Salt la conţinut

Salt la cuprins

Lumea în obiectiv

Lumea în obiectiv

Lumea în obiectiv

Importanţa ghivecelor cu flori

„Mii de elevi ar obţine note mai mari dacă în sălile de clasă ar exista ghivece cu flori.“ La această concluzie au ajuns unii cercetători, se arată în ziarul londonez The Times. Profesorul Derek Clements-Croome de la Universitatea Reading (Anglia) a descoperit că în unele săli de clasă ticsite de elevi, care nu erau bine ventilate, nivelul de bioxid de carbon depăşea nivelul admis cu mai bine de 500%, afectând astfel capacitatea de concentrare a copiilor şi împiedicând progresul lor. Numind această problemă „sindromul sălilor de clasă bolnave“, el spune că densitatea medie a copiilor în sălile de clasă este de cinci ori mai mare decât cea a lucrătorilor din clădirile cu birouri, unde se ştie că „sindromul clădirilor bolnave“ îi afectează pe cei ce lucrează aici şi, implicit, rezultatele lor. Dar ce plante ar putea fi folosite pentru a îmbunătăţi calitatea aerului dintr-o încăpere? Potrivit unui studiu efectuat în Statele Unite, clorofitumul este cea mai eficientă plantă. Dracena, iedera, ficusul, spatifilumul şi yuca sunt şi ele foarte bune pentru eliminarea substanţelor ce poluează aerul. Plantele de apartament reduc nivelul de bioxid de carbon, transformându-l în oxigen.

O generaţie „pierdută“

„Este lamentabil cât de ignoranţi sunt tinerii americani“, se spune în ziarul newyorkez Daily News. Puşi în faţa hărţii lumii, „11% nu au putut arăta unde se află Statele Unite ale Americii. Iar când au fost puşi în faţa unei hărţi a SUA, pe care nu era trecute indicaţii, jumătate dintre ei nu au ştiut unde se află statul New York“. Când li s-a cerut să arate unde sunt situate statele despre care se vorbeşte la ştiri, numai 13% au reuşit să localizeze Irakul sau Iranul şi numai 17% au găsit Afghanistanul. De fapt, dintre americanii având vârsta între 18 şi 24 de ani, doar 71% au reuşit să arate unde se află cel mai mare ocean din lume, Oceanul Pacific. Folosind 56 de întrebări, National Geographic Society a efectuat un test de verificare a cunoştinţelor în rândul a 3 250 de tineri din Canada, Franţa, Germania, Italia, Japonia, Marea Britanie, Mexic, Suedia şi Statele Unite. Deşi nici o ţară n-a putut obţine punctajul maxim, care însemna o medie de 42 de răspunsuri corecte, Suedia s-a apropiat cel mai mult, înregistrând o medie de 40 de răspunsuri corecte, urmată de Germania şi Italia, cu 38 de răspunsuri. Americanii s-au situat pe penultimul loc, cu o medie de 23 de răspunsuri corecte, depăşind cu puţin Mexicul, care avea 21 de răspunsuri. „Dacă tinerii noştri nu reuşesc să găsească pe hartă anumite locuri şi nici nu sunt conştienţi de evenimentele actuale ce au loc în lume, cum ar putea oare ei să înţeleagă problemele legate de resursele naturale, economice şi culturale cu care se confruntă omenirea?“, a întrebat John Fahey, preşedintele National Geographic Society.

De la 40 de ani, seceraţi ceea ce aţi semănat

„Alegerile pe care o persoană le face pe parcursul vieţii, precum şi mediul în care trăieşte ea încep să-şi spună cuvântul după vârsta de 40 de ani, când semnele de îmbătrânire se accentuează.“ Aceasta a fost ideea principală a unei conferinţe pe tema sănătăţii, se arată într-o ştire apărută în ziarul australian The Daily Telegraph din Sydney. Potrivit opiniei lui Rocco Di Vincenzo, dietetician principal la Spitalul Swinburne din statul Victoria, se pare că „«genele defectuoase» sau ceea ce nu funcţionează bine în organism“ nu au un efect atât de mare asupra stării sănătăţii unei persoane care trece de 40 de ani cum au alegerile făcute de ea până atunci. „Ştim acum că starea sănătăţii după 40 de ani este o consecinţă a interacţiunii dintre factorii genetici şi cei de mediu“, a declarat Rocco Di Vincenzo. „Potrivit Institutului Australian de Geriatrie, 80% din problemele de sănătate pe care le au persoanelor în vârstă nu se datorează deloc procesului de îmbătrânire. Ele sunt efectele unei îngrijiri inadecvate a organismului de-a lungul vieţii, efecte care încep să se facă simţite după vârsta de 40 de ani.“

Copiii ajung cu uşurinţă dependenţi de nicotină

„Copiii pot ajunge dependenţi de tutun în câteva zile de când încep să fumeze; s-ar putea să devină dependenţi chiar de la prima lor ţigară.“ Aceasta este concluzia unui studiu, despre care se vorbeşte în ziarul londonez The Guardian. „Din 332 de tineri care s-au apucat la un moment dat de fumat, inclusiv dintre cei care au tras numai un fum, 40% au prezentat semne de dependenţă. Din 237 de tineri care au inspirat fumul, 53% au prezentat semne de dependenţă.“ Studiul, efectuat pe o perioadă de doi ani şi jumătate, a fost condus de dr. Joseph DiFranza, de la Facultatea de Medicină a Universităţii din Massachusetts (SUA), pe un lot de aproximativ 700 de elevi care, la începerea studiului, aveau vârsta între 12 şi 13 ani. „Înainte de acest studiu se credea că un copil ajunge dependent de tutun după doi ani de fumat, în condiţiile în care ar fuma cel puţin o jumătate de pachet pe zi“, a spus dr. DiFranza. „Unii dintre aceşti copii au ajuns dependenţi în câteva zile de când au început să fumeze. . . . Cred că dependenţa de nicotină începe, în multe cazuri, chiar de la prima ţigară.“ Dr. DiFranza consideră că adolescenţii devin mai uşor dependenţi deoarece creierul lor este încă în dezvoltare. „Aş vrea ca toţi copiii să înţeleagă că nu poţi doar să încerci tutunul. Nu există fumat fără consecinţe grave“, a spus dr. DiFranza. „Trebuie să-i convingem pe copii că şi o singură ţigară poate duce la un viciu de-o viaţă.“

Noi informaţii privind experienţele „extracorporale“

Încercând cu ajutorul unor electrozi să localizeze de unde pornesc crizele de epilepsie ale unei femei, o echipă de neurologi elveţieni i-a declanşat accidental pacientei lor o aşa-numită experienţă extracorporală, anunţă agenţia de presă germană Bild der Wissenschaft-Online. De fiecare dată când plica curbă (gyrus angularis) de pe cortexul emisferei drepte a creierului era stimulată, femeia spunea că are senzaţia că îşi părăseşte corpul şi că se uită la el de sus. Se pare că această zonă a creierului face legătura dintre conştientizarea vizuală a corpului şi informaţiile senzoriale privind locul în care se află corpul. „Stimularea cu ajutorul electrozilor i-a întrerupt pacientei noastre această legătură, motiv pentru care simţul ei de percepţie părea că se detaşase de propriul corp“, precizează Bild der Wissenschaft. Experienţele extracorporale „au alimentat în repetate rânduri speculaţiile potrivit cărora ar exista un suflet independent de corp“.

Înnoirea rozariului

„Timp de 500 de ani, romano-catolicii devotaţi au recitat rozariul — o culegere de rugăciuni asemănătoare unei mantra — alcătuit din mai multe rugăciuni Tatăl Nostru şi Ave Maria, cu rolul de a încuraja meditarea la 15 evenimente principale sau «taine» din viaţa lui Isus şi a mamei sale“, se arată în revista Newsweek. În luna octombrie a anului trecut, „papa Ioan Paul al II-lea a emis o enciclică apostolică prin care adăuga un al patrulea ciclu la rozariu“, bazat pe ministerul lui Isus, de la botezul lui până la Cina cea de Taină. „Papa doreşte să reînsufleţească interesul faţă de forma lui «preferată» de rugăciune, care şi-a cam pierdut din popularitate după Conciliul Vatican II“, spune revista în continuare. „Principalul obiectiv al acţiunii papei este ca acest ritual catolic unic să pună un accent mai mare pe Cristos, având în vedere că Mariei i se adresează cele mai multe rugăciuni din rozariu.“ Se speră că astfel catolicii vor fi încurajaţi spre meditare, acum „când creştinismul este influenţat de obiceiurile de meditaţie ale religiilor orientale“, a precizat papa.

Aşteptări mult prea mari

„În Germania, majoritatea căsniciilor eşuează din cauza unor aşteptări exagerat de mari“, precizează ziarul Die Welt. Potrivit opiniei profesorului Wassilios Fthenakis, care studiază viaţa conjugală, „oamenii caută intimitate şi doresc să găsească fericire maximă în legătura conjugală“. El a remarcat că este însă nerealist să aştepţi ca sentimentele de euforie să dureze zeci de ani. Actuala tendinţă de a pune accent pe propria fericire şi pe împlinirea personală i-a făcut pe mulţi parteneri conjugali să fie mai puţin dispuşi să cedeze şi să colaboreze pentru a trece peste momentele dificile. Iată ce declară un consilier familial: „După ce entuziasmul de început se stinge, oamenii din ziua de azi nu mai depun eforturi pentru a discuta despre problemele apărute şi pentru a-şi salva căsnicia“. În Germania, căsniciile durează acum, în medie, cu puţin peste 12 ani.