţi oameni. Iehova i-a amintit lui Baruc că avea să-l scape de distrugerea ce urma să se abată asupra Ierusalimului, dar că nu avea să-i protejeze bunurile. — Ieremia 45:4, 5.

Isus a prezentat o ilustrare despre un bărbat care era şi el preocupat de lucrurile materiale. Pe acest om îl interesa mai degrabă averea lui decât folosirea acesteia pentru a-şi extinde serviciul adus lui Dumnezeu. Iată ce şi-a spus bogatul: „Îmi voi dărâma depozitele şi voi zidi unele mai mari . . . şi-i voi zice sufletului meu: «Suflete, ai multe lucruri bune puse deoparte pentru mulţi ani; stai în tihnă, mănâncă, bea şi distrează-te»“. Apoi Isus a adăugat: „Dar Dumnezeu i-a zis: «Om iraţional, în noaptea aceasta ţi se cere sufletul. Cine va avea deci lucrurile pe care le-ai acumulat?» Aşa este cu omul care pune deoparte comori pentru sine, dar nu este bogat faţă de Dumnezeu“. — Luca 12:16–21.

Care e morala acestor două relatări? Ele ne ajută să înţelegem că un om este materialist nu pentru că deţine mari bogăţii, ci pentru că pune pe prim plan lucrurile materiale. Iată ce a afirmat apostolul Pavel: „Cei care sunt hotărâţi să fie bogaţi cad în ispită şi în cursă şi în multe dorinţe nesăbuite şi nocive, care îi cufundă pe oameni în distrugere şi ruină. Căci iubirea de bani este o rădăcină a tot felul de lucruri dăunătoare, şi unii, aspirând la această iubire, s-au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns peste tot cu multe dureri“ (1 Timotei 6:9, 10). Hotărârea de a fi bogaţi şi iubirea pentru lucrurile materiale aduc cu sine multe probleme.

E necesar să ne autoexaminăm

Indiferent care ar fi situaţia lor economică, creştinii trebuie să aibă grijă să nu cadă în capcana materialismului. Puterea bogăţiilor este amăgitoare şi ne poate sufoca din punct de vedere spiritual (Matei 13:22). Fără să ne dăm seama, obiectul preocupărilor noastre se poate schimba, trecând de la lucrurile spirituale la cele materiale, fapt ce poate avea consecinţe grave. — Proverbele 28:20; Eclesiastul 5:10.

Prin urmare, creştinii ar trebui să-şi examineze priorităţile şi obiectul preocupărilor în viaţă. Indiferent care este starea lor materială, persoanele cu preocupări spirituale se străduiesc să urmeze sfatul lui Pavel, şi anume să-şi pună speranţa nu „în bogăţii nesigure, ci în Dumnezeu, care ne furnizează toate lucrurile din abundenţă spre desfătarea noastră“. — 1 Timotei 6:17–19.