Copilării ocrotite

O COPILĂRIE fericită depinde în mare măsură de felul în care părinţii se achită de sarcinile ce le revin. Însă ce se pretinde din partea părinţilor? Cu siguranţă că aţi auzit multe sfaturi pe această temă: Dedicaţi-le timp copiilor voştri, ascultaţi-i, sfătuiţi-i cu fermitate, manifestaţi empatie faţă de ei, trăind alături de ei bucuriile şi necazurile lor; fiţi-le un prieten adevărat, fără a renunţa însă la autoritatea de părinte. Bineînţeles, aceste principii deseori menţionate îi vor ajuta pe părinţi să se achite mai bine de sarcina lor. Însă pe primul plan ar trebui pus ceva mult mai important.

Milioane de părinţi de pe glob au înţeles că modalitatea principală de a se achita în mod eficient de responsabilităţile de părinte este respectarea principiilor biblice. De ce? Pentru că fondatorul instituţiei familiei este înţeleptul Autor al Bibliei, Iehova Dumnezeu (Geneza 1:27, 28; 2:18–24; Efeseni 3:15). Prin urmare, Cuvântul său este cea mai potrivită sursă unde putem găsi îndrumări cu privire la modul în care să ne creştem copiii. Dar cum poate Biblia, o carte atât de veche, să ofere sfaturi cu privire la evitarea tendinţei actuale de a grăbi copilăria celor mici? Să analizăm câteva principii biblice pertinente.

„La pas cu copiii“

Iacov, fiul lui Isaac, a avut mai bine de 12 copii. Cuvintele sale înţelepte rostite cu ocazia unei călătorii cu familia au fost aşternute în Biblie. Iată cum sună acestea: „Copiii sunt plăpânzi . . . Te rog, domnul meu [Esau, fratele mai mare al lui Iacov] s-o ia înaintea robului său; şi eu voi veni încet pe urmă . . . la pas cu copiii“. — Geneza 33:13, 14.

Iacov era conştient de limitele copiilor lui şi că aceştia nu erau nişte mici adulţi. Ei erau „plăpânzi“, cu alte cuvinte mici, firavi, având necesităţi mai mari decât oamenii maturi. În loc să-şi oblige copiii să ţină pasul cu el, el a fost acela care a încetinit ritmul ca să meargă în pas cu ei. În această privinţă, Iacov a oglindit înţelepciunea de care dă dovadă Dumnezeu în relaţiile cu copiii săi umani. Tatăl nostru ne cunoaşte limitele şi nu aşteaptă din partea noastră mai mult decât putem oferi în mod rezonabil. — Psalmul 103:13, 14.

Chiar şi unele animale reflectă această înţelepciune, deoarece Dumnezeu le-a creat „înţelepte din instinct“ (Proverbele 30:24, NW). De exemplu, naturaliştii au observat că o întreagă turmă de elefanţi îşi adaptează ritmul de mers la cel al puilor, înaintând încet astfel încât şi cei mici să poată ţine ritmul.

 În unele pături ale societăţii moderne nu se mai ţine cont de înţelepciunea divină. Dar asta nu înseamnă că şi voi trebuie să procedaţi la fel. Nu uitaţi, copilul vostru este ‘plăpând’! El nu poate purta poveri sau responsabilităţi de adult. De exemplu, dacă eşti un părinte fără partener şi, confruntându-te cu anumite probleme personale, te simţi tentat să i te destăinui copilului tău, împotriveşte-te tentaţiei. În loc să faci acest lucru, caută un prieten adult şi matur, care te poate ajuta să-ţi rezolvi problema. Ar fi bine ca această persoană să fie una capabilă să te ajute să aplici sfaturile înţelepte ale Bibliei. — Proverbele 17:17.

În mod asemănător, nu-ţi lăsa copilul să devină atât de împovărat, iar programul lui atât de încărcat şi de riguros, încât să nu se mai poată bucura de perioada frumoasă a vieţii în care se află. Stabileşte-i un ritm potrivit lui, nu unul care să urmeze orbeşte ritmul lumii de azi. Iată ce sfat înţelept găsim în Biblie: „Nu permiteţi lumii din jur să vă preseze în tiparul ei“. — Romani 12:2, versiunea Phillips.

„Toate îşi au vremea lor“

Un alt principiu biblic înţelept spune: „Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are timpul lui“. Bineînţeles, munca îşi are timpul ei. Copiii au mult de lucru: ei trebuie să-şi facă temele pentru şcoală, să facă unele treburi prin casă şi să ia parte la anumite activităţi spirituale. Totuşi, în acelaşi pasaj biblic se spune şi că ‘râsul îşi are timpul lui’, iar „jucatul timpul lui“. — Eclesiastul 3:1, 4.

Copiii simt mai mult ca oricine nevoia să se joace, să râdă şi să-şi consume energia, fără să aibă prea multe griji. Dacă fiecare clipă din viaţa lor le e programată cu activităţile şcolare, cu cele extraşcolare şi cu alte responsabilităţi importante, atunci s-ar putea ca nevoia de joacă să nu le fie satisfăcută. Probabil vor ajunge să se simtă exasperaţi sau chiar descurajaţi. — Coloseni 3:21.

Gândiţi-vă ce alte aplicări mai poate avea acest principiu biblic. De exemplu, dacă toate îşi au timpul lor, nu înseamnă aceasta că şi copilăria îşi are timpul ei? Poate că veţi răspunde  afirmativ, însă copiii voştri s-ar putea să nu fie întotdeauna de acord cu această idee. Adesea, copiii vor să facă ce fac adulţii. Fetiţele, de pildă, au tendinţa să se îmbrace sau să se aranjeze ca nişte femei. Pubertatea precoce le poate intensifica dorinţa de a părea mai mari.

Părinţii înţelepţi văd pericolul pe care îl prezintă o astfel de înclinaţie. Unele reclame şi forme de divertisment promovate de această lume degradată îi prezintă pe copii ca fiind precoce şi familiarizaţi cu sexul. Machiajul, bijuteriile şi stilurile de îmbrăcăminte provocatoare sunt tot mai răspândite în rândul celor mici. Dar de ce să-i facem pe copii să pară mai atrăgători în ochii oamenilor care au o gândire pervertită şi care nu vor altceva decât să-i exploateze sexual? Ajutându-şi copiii să înţeleagă că trebuie să se îmbrace corespunzător vârstei, părinţii aplică un alt principiu biblic: „Omul chibzuit vede răul şi se ascunde“. — Proverbele 27:12.

Să dăm încă un exemplu: Dacă permitem ca sportul să fie o prioritate pentru copil, viaţa lui nu va mai fi echilibrată şi nu va mai exista un timp fixat pentru nimic. Biblia ne sfătuieşte cu înţelepciune: „Exerciţiul fizic este util în mică măsură, dar devoţiunea sfântă este utilă pentru toate lucrurile, deoarece ea are promisiunea vieţii prezente şi a celei care trebuie să vină“. — 1 Timotei 4:8.

Nu permiteţi ca în copiii voştri să se dezvolte mentalitatea „victoria înseamnă totul“. Imprimându-le copiilor lor un spirit competitiv exagerat, de a obţine victoria cu orice preţ, mulţi părinţi umbresc complet frumuseţea sporturilor şi a jocurilor. Prin urmare, unii copii se simt tentaţi să trişeze sau chiar să-i rănească pe ceilalţi jucători doar ca să câştige. Cu siguranţă, victoria nu merită un astfel de preţ!

Trebuie să înveţe stăpânirea de sine

De multe ori, copiii nu acceptă prea uşor ideea că toate îşi au timpul lor. Când vor ceva, le e foarte greu să aştepte cu răbdare. Dar ceea ce complică şi mai mult lucrurile este că societatea de azi nu pregetă să-şi satisfacă imediat orice dorinţă. Lumea divertismentelor promovează deseori ideea: „Obţine ceea ce vrei şi obţine acum!“

Nu cedaţi în faţa acestor influenţe răsfăţându-vă copiii. „Capacitatea de a amâna satisfacerea dorinţelor este un element important al stăpânirii sentimentelor“, se afirmă în cartea The Child and the Machine. „Autodisciplina şi armonia socială sunt un antidot puternic împotriva violenţei crescânde ce se face simţită printre copii atât la şcoală, cât şi în afara şcolii.“ Iată ce principiu util găsim în Biblie: „Servitorul pe care-l răsfeţi din copilărie, la urmă ajunge de se crede fiu“ (Proverbele 29:21). Deşi se referă în primul rând la tratarea slujitorilor tineri, versetul le-a fost de mare folos multor părinţi în ce priveşte modul de a-şi trata copiii.

Printre necesităţile copiilor, însuşirea a ceea ce Biblia numeşte „disciplina şi normele de gândire ale lui Iehova“ ocupă un loc foarte important (Efeseni 6:4). Disciplinarea cu iubire îi ajută pe copii să dezvolte calităţi precum stăpânirea de sine şi răbdarea. Aceste însuşiri îi vor ajuta să aibă parte de fericire şi împliniri în viaţă.

Tot ceea ce ameninţă copilăria va dispărea

Probabil că vă întrebaţi: A vrut într-adevăr iubitorul şi înţeleptul Dumnezeu care a inspirat aceste principii folositoare ca lumea să fie aşa cum este acum? A intenţionat el ca tinerii noştri să crească într-o lume în care, de cele mai multe ori, în loc să fie ocrotiţi, sunt în primejdie? Poate vă veţi simţi mângâiaţi să aflaţi că Iehova Dumnezeu şi Fiul său, Cristos Isus, manifestă o iubire tandră faţă de oameni, inclusiv faţă de copiii de toate vârstele. În curând, ei vor curăţa pământul de oamenii răi. — Psalmul 37:10, 11.

Aţi dori să aveţi o avanpremieră a acelei lumi paşnice şi fericite? Imaginaţi-vă următoarea scenă, descrisă foarte frumos în Biblie: „Lupul va locui împreună cu mielul şi leopardul se va culca împreună cu iedul; viţelul, puiul de leu şi vitele îngrăşate vor fi împreună şi le va mâna un copilaş“ (Isaia 11:6). Într-o lume care distruge şi grăbeşte cu cruzime copilăria, cât de mângâietor este să ştim că Dumnezeu le promite oamenilor un viitor atât de luminos! Evident, Creatorul nu doreşte ca vreo copilărie să fie pierdută şi grăbită, ci doar binecuvântată şi ocrotită.

[Legenda fotografiei de la pagina 8]

În loc să vă împovăraţi copilul cu problemele personale, destăinuiţi-vă altui adult

[Legenda fotografiei de la paginile 8, 9]

Copiii simt nevoia să se joace