Week-end plăcut!

APROAPE toată lumea îl aşteaptă, iar când vine, este de multe ori cea mai frumoasă parte a săptămânii. În week-end unii călătoresc, alţii se recreează, unii se dedică activităţilor religioase, iar alţii stau acasă şi dorm.

În acest articol se va vorbi despre intervalul de timp cuprins între sfârşitul unei săptămâni de lucru (sau a unei săptămâni de şcoală) şi începutul celei următoare — week-end-ul. În Occident, week-end-ul începe vineri şi durează până duminică. Dar care este originea week-end-ului? Şi, dacă locuieşti într-o ţară unde săptămâna de lucru este de cinci zile, cum ţi-ai putea petrece week-end-ul într-un mod plăcut şi util?

De la ziua de odihnă la week-end

Legea Sabatului, dată naţiunii Israel acum 3 500 de ani, stipula: „Să lucrezi şase zile; dar a şaptea zi este sabatul de odihnă sfinţit pentru DOMNUL. Cine va face vreo lucrare în ziua sabatului va fi pedepsit negreşit cu moartea“ (Exodul 31:15). În plus, sabatul le oferea părinţilor israeliţi ocazia de a se îngriji de necesităţile spirituale ale familiilor lor.

Sabatul evreiesc începea vineri, la apusul soarelui, şi ţinea până sâmbătă, la apusul soarelui. Însă, potrivit lucrării The World Book Encyclopedia, capii religioşi ai creştinătăţii „au stabilit ca ziua dedicată închinării să fie duminica, deoarece credeau că învierea lui Isus avusese loc într-o zi de duminică. În aproximativ 300 A.D., Biserica şi Statul au declarat în mod oficial duminica zi de odihnă în Europa“.

De remarcat este că prelungirea perioadei de odihnă pe parcursul mai multor zile este o chestiune de dată recentă. În Marea Britanie, în anii 1870 s-a stabilit ca săptămâna de lucru să se termine sâmbăta, la ora prânzului. Astfel, week-end-ul cuprindea jumătate din ziua de sâmbătă şi duminica. După-amiaza de sâmbătă începea cu o masă în familie, care, potrivit revistei Atlantic Monthly, „era deseori urmată de o baie săptămânală la baia publică din apropiere“.

În Statele Unite, week-end-ul a fost prelungit şi mai mult: la două zile. Potrivit unui articol, săptămâna de lucru de cinci zile a fost adoptată în 1908, de o fabrică din New England. Acest program era potrivit atât pentru muncitorii evrei, cât şi pentru muncitorii „creştini“, întrucât fiecare grup avea propria zi de odihnă — evreii, sâmbăta, iar „creştinii“, duminica. Săptămâna de lucru de cinci zile a căpătat repede popularitate. Constructorul de automobile Henry Ford chiar a promovat-o, deoarece a înţeles că ieşirile cu familia de la sfârşit de săptămână aveau să ducă la o creştere rapidă a cererii de automobile.

V-aţi planificat ceva pentru week-end?

În prezent, week-end-ul de două zile face parte integrantă din stilul de viaţă occidental. Dacă locuieşti în această parte a lumii, e foarte probabil ca spre sfârşitul unei săptămâni de lucru să fii întrebat de colegii de muncă: „Ce faci în week-end?“ Această întrebare poate conduce la unele răspunsuri interesante.

Cum pe parcursul întregii săptămâni timpul ţi-a fost la dispoziţia patronului, week-end-ul îţi poate da ocazia să-ţi recapeţi sentimentul că eşti stăpân pe viaţa ta. În plus, îţi poate aduce  un respiro în rutina săptămânală. Week-end-ul poate fi o ocazie de a beneficia de o odihnă bine meritată sau de a sta puţin timp împreună cu cei dragi. Ori poate fi o ocazie de a-ţi petrece timpul în modul cel mai agreat de majoritatea oamenilor — făcând cumpărături. „Mă distrez de minune când merg prin magazine“, spune Brigitte, care trăieşte în Germania.

Potrivit sondajelor, mulţi oameni preferă să-şi petreacă timpul liber relaxându-se. Persoanele cărora le place să-şi petreacă week-end-ul acasă au o mulţime de posibilităţi de a se destinde: se ocupă de plantele din casă sau din curte, colecţionează timbre, cântă la un instrument sau ascultă muzică, se uită la casete video, gătesc, scriu scrisori, citesc, cos, tricotează, fac sport şi pictează, ca să nu menţionăm decât câteva. Unii preferă activităţi care le permit să fie împreună cu copiii şi cu partenerul lor de căsătorie, de pildă joacă puzzle sau alte jocuri. *

Condamnă Biblia astfel de modalităţi de petrecere a timpului liber, care, aparent, sunt superficiale şi fără folos? Nu neapărat. Solomon a scris: „Mai bine o mână plină de odihnă, decât amândoi pumnii plini de muncă şi goană după vânt“ (Eclesiastul 4:6). Joaca, odihna şi relaxarea, cu moderaţie, îşi au cu siguranţă locul lor în viaţa unui creştin.

A merge la extreme

Însă, tot ce e prea mult, chiar dacă e ceva bun, poate avea efecte nocive şi strică. Antrenamentul fizic, de pildă, are avantajele lui (1 Timotei 4:8). Dar unii „atleţi de sfârşit de săptămână“ practică sportul cu o fervoare aproape religioasă. Hotărâţi să înveţe o metodă care să-i ajute să câştige de fiecare dată, unii oameni cheltuiesc o groază de timp şi de bani pe cursuri de instruire şi pe echipamente sportive sofisticate.

Sănătatea este şi ea pusă în pericol când corpul neantrenat este forţat să facă mai mult decât poate. O revistă a vorbit despre persoanele de vârstă mijlocie numindu-i „războinicii de week-end ai sportului“; aceştia, hotărâţi să-şi recapete tinereţea, sfârşesc prin a avea tensiune ridicată, luxaţii, tăieturi şi contuzii. Alţii îşi riscă viaţa în aşa-numitele sporturi periculoase sau extreme. * Sfatul Bibliei de a fi „moderaţi“ este cât se poate de potrivit în acest sens (Tit 2:2). Exerciţiile fizice ar trebui să fie înviorătoare, nu să extenueze ori să pună viaţa în pericol.

Unii preferă să nu facă antrenamente fizice extenuante. De pildă, mulţi germani preferă plimbările şi călătoriile de agrement. De fapt, unul dintre divertismentele binecunoscute în Europa este numit „plimbare contracronometru“. Jucătorii se iau la întrecere nu cu alţi participanţi, ci cu ceasul. Obiectivul este să se parcurgă într-un timp fixat o rută stabilită într-o zonă rurală. Ce modalitate plăcută de a face mişcare şi de a te bucura de un peisaj splendid! În plus, întreaga familie poate participa!

Week-end-uri supraîncărcate

Uneori oamenii înghesuie atâtea activităţi într-un week-end, încât nu ajung să se bucure decât de puţine dintre ele sau chiar de nici una. Iar la începutul noii săptămâni, se simt extenuaţi, în nici un caz învioraţi. Revista germană Focus a prezentat un studiu în care 27% dintre cei chestionaţi au mărturisit că activităţile pe care le desfăşoară în timpul liber tind să devină prea stresante.

 „Odihna este ocrotitorul eficienţei“, s-a scris în revista Time. Şi Isus Cristos a înţeles necesitatea de a ne odihni şi relaxa. În Marcu 6:31 se arată ce le-a spus el discipolilor săi: „«Veniţi voi înşivă deoparte, într-un loc izolat, şi odihniţi-vă puţin». Căci mulţi veneau şi plecau, şi ei nu aveau răgaz nici măcar să ia masa“. Aşadar, deşi exerciţiile fizice, mersul la cumpărături sau orice altă activitate îşi au locul lor, dacă vă veţi planifica timp ca să vă relaxaţi citind, odihnindu-vă sau dormind, vă veţi simţi învioraţi. Dar mai este ceva ce poate fi făcut pentru a vă simţi bine pe parcursul week-end-ului.

Necesităţile spirituale

Isus a spus în Predica de pe munte: „Fericiţi sunt cei conştienţi de necesităţile lor spirituale“ (Matei 5:3). Unul dintre scopurile iniţiale ale zilei de sabat era să le permită oamenilor să-şi satisfacă necesităţile spirituale. Ce se poate spune despre zilele noastre? Poate fi folosit week-end-ul în acelaşi scop? Să-i privim mai îndeaproape pe Martorii lui Iehova. Majoritatea congregaţiilor îşi ţin întrunirile principale fie sâmbăta, fie duminica. În week-end-uri se ţin şi întruniri mai mari, precum congresele. Mulţi Martori ai lui Iehova dedică adesea timp în week-end predicării din casă-n casă pentru a discuta cu semenii lor pe marginea Bibliei.

Martorii lui Iehova au şi ei, ca toţi ceilalţi oameni, o slujbă, o casă şi o familie de care să se îngrijească. Aşadar, când este posibil, ei îşi planifică activităţi recreative pentru ei şi pentru familia lor. Însă Martorii acordă prioritate chestiunilor spirituale. Se simt ei cumva împovăraţi? Gândiţi-vă la experienţele următoarelor persoane.

Înainte de a deveni Martori, Jürgen şi Doris, un cuplu german, îşi petreceau week-end-urile făcând antrenamente la nişte cluburi sportive. Melle şi Helena îşi petreceau timpul vizitând galerii de artă. Pentru Helmut week-end-ul era un timp pentru a se bucura de natură. Iar Silvia îşi petrecea week-end-urile la discotecă. De când au devenit Martori, ei îşi petrec timpul liber într-un mod cu totul diferit.

Jürgen şi Doris explică: „Activităţile din timpul liber erau menite să îndepărteze plictiseala, dar nu putem spune că ne-au îmbogăţit viaţa. Predând adevărul biblic altor persoane, le ajutăm nu numai pe ele să aibă un scop real în viaţă, dar ne ajutăm şi pe noi în egală măsură“. Dar ce se poate spune despre Melle şi Helena? „Biblia ne oferă principii directoare pentru a duce o viaţă cât mai bună, iar vorbindu-le altora despre ele, ne aduce multă bucurie.“ De ce simte Helmut mai multă satisfacţie în viaţă? „Ştiu că ceea ce fac în ministerul de teren este important în ochii lui Iehova“, spune el. Iar Silvia afirmă: „A predica înseamnă a intra în contact cu oamenii şi a purta conversaţii interesante; ambele lucruri îmi plac“.

De ce nu aţi discuta cu Martorii lui Iehova data viitoare când vă vor vizita? O scurtă discuţie cu unul dintre ei poate fi un prim pas în a găsi mai mult sens în viaţă, şi nu doar pentru week-end, ci pentru fiecare zi a săptămânii!

Oricare v-ar fi gusturile în privinţa petrecerii timpului liber, bucuraţi-vă de un week-end constructiv şi plăcut. Dacă sunteţi vorbitor de limbă germană, vă dorim schönes Wochenende. Dacă limba voastră este spaniola, atunci ¡Buen fin de semana! Dacă sunteţi ucrainean, vă spunem Бажаю вам приємно провести вихідні. Oriunde aţi locui şi orice aţi face, week-end plăcut!

[Note de subsol]

[Text generic pe pagina 13]

Un week-end plăcut este o combinaţie sănătoasă între odihnă, recreere şi activităţi spirituale