Asistăm la un declin al valorilor?

PRINTRE darurile cele mai de preţ pe care părinţii le pot oferi copiilor lor se numără dragostea lor necondiţionată, precum şi un set de valori pe care ei le transmit nu numai prin cuvinte, ci şi prin propriul exemplu.

Fără nişte valori reale, viaţa nu e decât o luptă dură pentru supravieţuire. Valorile dau sens vieţii. Ele stabilesc priorităţi, impun limite morale şi definesc reguli de comportament.

Cu toate acestea, multe dintre valorile tradiţionale se schimbă cu repeziciune. De exemplu, profesorul Ronald Inglehart afirmă că „societatea se îndreaptă spre nişte norme sexuale care le oferă oamenilor o mai mare libertate de a a-şi satisface plăcerile sexuale şi o mai mare libertate de a-şi exprima identitatea“. În 1997 s-a efectuat un sondaj Gallup în 16 ţări. Cetăţenii acestor ţări au fost rugaţi să-şi exprime părerea referitor la moralitatea naşterilor nelegitime. Iată ce a dezvăluit sondajul: „Gradul de acceptare a acestui stil de viaţă modern variază între mai puţin de 15% în Singapore şi India şi 90%, sau chiar mai mult, în ţările Europei Occidentale“.

Unii au aclamat această nouă libertate sexuală. Totuşi, în broşura The Rise of Government and the Decline of Morality, de James Dorn, se spune că „amploarea naşterilor nelegitime“ şi „destrămarea familiilor“ sunt „semne evidente ale decăderii morale“.

Alte valori care se degradează

Şi alte valori cu tradiţie suferă un declin însemnat. World Values Survey, proiect condus de profesorul Inglehart, dezvăluie că în ţările industrializate se înregistrează „un declin al respectului faţă de autoritate“.

O altă valoare tradiţională este conştiinciozitatea la locul de muncă. Există însă dovezi că şi această valoare este în declin. În Statele Unite, Federaţia Americană a Micilor Întreprinzători a efectuat un sondaj în rândul a peste o jumătate de milion de patroni. „Dintre cei chestionaţi, 31% au spus că le este greu să găsească angajaţi pentru locurile vacante, iar 21% au declarat că, în general, calitatea muncii este foarte scăzută.“ Iată ce a comentat un patron: „E tot mai greu să găseşti lucrători care să vină la serviciu mai mult de o zi, la timp şi fără să fi consumat alcool“.

Factorii economici încurajează, se pare, această tendinţă negativă. Pe măsură ce profiturile  scad, patronii îi concediază pe salariaţi sau le reduc unele beneficii. Iată ce se spune în revista Ethics & Behavior: „Fiind victimele acestei lipse de loialitate, muncitorii încep să aibă la rândul lor o atitudine negativă faţă de patroni. Nu-şi mai dau silinţa să muncească din greu, deoarece mâine s-ar putea să fie daţi afară“.

Un alt domeniu în care valorile au înregistrat un declin considerabil sunt bunele maniere şi politeţea. Un sondaj efectuat în Australia a dezvăluit următoarele: „Peste 87,7% dintre angajaţi consideră că lipsa bunelor maniere din birouri afectează moralul personalului“. Potrivit unui sondaj efectuat în rândul oamenilor de afaceri din Statele Unite, „80% dintre cei chestionaţi au vorbit despre tot mai puţină politeţe în domeniul comerţului“. Agenţia de ştiri CNN arăta că „proasta deservire a cumpărătorilor a devenit un lucru atât de răspândit, încât aproape jumătate dintre cei chestionaţi au spus că anul trecut ieşiseră dintr-un magazin fără să cumpere nimic tocmai din această cauză. Jumătate au declarat că observă deseori oameni vorbind la telefonul celular cu voce tare sau într-un mod deranjant. Iar 6 şoferi din 10 au spus că văd frecvent alţi şoferi conducând în mod agresiv sau neatent“.

Cât de preţioasă e viaţa umană?

În unele cazuri, oamenii spun că se conduc după anumite „valori“, însă cuvintele lor nu se regăsesc neapărat în fapte. De exemplu, Institutul de Etică Globală i-a chestionat pe unii oficiali din 40 de ţări. Dintre ei, 40% au considerat „respectul faţă de viaţă“ ca fiind printre primele cinci valori „foarte importante“. *

Totuşi, cum stau lucrurile în realitate? Ţările industrializate dispun, cu siguranţă, de resursele necesare pentru a pune capăt multor suferinţe ale omului. Cu toate acestea, în 1998, Carol Bellamy, director executiv al Fondului Naţiunilor Unite pentru Copii, a afirmat într-o carte scrisă de ea că malnutriţia „joacă un rol important în peste jumătate din cele aproape 12 milioane de decese  înregistrate anual în rândul copiilor sub 5 ani din ţările în curs de dezvoltare, număr fără precedent de la ciuma neagră care a făcut ravagii în Europa secolului al XIV-lea“. Aceste rapoarte sunt alarmante pentru toţi cei ce preţuiesc viaţa umană. „Însă criza mondială privind malnutriţia“, observă Carol Bellamy, „n-a prea stârnit vreo reacţie din partea opiniei publice, deşi există numeroase dovezi ştiinţifice clare în legătură cu pericolul pe care îl prezintă. Oamenii acordă mai multă atenţie fluctuaţiilor de la bursa mondială de valori decât uriaşului potenţial distructiv al malnutriţiei — sau decât foloaselor, la fel de uriaşe, pe care le poate aduce cu sine o alimentaţie sănătoasă“.

În comunitatea medicală se observă o deformare cam bizară a concepţiei despre viaţă. Pe la începutul anilor ’70 ai secolului trecut, un copil care se năştea la numai 23 de săptămâni nu avea aproape nici o şansă de supravieţuire. În prezent, până la 40% dintre aceşti copii născuţi prematur au şanse să rămână în viaţă. Ce paradox între acest lucru şi cele aproximativ 40–60 de milioane de avorturi care se fac anual în întreaga lume! Iar majoritatea acestor avorturi sunt făcute când fetuşii au doar cu câteva săptămâni mai puţin decât copiii născuţi prematur, pentru care medicii se luptă să-i ţină în viaţă! Nu sugerează oare acest fapt că în lume există o mare confuzie pe plan moral?

E nevoie de o „busolă“ pe plan moral

Când li s-a pus întrebarea „Care lucruri sunt cel mai puţin importante în viaţă?“, majoritatea celor chestionaţi de organizaţia Gallup au considerat că „a fi fidel religiei pe care o am“ este unul dintre cele două lucruri de cea mai mică importanţă. Aşadar, nu este surprinzător că prezenţa la slujbele religioase din biserici este din ce în ce mai redusă. Profesorul Inglehart este de părere că prosperitatea din ţările occidentale „a produs un sentiment de siguranţă fără precedent“ şi că „acest fapt a redus nevoia omului de a căuta sprijin în religie“.

Scăderea încrederii în religia organizată este însoţită de pierderea încrederii în Biblie. Într-un sondaj internaţional, celor chestionaţi li s-a cerut să spună pe cine sau pe ce se bazează când vor să ştie ce este corect pe plan moral. Marea majoritate au menţionat experienţa personală. „Cuvântul lui Dumnezeu era pe locul doi, dar la foarte mare distanţă“, se arăta în raportul sondajului.

Nu e deloc de mirare că valorile se schimbă în rău! Lipsa unei „busole“ pe plan moral, precum şi accentul tot mai mare care se pune pe obiectivele materialiste şi pe individualismul egoist au promovat o cultură a lăcomiei şi a indiferenţei faţă de sentimentele altora. Ce lucruri importante s-au pierdut în urma acestor schimbări?

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiilor de la paginile 4, 5]

Destrămarea familiei, lipsa de conştiinciozitate la locul de muncă şi indisciplina sunt dovezi ale declinului valorilor înregistrat în prezent

[Legenda fotografiei de la pagina 6]

Milioane de copii, care au doar cu câteva săptămâni mai puţin decât acest copil născut prematur, sunt avortaţi în fiecare an