Popularitatea neînsemnatei arahide

Îţi plac arahidele? Multora le plac. Arahidele, cunoscute şi sub numele de alune de pământ, sunt consumate de extraordinar de mulţi oameni din lumea întreagă. Ţările cu cel mai mare număr de locuitori din lume — China şi India — produc împreună peste 50% din recolta mondială de arahide.

Statele Unite obţin anual peste un miliard de kilograme de arahide, ceea ce reprezintă 10% din producţia mondială. Africa de Sud, Argentina, Brazilia, Malawi, Nigeria, Senegal şi Sudan sunt şi ele mari cultivatoare de arahide. Cum au ajuns arahidele atât de populare? Există situaţii când nu e bine să le consumăm?

O istorie îndelungată

Se crede că arahidele sunt originare din America de Sud. Este demn de remarcat că unul dintre cele mai vechi obiecte care vădesc aprecierea omului faţă de arahide este o vază precolumbiană descoperită în Peru. Această vază are formă de arahidă şi este decorată cu modele înfăţişând arahide. Exploratorii spanioli, care au văzut arahide prima dată în America de Sud, le-au considerat un aliment excelent pe timpul călătoriilor lor. La întoarcere, ei au dus arahide şi în Europa. Europenii le-au dat şi alte întrebuinţări, folosindu-le uneori chiar în loc de cafea.

Mai târziu, portughezii au dus arahidele în Africa. Aici li s-a recunoscut imediat valoarea nutritivă, deoarece ele proveneau de la o plantă ce se putea dezvolta în soluri considerate prea sărace pentru alte plante. În realitate, plantele de arahide au contribuit la îmbogăţirea solului sărăcăcios cu azotul atât de necesar. Apoi, pe vremea comerţului cu sclavi, arahidele au călătorit din Africa în America de Nord.

În anii 1530, arahidele au fost introduse de portughezi în India şi în Macao, iar de spanioli în Filipine. Apoi, neguţătorii le-au luat din aceste ţări şi le-au dus în China. Aici, arahidele au fost considerate drept plantele care puteau ajuta naţiunea să facă faţă foametei.

În secolul al XVIII-lea, botaniştii au studiat arahidele, pe care le-au numit mazăre de pământ, şi şi-au dat seama că sunt o hrană bună pentru porci. Pe la începutul secolului al XIX-lea, arahidele au început să fie cultivate în scop comercial în Carolina de Sud (Statele Unite). În timpul războiului civil din America, început în 1861, arahidele serveau drept hrană pentru soldaţii din ambele tabere.

În acele timpuri însă mulţi considerau arahidele drept hrana săracului. Această concepţie explică, parţial, de ce agricultorii americani nu cultivau pe suprafeţe mari arahide pentru consum. În plus, înainte de inventarea echipamentelor mecanizate în jurul anului 1900, cultivarea arahidelor era o muncă ce pretindea mulţi lucrători şi, deci, mulţi bani.

Însă în 1903, chimistul şi agronomul de origine americană George Washington Carver a început să studieze planta pentru a-i găsi noi întrebuinţări. În cele din urmă, a reuşit să obţină din ea peste 300 de produse, între care băuturi, produse cosmetice, vopsele, medicamente, săpun de rufe, insecticide şi cerneală tipografică. Carver i-a încurajat pe agricultorii locali să alterneze culturile de bumbac, care sărăceau solul, cu cele de arahide. În acea perioadă, o specie de gândac-cu-cioc devasta culturile de bumbac, determinându-i pe mulţi agricultori să urmeze sfatul lui Carter. Rezultatul?Arahidele au avut succes, reprezentând una dintre cele mai mari producţii agricole destinate vânzării din sudul Statelor  Unite. Astăzi, în Dothan (Alabama), există un monument ridicat în memoria lui Carver, iar în oraşul Enterprise (Alabama), unul în cinstea gândacului-cu-cioc, deoarece ravagiile făcute de acesta pe plantaţiile de bumbac i-au determinat pe agricultori să cultive arahide.

Cultivarea arahidelor

Arahidele nu sunt alune, ci seminţele plantei de arahide. Pe măsură ce creşte, planta dă flori galbene care se autopolenizează.

Aflat la capătul unui ax numit ginofor, ovarul fecundat al plantei, care conţine embrionul, pătrunde în pământ. Sub pământ, embrionul se dezvoltă paralel cu suprafaţa solului, luând bine-cunoscuta formă de arahidă. Dintr-o singură plantă se pot dezvolta până la 40 de arahide.

Arahidelor le priesc zonele calde, însorite, cu precipitaţii moderate. Între perioada de cultivare şi cea de recoltare pot trece de la 120 până la 160 de zile, în funcţie de specia de arahidă şi de condiţiile climaterice. La recoltare, cultivatorii trebuie să scoată plantele din pământ, chiar şi tulpinile, să le întoarcă invers şi să le lase la uscat pentru a nu putrezi înainte de a fi depozitate. În prezent, mulţi cultivatori folosesc echipamente care le permit să scoată plantele din sol, să le scuture de pământ şi să le întoarcă cu rădăcinile în sus — toate acestea într-o singură operaţie.

Multiplele întrebuinţări ale arahidelor

Valoarea nutritivă a arahidelor este impresionantă. Arahidele sunt bogate în fibră şi conţin 13 vitamine şi 26 de minerale, multe dintre ele lipsind din alimentaţia modernă. „Dacă ar fi să facem o comparaţie, în aproximativ 500 de grame de arahide se găsesc mai multe proteine, minerale şi vitamine decât în aceeaşi cantitate de ficat de vită“, se afirmă în The Encyclopædia Britannica. Dar atenţie cei ce ţineţi la siluetă! Arahidele conţin „mai multe grăsimi decât frişca“ şi au „o valoare energetică (număr de calorii) mai mare decât zahărul“.

 Arahidele sunt folosite în bucătăria multor popoare, iar gustul lor unic este inconfundabil. „Aroma arahidelor este atât de puternică şi de deosebită, încât orice mâncare pe care o condimentăm cu alune de pământ va avea o aroma lor“, remarcă autoarea de cărţi de bucate Anya von Bremzen. „Aşadar, sosul de arahide indonezian, supa vest africană, tăiţeii chinezeşti, tocana peruană şi sandvişul cu unt de arahide vor avea cam acelaşi gust!“

Arahidele sunt pretutindeni în lume şi o gustare preferată. De exemplu, în India se vând pe stradă arahide în amestec cu alte leguminoase uscate ca snacks-uri. Untul de arahide, cu care se fac sandvişurile în unele ţări din lume, a fost „inventat de un medic din St. Louis [SUA], în aproximativ 1890, fiind considerat drept cel mai sănătos aliment pentru cei în vârstă“, se afirmă în lucrarea The Great American Peanut.

Pe lângă faptul că ele însele pot fi consumate ca aliment, arahidele au multe alte întrebuinţări. În Asia, ele sunt o importantă sursă de ulei pentru gătit. Uleiul de arahide poate fi folosit pentru a găti la temperaturi foarte ridicate, fără a lua din gustul produselor preparate.

În Brazilia, făina de arahide, un produs derivat al uleiului de arahide, este folosită ca hrană pentru animale. În plus, produsele pe bază de arahide se găsesc în multe lucruri pe care le folosim zilnic. — Vezi informaţiile de mai sus.

Atenţie — Alergie la arahide!

Arahidele pot fi păstrate mult timp, fără a fi ţinute la frigider. Însă e nevoie de precauţie. Arahidele care au prins mucegai conţin aflatoxină, o substanţă care poate cauza cancerul. Pe lângă aceasta, unii oameni sunt alergici la arahide. Reacţia alergică „poate consta în curgerea nasului, erupţii pe piele şi chiar într-un şoc anafilactic care pune în pericol viaţa“, se afirmă în revista Prevention. Mai multe studii au arătat că alergia la arahide este din ce în ce mai frecventă la copiii mici.

Dacă ambii părinţi ai unui copil au astm, rinite alergice sau eczeme, copilul prezintă un risc mai ridicat de a dezvolta o alergie la arahide, se mai spune în revista Prevention.

Acelaşi lucru este valabil şi în cazul bebeluşilor ale căror mame fac alergie la mai multe substanţe, precum şi în cazul celor care dezvoltă o alergie la lapte în primul an de viaţă. „Este recomandabil ca aceste familii să ţină untul de arahide departe de copii şi să nu le dea să guste până ce nu împlinesc trei ani“, spune Dr. Hugh Sampson, profesor de pediatrie la Centrul Medical Universitar Johns Hopkins (SUA).

Indiferent că vă plac sau nu arahidele, poate că această scurtă trecere în revistă a multiplelor lor întrebuinţări v-a ajutat să apreciaţi mai mult această sămânţă neînsemnată, dar foarte populară.

[Chenarul/Fotografia de la pagina 24]

Produse derivate din arahide pot fi găsite în multe dintre lucrurile pe care le folosim zilnic

• Placă de fibră

• Combustibil pentru şeminee

• Produse pentru absorbirea excrementelor şi a urinei de pisică

• Hârtie

• Detergent

• Alifie

• Substanţă de lustruire a metalelor

• Înălbitor

• Cerneală

• Lubrifiant de osie

• Spumă de ras

• Cremă de faţă

• Săpun

• Linoleum

• Gumă

• Cosmetice

• Vopsea

• Explozibil

• Şampon

• Medicamente

[Provenienţa informaţiilor]

Sursa: The Great American Peanut

[Diagrama/Ilustraţia de la pagina 22]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Frunze

Ginofor

Nivelul solului |

Rădăcini Arahidă

[Provenienţa diagramei]

Revista The Peanut Farmer

[Legenda fotografiei de la pagina 22]

Monument ridicat în memoria lui George Washington Carver

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

Statele Unite

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

Africa

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

Asia

[Provenienţa fotografiei]

FAO photo/R. Faidutti

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

Câteva feluri de snacks-uri din arahide

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Untul de arahide este un aliment foarte apreciat în unele ţări