Lumea în obiectiv

Copii obezi — o problemă ce ia proporţii epidemice la nivel mondial

„Obezitatea în rândul copiilor ia proporţii epidemice la nivel mondial, iar problema nu poate fi rezolvată decât mergând la rădăcina ei: snacks-urile şi mâncărurile de tip fast-food“, semnalează ziarul The New York Times. „Potrivit unei organizaţii internaţionale care luptă împotriva obezităţii (International Obesity Task Force), peste 25% dintre copiii de 10 ani din mai multe ţări ale lumii sunt supraponderali sau obezi.“ Pe primele locuri se află Malta (33%), Italia (29%) şi Statele Unite (27%). În Chile, Mexic şi Peru, 25% dintre copiii având între 4 şi 10 ani sunt supraponderali sau obezi. În unele ţări din Africa, numărul copiilor supraponderali este mai mare decât cel al copiilor care sunt sub greutatea normală. De ce există atât de mulţi copii obezi? Ziarul The Washington Post dă următorul răspuns: „Un copil american de rând vede 10 000 de reclame cu alimente pe an, dintre care 95% sunt reclame la alimente de tip fast-food, băuturi răcoritoare, bomboane şi cereale îndulcite — toate acestea fiind produse care aduc mari profituri, dar care au o valoare nutritivă scăzută. Campaniile publicitare asociază alimentele de tip fast-food şi băuturile răcoritoare cu jucării, jocuri, obiecte de colecţie, personaje din filme şi personalităţi care se bucură de popularitate. . . . Mai este oare de mirare că, în prezent, în alimentaţia copiilor, alimentele de tip fast-food reprezintă 15% din totalul caloriilor consumate, băuturile răcoritoare îndulcite, 10%, iar legumele şi fructele doar jumătate din cantitatea recomandată?“

 Albinele alungă elefanţii

Populaţia de elefanţi din Kenya creşte la număr, dar creează probleme. Elefanţii hoinari distrug arborii şi recoltele. Mai mult, cam la două săptămâni, o persoană moare călcată în picioare de elefanţi. Biologul Fritz Vollrath, de la Universitatea Oxford, a descoperit însă o posibilă metodă de alungare a elefanţilor. Când dau peste un stup de albine, elefanţii „nu rămân nicidecum indiferenţi“, spune Vollrath. „Ei o iau la goană, albinele urmărindu-i pe o distanţă de kilometri.“ Albinele îi înţeapă pe elefanţi în zonele unde sunt sensibili: în jurul ochilor, după urechi, sub trompă şi pe burtă. În arborii din zona frecventată de elefanţi, Vollrath a pus câţiva stupi, unii cu albine africane, alţii fără albine. Revista New Scientist precizează că animalele au evitat toţi arborii în care erau stupi cu albine şi o treime din arborii în care stupii erau goi. Însă au distrus 9 din 10 arbori fără stupi. Vollrath a mai descoperit că elefanţii se feresc de sunetul scos de albinele furioase, chiar dacă acesta se aude la difuzoare.

Ştire cu întârziere, reacţie promptă

„Populaţia masai, care trăieşte în îndepărtatul colţ [Enoosaen] din Kenya, nu e familiarizată cu noţiunea de zgârie-nori, cele mai înalte lucruri de aici fiind cele ce se văd pe întinderea orizontului, adică arborii acacia şi girafele care se hrănesc cu ei“, se spune în ziarul The New York Times. „Prin urmare, nu cu mult timp în urmă, când Kimeli Naiyomah şi-a terminat studiile în Statele Unite şi s-a întors în acest sătuc, a descoperit că ceilalţi masai nu prea înţeleseseră ce se întâmplase la 11 septembrie în îndepărtatul New York. Câţiva crescători de vite ai acestei comunităţi nomade nici nu auziseră de acest eveniment.“ Când Naiyomah, care în 11 septembrie se aflase chiar în Manhattan, le-a povestit sătenilor ce văzuse cu ochii lui cu aproximativ 8 luni în urmă, aceştia s-au întristat mult şi au dorit să facă ceva. Pentru a ajuta persoanele afectate de dezastru, ei au donat 14 vaci — unele dintre cele mai preţioase lucruri pe care un masai le poate oferi. Dar întrucât se punea problema transportului, un oficial al ambasadei americane, care a acceptat donaţia făcută, a declarat că, probabil, „vor vinde vacile şi vor cumpăra obiecte de podoabă masai pentru a le dărui Americii“, preciza Times.

Fete agresive

„La băieţi, hărţuiala îmbracă, de obicei, forma agresiunilor fizice“, se arată în ziarul Toronto Star. În schimb, „la fete, există tactici mai degrabă de ordin psihologic şi emoţional“. Se ştie că, în anii adolescenţei, fetele sunt cuprinse tot mai mult de teamă şi de nelinişte, fiind preocupate şi de modul în care sunt privite de sexul opus. Specialiştii în probleme de comportament sunt de părere că „fetele se iau la întrecere pentru a vedea care, prin frumuseţea ei, are asupra bărbaţilor o putere de atracţie mai mare, această atitudine fiind alimentată de imaginile cu fete sexy prezentate de mass-media“. Denise Andrea Campbell, fost preşedinte al Comitetului Naţional de Acţiune privind Statutul Femeilor, a declarat: „Multe fete nu ştiu cum să-şi exprime în mod direct sentimentele lor de mânie şi de gelozie“. Prin urmare, aceste sentimente „se manifestă într-un mod indirect, îmbrăcând diverse forme de pedeapsă“. Fetele ar putea să se pedepsească unele pe altele folosind diferite tactici: nu-şi mai vorbesc, se privesc încruntate, se bârfesc şi răspândesc zvonuri.

Stresul la locul de muncă

„Aproape 1 din 5 canadieni a declarat că e atât de stresat, încât s-a gândit să se sinucidă pentru a scăpa de stres“, semnalează ziarul The Globe and Mail. Dar ce anume generează stresul? Dintre cei 1 002 canadieni chestionaţi, 43% au menţionat drept cauză munca. „În prezent, la locul de muncă se exercită mari presiuni asupra angajaţilor, care ajung la limită pe plan fizic şi psihic“, declară Shimon Dolan, psiholog, specialist în comportament organizaţional şi profesor la Universitatea din Montreal. „Presiunile exercitate asupra unui angajat de a se achita de sarcinile primite sunt foarte mari, dar în acelaşi timp există şi o imensă nesiguranţă: el nu ştie dacă mâine va mai avea acel loc de muncă.“ Cum fac faţă canadienii la acest stres? Exerciţiile fizice constituie cea mai obişnuită modalitate de a înfrunta stresul, „după care urmează citirea unei cărţi, hobbyurile, practicarea unor sporturi, activităţile recreative în grup şi petrecerea timpului cu familia“, se arată în ziar.

Copiii cărora părinţii le citesc sunt mai calmi

„Comportamentul antisocial al copiilor neastâmpăraţi, care se bat, fură sau mint poate fi îmbunătăţit în mod considerabil dacă părinţii le citesc cu regularitate“, se arăta în ziarul londonez The Times. Institutul de Psihiatrie din Londra a efectuat timp de două luni şi jumătate un studiu pe un lot de peste 100 de copii cu vârste între 5 şi 6 ani, care locuiau în zona centrală a Londrei. Părinţilor acestora li s-a spus „să-şi închidă telefoanele mobile, după care să se aşeze lângă copiii lor şi să le citească ceva, spunându-le înainte câteva lucruri despre povestea pe care o vor citi, răsfoind încet cartea şi privind ilustraţiile pe îndelete“. Rezultatele „au dovedit în mod clar că programele simple de educare a copiilor, în care părinţii îşi concentrează toată atenţia asupra copilului lor, se pot dovedi foarte eficiente în îmbunătăţirea comportamentului copiilor încă de la o vârstă fragedă“, precizează ziarul. „Ceea ce vor copiii în realitate este să li se acorde atenţie“, a declarat dr. Stephen Scott, cel care a condus studiul. „Ei primesc această atenţie atunci când părinţii le citesc.“

Voluntari fericiţi

„Cei care îşi dedică timpul efectuând unele activităţi fără a fi retribuiţi afirmă că sunt mult mai fericiţi şi mai mulţumiţi de locul lor de muncă, de programul de lucru, de relaţiile lor sociale, precum şi de spiritualitatea lor, comparativ cu oricare altă categorie de persoane“, semnalează ziarul The Sydney Morning Herald. Un sondaj condus de o echipă de cercetători din Australia a scos la iveală că voluntarii erau „foarte mulţumiţi de sănătatea lor, de cât timp liber aveau şi de modul în care şi-l petreceau“, se arată în raport. Profesorul Bob Cummins, de la Universitatea Deakin, a remarcat că în Australia există foarte mulţi voluntari — 32% dintre australieni efectuând unele activităţi ce nu sunt retribuite. Ziarul mai preciza că acei voluntari care lucrau peste 60 de ore pe săptămână — în principal, femei care se îngrijesc de alte persoane — „erau mult mai mulţumiţi de starea sănătăţii şi de munca lor decât cei care lucrau mai puţine ore“.

Navigând pe calea maritimă de nord-est

Aflându-se la a patra încercare, o echipă de exploratori germani a reuşit să navigheze cu o corabie de 18 m lungime pe calea maritimă de nord-est, anunţă ziarul londonez The Independent. Această cale maritimă urmăreşte îndeaproape ţărmul de nord al Rusiei, unde, de obicei, apele sunt pline de gheţuri. Drumul a fost parcurs pentru prima oară în 1879 de exploratorul suedez Adolf Nordenskjöld cu o navă cu abur şi vele. „N-am mai văzut niciodată pe această rută atât de puţină gheaţă ca-n vara aceasta“, a declarat Arved Fuchs, conducătorul echipei de exploratori germani. „Credem că aceasta se datorează atât încălzirii globale, cât şi vânturilor neobişnuite care au bătut, ţinând banchiza departe de coastă, ceea ce ne-a permis să navigăm.“ Beneficiind de serviciile unui hidroavion foarte uşor şi folosindu-se de imagini prin satelit care arătau deriva banchizei, fără să fie ajutaţi însă de vreun spărgător de gheaţă, exploratorii au reuşit să încheie în 127 zile o călătorie de 15 000 km: ei au pornit din Hamburg (Germania) şi au navigat până în golful Providenija (Rusia) din Marea Bering. Echipajul de la bord s-a hrănit cu alimente asemenea celor pentru astronauţi. Un membru al echipajului a spus: „Cel mai greu a fost să împarţi un spaţiu mic cu alte 11 persoane timp de patru luni“.