De ce au reapărut?

ACUM circa 40 de ani, se credea că bine cunoscutele boli transmise de insecte, boli precum malaria, febra galbenă şi denga, erau aproape eradicate în multe părţi ale pământului. Mai apoi însă s-a produs ceva cu totul neaşteptat — bolile transmise de insecte au început să-şi facă din nou apariţia.

De ce? Un prim motiv ar fi deoarece unele insecte şi microbii pe care-i găzduiesc au dezvoltat rezistenţă la insecticidele şi la medicamentele folosite pentru a le ţine sub control. Acest proces natural de adaptare a fost secundat nu numai de folosirea în exces a insecticidelor, dar şi de folosirea greşită a medicamentelor. În cartea Mosquito se spun următoarele: „În prea multe cămine sărace oamenii fac rost de medicamente, folosesc din ele doar atât cât să le atenueze simptomele, restul de medicamente punându-l deoparte pentru când se vor îmbolnăvi din nou“. Tratamentul fiind incomplet, microbii mai puternici ar putea supravieţui în corpul persoanei, producând o nouă generaţie de microbi rezistenţi la medicamente.

O schimbare climaterică

Un factor important în reapariţia bolilor transmise de insecte îl reprezintă schimbările în natură şi în societate. Un exemplu grăitor în acest sens este schimbarea climaterică globală. Unii oameni de ştiinţă se aşteaptă ca în urma unei încălziri globale insectele purtătoare de boli să-şi extindă domeniul în regiuni unde, în prezent, există o climă mai rece. Unele dovezi arată că lucrul acesta are deja loc. Dr. Paul Epstein de la Centrul pentru Sănătate şi Mediul Înconjurător de la Harvard Medical School remarcă: „Atât insectele, cât şi bolile transmise de ele (inclusiv malaria şi denga) îşi fac astăzi simţită prezenţa la altitudini mai mari în Africa, în Asia şi în America Latină“. În Costa Rica, boala denga a ajuns până dincolo de munţi — care, până nu demult, limitau aria de răspândire a bolii doar la Coasta Pacificului — şi a împânzit întreaga ţară.

Însă vremea mai caldă poate avea şi alte efecte. În unele zone ea transformă râurile în băltoace, în timp ce în altele provoacă ploi şi inundaţii care lasă în urma lor bălţi cu apă stătută. În ambele cazuri apa stătută este un loc ideal pentru înmulţirea ţânţarilor. Vremea foarte caldă scurtează ciclul de reproducere a ţânţarilor, mărind viteza de înmulţire, şi lungeşte perioada în care abundă ţânţarii. Când este mai cald, ţânţarii sunt mai activi. Temperaturile mai ridicate pot afecta şi intestinul ţânţarului, unde, prin urmare, microbii se înmulţesc mai repede; în felul acesta, probabilitatea ca o singură înţepătură să cauzeze infecţie va creşte. Dar există şi alte îngrijorări.

 Studiu de caz asupra unei boli

Schimbările din societate pot contribui şi ele la apariţia bolilor transmise de insecte. Pentru a înţelege cum anume, trebuie să analizăm mai în detaliu rolul insectelor. În cazul multor boli, o insectă poate fi doar o verigă în lanţul transmiterii bolii. Un animal sau o pasăre poate servi drept gazdă unei boli purtând insecte sau adăpostind microorganisme în sânge. Dacă gazda supravieţuieşte, ea poate deveni şi un „rezervor“ de boli.

Să luăm, de pildă, boala Lyme. Ea a fost identificată în 1975 şi denumită după oraşul Lyme din Connecticut (SUA), unde a fost observată pentru prima oară. Se pare că bacteria care cauzează boala Lyme a fost adusă în America de Nord acum 100 de ani de şobolanii sau vitele de pe navele europene. După ce o micuţă căpuşă ixodid ingerează sânge de la un animal infectat, bacteriile rămân în intestinul căpuşei cât timp trăieşte. Când căpuşa înţeapă un alt animal sau un om ea poate transmite bacteriile în sângele victimei.

În nord-estul Statelor Unite, boala Lyme este endemică; ea este prezentă în această regiune de mult timp. Gazda locală preferată de bacteria bolii este şoarecele cu picioare albe. Şi şoarecii de casă sunt gazde ale căpuşelor, mai ales ale celor care se află în diferite stadii de dezvoltare. Căpuşele în stadiul de adult preferă drept gazdă căprioara; ele se hrănesc şi se înmulţesc pe ea. Odată ce se umplu cu sânge, căpuşele-femele, în stadiul de adult, cad pe pământ ca să-şi depună ouăle; din ouă vor apărea curând larvele ce vor începe un nou ciclu.

O schimbare de situaţie

Microorganismele patogene au coexistat ani de zile cu animalele şi cu insectele fără să le cauzeze nici un rău oamenilor. Însă o schimbare de situaţie poate transforma o boală endemică în una epidemică — o boală care afectează un număr mare de persoane într-o comunitate. Ce schimbare de situaţie a avut loc în cazul bolii Lyme?

În trecut, animalele prădătoare aveau rolul lor în limitarea contactului dintre căpuşele căprioarei şi om, prin reducerea populaţiei de căprioare. Când primii europeni care s-au stabilit în părţile estice ale Statelor Unite au defrişat pădurile pentru a cultiva pământul, populaţia de căprioare s-a micşorat şi mai mult, iar prădătorii lor şi-au găsit alt habitat. Dar, pe parcursul primei jumătăţi a secolului al XIX-lea, mulţi agricultori şi-au părăsit terenurile şi s-au deplasat spre vest, iar pădurile au început din nou să crească şi să se extindă. Căprioarele s-au întors, însă prădătorii lor, nu. În consecinţă, populaţia de căprioare s-a înmulţit într-un  ritm extrem de rapid şi la fel şi populaţia de căpuşe.

Ceva mai târziu, şi-a făcut apariţia bacteria care determină boala Lyme şi a trăit zeci de ani în corpul animalelor-gazdă fără să constituie o ameninţare la adresa omului. Însă, când au început să fie construite suburbii la marginea pădurii, foarte mulţi copii şi adulţi au început să pătrundă pe teritoriul căpuşelor. Căpuşele au văzut că omul e o gazdă bună şi, prin urmare, oamenii au contractat boala Lyme.

Boala într-o lume instabilă

Scenariul prezentat anterior reprezintă doar una dintre multele căi pe care le urmează bolile şi este doar un exemplu care arată în ce fel acţiunile omului pot influenţa apariţia bolilor. „Aproape toate bolile, cauzate de microbi mai rezistenţi şi mai puternici, au reapărut din cauza acţiunilor omului“, scrie ecologul Eugene Linden în cartea sa The Future in Plain Sight. Alte exemple: Popularitatea şi viteza mijloacelor de transport îi pot răspândi pe agenţii patogeni şi pe purtătorii lor în toate colţurile pământului. Distrugerea habitatului vieţuitoarelor, fie ele mici sau mari, este o ameninţare la adresa biodiversităţii. „Poluarea afectează aerul şi apa, slăbind sistemul imunitar al animalelor şi al oamenilor deopotrivă“, afirmă Linden. El îl citează pe doctorul Epstein: „În esenţă, intervenţia omului în ecosistem a slăbit sistemul imunitar al pământului, creând condiţii propice dezvoltării microbilor“.

 Instabilitatea politică duce la războaie; războaiele afectează ecosistemele şi distrug infrastructurile ce fac posibile îngrijirea medicală şi distribuirea hranei. În plus, Biobulletin, publicată de Muzeul American de Istorie Naturală, scoate în evidenţă următorul lucru: „Refugiaţii, malnutriţi şi slăbiţi, sunt adesea obligaţi să stea în tabere de refugiaţi unde aglomeraţia şi condiţiile insalubre îi expun la o sumedenie de infecţii“.

Instabilitatea economică îi determină pe oameni să migreze, între graniţele ţării sau peste hotare şi, în principal, în zonele urbane aglomerate. „Agenţii patogeni prosperă în locurile aglomerate“, se arată în Biobulletin. Având în vedere că populaţia de la oraşe creşte în mod alarmant, „adesea măsurile de bază luate în vederea sănătăţii publice, precum programele de instruire elementară, de alimentaţie şi de vaccinare, nu pot ţine pasul“. Zonele supraaglomerate pretind mai multă apă, produc mai multe reziduuri şi solicită mai mult sistemele de epurare a apelor uzate; în felul acesta menţinerea igienei publice şi personale este mai dificilă, creându-se condiţii propice dezvoltării insectelor şi a altor purtători de boli. Cu toate acestea, situaţia nu este fără ieşire, după cum se va observa din articolul următor.

[Text generic pe pagina 11]

„Aproape toate bolile, cauzate de microbi mai rezistenţi şi mai puternici, au reapărut din cauza acţiunilor omului“

[Chenarul/Fotografia de la pagina 7]

Virusul Nilului de Vest invadează Statele Unite

Virusul Nilului de Vest, transmis la om în principal prin înţepătura ţânţarilor, a fost descoperit mai întâi în 1937 în Uganda, iar mai târziu, în Orientul Mijlociu, Asia, Oceania şi Europa. Virusul nu a fost semnalat în emisfera vestică până în 1999. De atunci, însă, s-au raportat peste 3 000 de cazuri de infecţie cu acest virus în Statele Unite, iar peste 200 de oameni au murit.

Majoritatea celor care au contractat această boală nu-şi vor da niciodată seama că sunt infectaţi, deşi unii dintre ei pot prezenta simptome asemănătoare gripei. Doar un număr relativ mic de persoane dezvoltă o boală gravă, precum encefalita şi meningita spinală. Până acum nu s-a descoperit nici un vaccin preventiv şi nici un tratament contra virusului Nilului de Vest. Centrele Americane pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor avertizează că virusul Nilului de Vest poate fi contractat şi prin transplanturi de organe sau prin transfuzie de sânge de la un donator infectat. „În prezent virusul Nilului de Vest nu poate fi identificat prin nici o analiză de sânge“, a declarat agenţia de ştiri Reuters în 2002.

[Provenienţa fotografiei]

CDC/James D. Gathany

 [Chenarul/Ilustraţiile de la paginile 8, 9]

Cum puteţi să vă feriţi de boli? Câteva sugestii practice

Revista Treziţi-vă! a consultat câteva persoane care trăiesc în zonele afectate de boli transmise de insecte în privinţa unor sfaturi pentru menţinerea unei bune stări a sănătăţii. Poate că şi voi veţi găsi utile aceste sfaturi pentru regiunea în care locuiţi.

Curăţenia — cel mai important factor

▪ Menţineţi curăţenia în casă

„Acoperiţi vasele în care sunt alimente. Ţineţi acoperită mâncarea gătită până la ora mesei. Ştergeţi imediat petele de mâncare. Nu lăsaţi peste noapte vase nespălate. Nu lăsaţi gunoiul cu resturi alimentare afară ca să-l aruncaţi a doua zi dimineaţă; acoperiţi-l sau îngropaţi-l, deoarece insectele şi rozătoarele ies noaptea în căutare de hrană. De asemenea, acoperiţi podeaua de pământ cu un strat de ciment şi vă va fi mai uşor să menţineţi curăţenia în casă şi să împiedicaţi intrarea insectelor.“ — Africa.

„Nu ţineţi în casă fructe sau orice ar putea atrage insectele. Nu ţineţi în casă animale de curte — capre, porci, pui. Acoperiţi toaletele care sunt afară. Îngropaţi imediat excrementele animalelor sau acoperiţi-le cu var ca să nu atragă muştele. Chiar dacă vecinii voştri nu fac aceste lucruri, veţi putea ţine situaţia sub control şi veţi da şi un bun exemplu.“ — America de Sud.

[Legenda unei ilustraţii]

Dacă lăsaţi alimentele sau gunoiul neacoperite, este ca şi cum aţi invita insectele să se înfrupte din aceleaşi bucate cu voi

▪ Igiena personală

„Săpunul nu e scump, aşadar spălaţi-vă pe mâini şi spălaţi-vă des hainele, mai ales după ce aţi venit în contact cu oameni sau animale. Nu vă atingeţi de animalele moarte. Nu vă atingeţi gura, nasul şi ochii cu mâna. Spălaţi-vă hainele în mod regulat chiar dacă par a fi curate. Unele parfumuri atrag insectele, de aceea evitaţi săpunurile şi produsele de igienă parfumate.“ — Africa.

Măsuri preventive

▪ Eliminaţi locurile unde se pot înmulţi ţânţarii

Acoperiţi căzile şi vasele mari de apă. Eliminaţi toate vasele fără capac în care se poate strânge apă. Nu lăsaţi apa să stea în ghivecele cu flori. Ţânţarii se pot înmulţi în orice ochi de apă care stă mai mult de patru zile. — Sud-estul Asiei.

▪ Reduceţi expunerea la insecte

Evitaţi momentele şi locurile favorite de „luare a mesei“ ale insectelor. Soarele apune devreme la tropice, de aceea multe activităţi zilnice se desfăşoară pe întuneric, atunci când multe insecte devin mai active. Dacă staţi sau dormiţi afară, sunteţi mai expuşi pericolului când o boală transmisă de insecte este larg răspândită. — Africa.

[Legenda unei ilustraţii]

Dacă dormiţi afară în locuri unde sunt foarte mulţi ţânţari, este ca şi cum i-aţi invita să se înfrupte din voi

  Purtaţi haine care să acopere pe cât posibil tot corpul, mai ales când sunteţi în pădure. Aplicaţi insectifuge pe haine şi pe piele, urmând întotdeauna instrucţiunile de utilizare. Dacă aţi stat mai mult timp afară, vedeţi dacă nu aţi luat voi sau copiii voştri vreo căpuşă. Aveţi grijă ca animalele de companie să fie sănătoase şi să nu fie purtătoare de insecte. — America de Nord.

Evitaţi să veniţi prea des în contact cu animalele de curte, deoarece insectele pot transmite boli de la ele la om. — Asia centrală.

Folosiţi plase de ţânţari — de preferat, impregnate cu insecticid — la camerele tuturor membrilor familiei. Folosiţi site la ferestre şi reparaţi-le când se strică. Astupaţi orificiile de sub streaşina casei, pe unde se pot strecura insectele. Astfel de măsuri preventive pot fi costisitoare, dar veţi cheltui mai mult dacă va trebui să vă duceţi copilul la spital sau dacă vreun membru al familiei care contribuie la întreţinerea ei va fi prea bolnav pentru a mai lucra. — Africa.

[Legenda unei ilustraţii]

Plasele de ţânţari impregnate cu insecticid costă mai puţin decât medicamentele şi spitalizarea

Eliminaţi locurile unde se pot ascunde insectele. Tencuiţi pereţii şi tavanul; acoperiţi crăpăturile şi găurile. Acoperiţi partea de dedesubt a tavanului din paie cu material textil prin care nu pot trece insectele. Nu lăsaţi dezordine — teancuri de hârtii, grămezi de material textil şi nu ţineţi multe tablouri pe pereţi; acestea sunt locuri unde se pot ascunde insectele. — America de Sud.

Unii oameni consideră că insectele şi rozătoarele sunt musafirii lor. Dar nu sunt! Nu le lăsaţi să intre în casă! Folosiţi insectifuge şi insecticide, dar numai conform instrucţiunilor de utilizare. Folosiţi dispozitive de prindere a muştelor şi plesnitori pentru muşte. Fiţi inventivi: O femeie a făcut un sul din material textil, l-a umplut cu nisip şi la pus în spaţiul de sub uşă pentru a nu permite insectelor să intre. — Africa.

[Legenda unei ilustraţii]

Insectele nu sunt musafirii noştri. Daţi-le afară!

▪ Prevenirea îmbolnăvirilor

Menţineţi-vă rezistenţa printr-o alimentaţie şi odihnă adecvate şi prin exerciţii fizice corespunzătoare. Reduceţi stresul. — Africa.

Călători: Fiţi la curent cu informaţiile de ultimă oră cu privire la pericolele bolilor transmise de insecte. Aceste informaţii pot fi obţinute de la departamentele de sănătate publică şi de pe site-urile oficiale de pe Internet. Înainte de a pleca în călătorie faceţi un tratament preventiv corespunzător bolilor răspândite în regiunea în care veţi merge.

Dacă nu vă simţiţi bine

▪ Mergeţi imediat la medic

Majoritatea bolilor sunt mai uşor de tratat dacă sunt descoperite din timp.

▪ Aveţi grijă să nu vi se stabilească un diagnostic greşit

Mergeţi la un medic care cunoaşte bolile transmise de vectori şi, dacă e necesar, bolile tropicale. Spuneţi-i medicului toate simptomele, precum şi în ce zone aţi mai călătorit, chiar şi în trecut. Folosiţi antibiotice doar dacă e necesar şi luaţi tot tratamentul prescris.

[Legenda unei ilustraţii]

Simptomele bolilor transmise de insecte pot să semene foarte bine cu cele ale altor boli. Spuneţi-i doctorului prin ce regiuni aţi mai călătorit

[Provenienţa fotografiei]

Globul pământesc: Mountain High Maps® Copyright © 1997 Digital Wisdom, Inc.

[Chenarul/Fotografia de la pagina 10]

Transmit insectele virusul HIV?

După mai bine de zece ani de investigaţii şi cercetări, entomologii şi cercetătorii din domeniul medical n-au găsit nici o dovadă a faptului că ţânţarii sau alte insecte ar transmite virusul HIV care produce SIDA.

Organele bucale ale ţânţarului, de exemplu, nu sunt asemănătoare unei seringi cu un singur orificiu prin care sângele poate fi reinjectat. Dimpotrivă, ţânţarul se hrăneşte cu sânge printr-un orificiu şi eliberează saliva prin altul. În plus, explică Thomas Damasso, specialist în SIDA la District Health Management Team din Mongu (Zambia), sistemul digestiv al ţânţarului descompune sângele, distrugând virusul. Virusul HIV nu se găseşte în fecalele acestei insecte. Şi, spre deosebire de paraziţii malariei, HIV-ul nu intră în glandele ei salivare.

Ca să se infecteze cu HIV, o persoană trebuie să fie expusă la un număr mare de particule infecţioase. Dacă ţânţarul este întrerupt de la masă şi zboară imediat la o altă victimă, orice cantitate de sânge care ar putea rămâne pe organele sale bucale ar fi mult prea mică pentru a fi periculoasă. Potrivit specialiştilor, chiar dacă un ţânţar plin cu sânge infectat cu HIV ar fi strivit pe o rană deschisă, tot nu s-ar putea cauza infectarea cu HIV.

[Provenienţa fotografiei]

CDC/James D. Gathany

[Legenda fotografiilor de la pagina 7]

Căpuşa (la dreapta, în medalion, la dimensiuni mărite) a cărei gazdă este căprioara, transmite boala Lyme la om

De la stânga la dreapta: Femelă adult, mascul adult şi nimfă, toate în mărime naturală

[Provenienţa fotografiilor]

Toate căpuşele: CDC

[Legenda fotografiilor de la paginile 10, 11]

Inundaţiile, condiţiile insalubre şi migrarea oamenilor contribuie la răspândirea bolilor transmise de insecte

[Provenienţa fotografiilor]

FOTO UNACIONES (de la Armata americană)