„Nu-ţi uita umbrela!“

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN MAREA BRITANIE

ÎN MAREA BRITANIE, chiar şi într-o zi obişnuită vezi mulţi oameni având la ei o umbrelă. Pur şi simplu, nu poţi fi sigur că în acea zi nu va ploua. „Nu-ţi uita umbrela!“, obişnuim noi să ne spunem unii altora când plecăm de acasă. Iar apoi, când mintea ne e în altă parte, o uităm, probabil, într-un autobuz sau într-un tren ori într-un magazin. Da, obişnuim să nu-i dăm prea mare importanţă „apărătoarei“ noastre portabile, pentru că ne putem cumpăra oricând alta. Dar nu întotdeauna a fost aşa.

O istorie plină de „distincţie“

Se pare că primele umbrele n-aveau nici o legătură cu ploaia. Ele erau simboluri ale poziţiei sociale şi ale prestigiului, fiind rezervate numai oamenilor importanţi. Unele sculpturi şi picturi antice din Asiria, Egipt, Persia şi India înfăţişează slujitori care ţin o umbrelă de soare deasupra stăpânilor lor pentru a-i ocroti de razele soarelui. În Asiria doar regele putea avea o umbrelă.

Consemnările istorice dezvăluie că, de-a lungul timpului, umbrela a continuat să fie un simbol al puterii, mai ales în Asia. Rangul unui conducător creştea proporţional cu numărul umbrelelor pe care le poseda. Acest lucru reiese din numele dat unui rege birman: Domnul celor douăzeci şi patru de umbrele. Uneori, era important numărul de etaje pe care  le avea umbrela. De exemplu, umbrela împăratului Chinei avea patru etaje, iar cea a regelui Siamului avea şapte sau nouă etaje. Chiar şi în prezent, în unele ţări orientale şi africane, umbrela a rămas un simbol al autorităţii.

Umbrele religioase

De la începutul istoriei sale, umbrela este întâlnită în religie. Vechii egipteni credeau că trupul zeiţei Nut proteja pământul, asemenea unei umbrele. Prin urmare, când se plimbau, oamenii îşi duceau deasupra capului propriile „acoperişuri“ portabile pentru a beneficia de protecţia zeiţei. În India şi în China, oamenii credeau că o umbrelă deschisă reprezenta bolta cerească. Budiştii din vechime o foloseau ca simbol pentru Buda, iar pe multe dintre domurile monumentelor lor se pot vedea azi umbrele. Şi în hinduism, umbrela era un obiect religios.

În Grecia, umbrela a apărut pentru prima oară în anul 500 î.e.n., fiind purtată deasupra statuilor zeilor şi ale zeiţelor cu ocazia unor sărbători religioase. Femeile ateniene aveau slujitori care le ţineau deasupra capului o umbrelă de soare. Totuşi, puţini bărbaţi atenieni obişnuiau să folosească un asemenea obiect. De la greci, obiceiul s-a răspândit şi la romani.

Biserica Romano-Catolică a inclus umbrela ca accesoriu de ceremonie. Papa a început să apară sub o umbrelă de mătase, cu dungi roşii şi galbene, în timp ce cardinalii şi episcopii aveau umbrele de culoare violet sau verde. Chiar şi în prezent, bazilicile au pentru papă un scaun cu ombrellone (umbrelă mare), având culorile papale. Cardinalul care ocupă scaunul pontifical după moartea unui papă, are şi el un ombrellone, ca simbol personal, până la alegerea succesorului.

De la umbrela de soare la cea de ploaie

Cuvântul umbrelă, folosit pentru a descrie obiectul ce ne protejează de ploaie, n-a avut, iniţial, nici o legătură cu ploaia. Cuvântul românesc „umbrelă“ vine din latinescul umbra, care înseamnă „umbră“. Chinezii — şi după cât se pare şi femeile din Roma antică — au fost primii care au uns cu ulei şi ceară de albine hârtia umbrelelor de soare pentru a se proteja şi pe timp de ploaie. Cu toate acestea, în Europa, accesoriul folosit ca protecţie pentru soare sau pentru ploaie nu a mai fost folosit până în secolul al XVI-lea, când italienii şi, mai târziu, francezii i-au redescoperit utilitatea.

În secolul al XVIII-lea, femeile din Marea Britanie au început să poarte umbrele, însă bărbaţii refuzau să umble cu ceea ce ei considerau a fi zorzoane femeieşti. Excepţie făceau proprietarii de cafenele, care şi-au dau seama de avantajul de a avea o umbrelă pregătită pentru a-i proteja de ploaie pe clienţii lor când coborau din trăsură. Şi preoţii au constatat că umbrelele erau foarte utile când ţineau o slujbă de înmormântare în ploaie, în cimitirul din curtea bisericii.

Cel care a schimbat istoria umbrelei în Anglia a fost filantropul Jonas Hanway, un mare iubitor de călătorii. Se spune despre el că a fost primul bărbat care a avut curajul să poarte o umbrelă în public pe străzile Londrei. În călătoriile sale de peste ocean, el văzuse mulţi bărbaţi folosind umbrele. Ferm hotărât să poarte umbrelă, el a înfruntat plin de curaj batjocurile vizitiilor scandalizaţi care intrau intenţionat cu trăsurile lor în rigolele pline de mocirlă ca să-l stropească. Timp de 30 de ani Hanway nu s-a despărţit de umbrela sa; în 1786, când a murit, atât femeile, cât şi bărbaţii se plimbau fericiţi pe stradă purtând umbrele.

Nu era uşor să porţi o umbrelă de ploaie în acele vremuri.  Umbrelele erau pe atunci mari, grele şi incomode. Bucăţile de pânză ori de mătase impregnate cu ulei, spiţele şi coada din trestie de zahăr sau din os de balenă făceau să fie destul de greu să deschizi o umbrelă udă; mai mult, apa trecea prin pânză. Cu toate acestea, popularitatea umbrelelor creştea, mai ales că era mai ieftin să cumperi o umbrelă decât să iei o trăsură când afară ploua. Atelierele şi magazinele de umbrele s-au înmulţit, iar inventatorii au început să se concentreze asupra îmbunătăţirii modelelor. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, Samuel Fox a brevetat modelul Paragon, care avea un cadru uşor, dar rezistent, din oţel. Vechile pânze groase, impregnate cu ulei au fost înlocuite cu ţesături mai uşoare, cum ar fi mătasea, bumbacul şi inul acoperit cu un strat de ceară de albine. Astfel s-a născut umbrela modernă.

Accesoriu la modă

Umbreluţa de soare devenise un accesoriu elegant, foarte la modă pentru doamnele stilate din Anglia. Reflectând capriciile modei, eleganta umbreluţă de soare devenea tot mai mare, fiind acoperită cu satin şi cu tot felul de mătăsuri viu colorate. Adesea, doamnele purtau umbrele care se asortau cu veşmintele lor. Umbrelele erau împodobite cu garnitură de dantelă, franjuri, panglicuţe, fundiţe şi chiar cu pene. Mult timp la începutul secolului al XX-lea nu vedeai nici o doamnă respectabilă, care ţinea la tenul ei delicat, ieşind din casă fără umbreluţă de soare.

Însă în anii ’20, când pielea bronzată a început să fie la modă, umbreluţele de soare aproape că dispăruseră de tot. Acum sosise vremea gentlemenilor de oraş, îmbrăcaţi toţi la fel, în aceeaşi „uniformă“, cu melon şi umbrelă neagră, folosită pe post de baston şic.

După cel de-al doilea război mondial, noua tehnologie a adus pe piaţă modele mai bune, cum ar fi modelul pliant, cu coadă telescopică, iar în locul ţesăturilor s-a introdus nailonul, poliesterul sau materialele plastice impermeabile. Au rămas puţine ateliere meşteşugăreşti care confecţionează manual umbrele de calitate superioară şi foarte scumpe. În prezent, fabricile produc în masă umbrele ieftine, de toate culorile şi mărimile, de la uriaşele umbrele de golf şi de grădină, până la modelul de umbrelă pliantă de 15 cm, care încape fără nici o problemă într-o poşetă.

Deşi în trecut umbrela era considerată un simbol al luxului şi al poziţiei sociale, în zilele noastre, oricine îşi poate cumpăra o umbrelă; de obicei, ea se află pe primele locuri pe lista obiectelor personale pierdute. E un accesoriu foarte util pentru vreme rea în orice parte a globului. În unele ţări a revenit la modă umbrela de soare, deoarece există tot mai multe avertismente împotriva pericolului pe care îl prezintă expunerea la razele soarelui. Deci, dacă vei ieşi azi din casă, poate că şi ţie ţi se va spune: „Nu-ţi uita umbrela!“

[Chenarul/Fotografia de la pagina 20]

Sugestii privind cumpărarea şi întreţinerea unei umbrele

Decide-te între un preţ mic şi o umbrelă rezistentă. Modelul de umbrelă pliantă, care încape şi într-un buzunar mai mare, e mai ieftin, dar are mai puţine spiţe şi nu e prea rezistentă la vânturile puternice. În schimb, umbrela tradiţională, de tip baston, este probabil mai scumpă, dar e în general mai rezistentă la vremea rea şi te ţine mai mult. De fapt, o umbrelă bună te poate ţine mulţi ani. Indiferent ce model alegi, protejează-ţi umbrela de mucegai şi de rugină, lăsând-o deschisă până se usucă bine şi numai după aceea strânge-o. Păstrată în husa ei, umbrela nu se va murdări şi nici nu se va umple de praf.

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 19]

Un slujitor îi ţine umbră unui rege asirian

Femeie cu umbrelă din Grecia antică

[Provenienţa ilustraţiilor]

Desenele: The Complete Encyclopedia of Illustration/J. G. Heck

[Legenda fotografiei de la pagina 20]

Umbreluţă de soare de la începutul secolului al XX-lea

[Provenienţa fotografiei]

Culver Pictures