Salt la conţinut

Salt la cuprins

De la cititorii noştri

De la cititorii noştri

De la cititorii noştri

Părul Mi-a plăcut articolul „Îţi faci griji pentru părul tău?“ (8 august 2002). Sunt cosmeticiană de 14 ani. Noi pieptănăm părul deteriorat exact aşa cum aţi recomandat voi. Sunt foarte impresionată de abordarea profesională a articolelor voastre.

K. K., Japonia

Ca cititoare pasionată a revistei Treziţi-vă!, trebuie să-mi exprim aprecierea pentru acest articol. Au început să-mi apară peri albi încă din primii ani ai adolescenţei. Spre sfârşitul acestei perioade, firele cărunte se vedeau chiar şi de la distanţă. Mă simţeam stânjenită. Acest articol m-a ajutat să adopt un punct de vedere echilibrat cu privire la aspectul fizic şi să mă concentrez mai mult asupra calităţilor spirituale.

E. J., Nigeria

Îndrăgostirea Vă mulţumesc pentru articolul intitulat „Îmbătaţi de iubire“ de la rubrica „Lumea în obiectiv“ (8 august 2002). Acest articol m-a ajutat să înţeleg că dragostea pasională, chiar dacă ar persista, nu constituie neapărat un fundament stabil pentru o căsnicie fericită. Sfaturile de genul acesta ne pot ajuta să nu o luăm pe o cale greşită!

P. L., Rusia

Luau Am citit cu mare interes articolul intitulat „Vă invităm la un luau havaian“ (8 iunie 2002). În urmă cu câţiva ani am asistat la un luau în Hawaii. Impresia mea a fost că sărbătoarea avea un puternic iz religios şi spiritist. Chiar dacă în prezent nu mai au nimic în comun cu religia sau cu spiritismul, cum se deosebesc aceste sărbători de celelalte celebrări ale căror origini sunt păgâne, dar care pur şi simplu au fost adoptate în culturile moderne ca reuniuni familiale distractive?

L. F., Statele Unite

„Treziţi-vă!“ răspunde: Aşa cum se spunea în nota de subsol de la pagina 24, deşi luau-l a avut la început legătură cu anumite practici religioase false, termenul se foloseşte în prezent cu referire la un ospăţ havaian. S-ar putea ca unele reuniuni ce sunt numite luau să fie sau să nu fie potrivite pentru creştini. Ca în toate aspectele vieţii, creştinii trebuie să ia decizii care să nu le păteze conştiinţa înaintea lui Iehova Dumnezeu. — 1 Timotei 1:5, 19; vezi şi numărul din 8 ianuarie 2000 al revistei „Treziţi-vă!“, paginile 26–27.

Depresia postnatală Vă mulţumesc pentru articolul „Victorioasă în lupta împotriva depresiei postnatale“ (22 iulie 2002). Articolul parcă ar fi fost scris pentru mine. Deşi nu sufăr de această formă de depresie — eu şi soţul meu nu avem copii — mă lupt cu depresia şi cu anxietatea de un an şi jumătate. Eram tot timpul obosită şi dezorientată, simţindu-mă incapabilă să iau chiar şi cele mai simple decizii. Îmi era frică să stau în compania oamenilor. Nu puteam să merg nici măcar la cumpărături fără soţul meu. Am început să mă refac şi iau medicamente. Din acest articol am înţeles că pot face mult mai multe. Şi soţul meu a citit articolul şi a înţeles cum poate să-mi acorde mai mult sprijin.

J. R., Statele Unite

Vă mulţumesc din inimă pentru articolul despre depresia postnatală! După naşterea celui de-al treilea copil al nostru, medicii mi-au spus că sufeream de o formă gravă de depresie postnatală. Înainte de asta, credeam că o să-mi pierd minţile. Mă simţeam îngrozitor. A fost o perioadă grea pentru mine şi familia mea. Iau medicamente pe bază de plante şi vitamine şi fac exerciţii fizice cu regularitate. Vă rog să-i mulţumiţi lui Janelle din partea mea pentru că ne-a relatat povestea vieţii.

J. C., Statele Unite