De la cititorii noştri

Este zborul sigur? Am 10 ani şi sunt din California (SUA). Vă mulţumesc pentru subiectul „Zborul — Mai este sigur?“ din revista Treziţi-vă! (8 decembrie 2002). Aproximativ 47 de persoane de la mine din şcoală vor face o călătorie cu avionul de la San Diego la Sacramento. Mi-era teamă ca nu cumva avionul să se prăbuşească sau să fie deturnat. Însă acest articol m-a liniştit, iar informaţiile actualizate despre siguranţa zborului mi-au dat mai multă încredere. Am să încerc să le ofer acest număr tuturor colegilor mei de clasă cărora le e frică să zboare sau care nu se simt în siguranţă când călătoresc cu avionul.

V. M., Statele Unite

Misiune sinucigaşă M-a impresionat experienţa lui Toshiaki Niwa, relatată în articolul „De la o misiune sinucigaşă la o viaţă paşnică“ (8 decembrie 2002). M-am născut în Filipine la doar câţiva ani de la terminarea celui de-al doilea război mondial. Multe dintre povestirile spuse în familia mea vorbeau despre brutalitatea soldaţilor. Când eram copil, întrebam: „Cum au putut să facă una ca asta?“ Relatarea fratelui Niwa m-a lămurit în multe privinţe. Vă mulţumesc că publicaţi astfel de articole. Faptul că cineva reuşeşte să facă o asemenea schimbare în viaţă este o dovadă în plus a extraordinarei puteri a lui Iehova.

A. C., Statele Unite

Celulele stem Citesc revista Treziţi-vă! de 20 de ani iar articolele prezentate în ea m-au ajutat să dobândesc cunoştinţe generale în multe domenii. Când oamenii vorbeau despre clonare şi despre celulele stem, nu puteam înţelege cum pot fi reproduse anumite ţesuturi în afara corpului omenesc. Mulţumită seriei de articole „Celulele stem — A mers ştiinţa prea departe?“ (22 noiembrie 2002), am înţeles cum de e posibil acest lucru şi de ce este o chestiune controversată.

F. M., Italia

În timp ce citeam aceste articole, am fost îngrozită când am aflat ce metode folosesc oamenii pentru a vindeca unele boli grave. Vă mulţumesc foarte mult pentru eforturile pe care le depuneţi pentru a realiza astfel de articole informative. Acum aştept cu şi mai multă nerăbdare ziua când Dumnezeu va vindeca toate bolile omenirii.

T. F., Filipine

Iubirea în acţiune Articolul „Iubirea în acţiune — operaţiuni de ajutorare maraton“ (22 noiembrie 2002) m-a impresionat atât de mult! Ceea ce au reuşit să facă voluntarii în acele luni în Houston arată cât se poate de clar că iubirea adevărată este evidentă în mijlocul poporului lui Dumnezeu şi că Iehova, Creatorul nostru, binecuvântează din plin eforturile slujitorilor săi.

C. T., Germania

Nu mi-am putut reţine lacrimile în timp ce citeam acest articol. Când fluviul Elba a ieşit din matcă, 44 de persoane din congregaţia noastră au trebuit să fie evacuate. O familie din congregaţie ne-a oferit cu mult drag adăpost mie şi soţului meu, iar o altă familie i-a găzduit pe cei doi fii ai noştri adulţi. De la acel dezastru fraţii din congregaţia noastră s-au apropiat mai mult unii de alţii. Ca familie, apreciem din inimă operaţiunile de ajutorare organizate în caz de dezastru natural, precum cel din Houston.

S. R., Germania

Foc Am citit cu interes articolul „Cele două feţe ale focului“ (22 septembrie 2002). Totuşi, nu sunt de acord cu legenda fotografiei de la pagina 25, care spune: „Doi cerbi-nobili evită un incendiu strecurându-se prin valea râului Bitterroot, din Montana“. Am această fotografie mărită, iar cerbii-nobili nu par a fi înspăimântaţi. Pompierii paraşutişti văd adesea cerbi sau cerbi-nobili în apropierea focului, iar animalele ling substanţele minerale sau se tăvălesc prin cenuşă. Chiar şi atunci când incendiul este mare, ei ştiu ce au de făcut. Flăcările nu par să-i deranjeze prea mult.

B. D., Statele Unite

Revista „Treziţi-vă!“ răspunde: Vă mulţumim pentru această remarcă. Este limpede că nimeni nu poate şti cu siguranţă ce simt animalele în astfel de situaţii — sau dacă simt ceva. [Observaţia se aplică doar ediţiei în limba engleză.]