Tinerii se întreabă . . .

Ce să fac ca să nu mai fiu perfecţionist?

„Perfecţionismul a pus efectiv stăpânire pe întreaga mea viaţă.“ — Carly.

PERFECŢIONISMUL — concepţia potrivit căreia o persoană trebuie să fie perfectă în tot ceea ce face — afectează gândirea multor tineri.

Iată ce se spune în cartea Perfectionism — What’s Bad About Being Too Good?: „E o mare diferenţă între dorinţa sănătoasă de a face lucrurile foarte bine şi străduinţa nesănătoasă de a atinge un ideal imposibil de atins. Cei care caută să facă totul foarte bine simt, probabil, nevoia de ordine şi de organizare şi aşteaptă foarte mult de la ei înşişi, dar totodată îşi acceptă greşelile şi încearcă să le facă faţă într-un mod constructiv. . . . În schimb, perfecţioniştii trăiesc într-o permanentă stare de îngrijorare de a nu comite greşeli. Ei au standarde extrem de înalte“.

Te recunoşti cumva în această descriere? Dacă standardele tale sunt imposibil de atins, poţi ajunge uşor în situaţia de a nu mai acţiona deloc. Te-ai putea reţine să încerci să faci ceva nou. Sau poate ai tendinţa să amâni lucrurile importante de teamă să nu greşeşti. Ai putea chiar să-i respingi pe toţi cei care nu corespund standardelor tale şi, în cele din urmă, te poţi trezi fără nici un prieten.

Dacă descrierea de mai sus ţi se potriveşte în vreun fel, analizează cuvintele din Biblie consemnate în Eclesiastul 7:16: „Nu fi prea drept şi nu te socoti prea înţelept: pentru ce să te pierzi singur?“ Da, un perfecţionist ‘se poate pierde singur’, adică îşi provoacă singur suferinţă! De fapt, perfecţionismul a fost asociat chiar şi cu unele tulburări de alimentaţie ce pun în pericol viaţa, cum ar fi anorexia şi bulimia. *

„Dar ce să fac ca să nu mai fiu perfecţionist?“ s-ar putea să te întrebi. E adevărat, poate fi destul de greu să-ţi schimbi modul de gândire în această privinţă. Dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, acest lucru e posibil. Să vedem în continuare cum priveşte Dumnezeu perfecţionismul.

Perfecţiunea — Un obiectiv realizabil?

Mai întâi de toate, întreabă-te: E posibil să fiu perfect în sensul absolut al cuvântului? Potrivit Bibliei, nu. Iată ce spune ea: „Nu  există nici un om drept, nici măcar unul. . . . Toţi oamenii au deviat, toţi laolaltă au devenit fără valoare“ (Romani 3:10–12). Cuvinte care te pun pe gânduri, nu-i aşa? Ele ne arată că toţi cei care încearcă să fie perfecţi în sens absolut nu vor reuşi.

Să ne gândim la apostolul Pavel, care a fost în mod clar un exemplu remarcabil de persoană spirituală. Cu toate acestea, nici chiar el nu a reuşit să-i slujească lui Dumnezeu fără să greşească. Iată ce a mărturisit el: „Când vreau să fac ceea ce este drept, ceea ce este rău este prezent în mine. Într-adevăr, mă delectez în legea lui Dumnezeu după omul care sunt pe dinăuntru, dar văd în mădularele mele o altă lege, care poartă război împotriva legii minţii mele şi care mă duce captiv la legea păcatului care este în mădularele mele“ (Romani 7:21–23). Pavel a reuşit să fie un creştin fidel numai cu ajutorul lui Dumnezeu.

Din fericire, Dumnezeu nu cere şi nici nu aşteaptă perfecţiune din partea noastră. „El ştie din ce suntem întocmiţi: Îşi aduce aminte că suntem ţărână“ (Psalmul 103:14). Numai în lumea nouă a lui Dumnezeu oamenii vor atinge, în cele din urmă, starea de perfecţiune.

Nu aştepta perfecţiune de la tine

Până atunci însă este nerealist să te gândeşti că ai putea fi absolut perfect. De fapt, ar trebui să te aştepţi ca din când în când să faci şi greşeli (Romani 3:23). Uneori nici nu ne dăm seama că am greşit! În Psalmul 19:12 se spune: „Nimeni nu-şi vede propriile greşeli“ (Today’s English Version). Un tânăr pe nume Matthew s-a exprimat astfel: „Nu eşti perfect; nimeni de pe pământ nu-i perfect. Dacă aştepţi perfecţiune din partea ta, nu vei fi niciodată fericit. . . . Nu e realist; nu e posibil să fii perfect“.

Cu această idee în minte, de ce nu ai începe să-ţi revizuieşti punctul de vedere privitor la unele dintre aşteptările tale? De exemplu, te extenuezi încercând să fii cel mai bun într-un anumit domeniu? Biblia ne spune că un astfel de efort se poate dovedi în realitate „deşertăciune şi goană după vânt“ (Eclesiastul 4:4). De fapt, puţini sunt cei care reuşesc să fie cei mai buni. Şi chiar şi atunci când cineva reuşeşte acest lucru, e doar o chestiune de timp până când va apărea altcineva mai bun.

Apostolul Pavel a dat următorul sfat: „Îi spun fiecăruia dintre voi să nu gândească despre sine mai mult decât trebuie să gândească; ci să gândească în aşa fel încât să aibă o minte sănătoasă“ (Romani 12:3). Fii realist! Revizuieşte-ţi punctul de vedere ţinând cont atât de talentele tale, cât şi de limitele tale. Caută să faci lucrurile foarte  bine, dar nu căuta să faci totul perfect. Stabileşte-ţi un obiectiv concret, dar realizabil.

De exemplu, Pavel l-a îndemnat pe Timotei să devină „un lucrător care nu are de ce să-i fie ruşine, care expune corect cuvântul adevărului“ (2 Timotei 2:15). Da, Pavel l-a îndemnat să fie foarte bun, însă nu perfect. În mod asemănător, stabileşte-ţi obiective rezonabile. Şi dacă nu ştii sigur ce înseamnă „rezonabil“, discută despre acest lucru cu părinţii tăi sau cu un adult în care ai încredere.

După părerea unora, ar fi bine să încerci să faci unele lucruri la care nu eşti bun: de exemplu, să practici un sport nou sau să cânţi la un instrument muzical. E adevărat, când înveţi ceva nou vei face în mod sigur multe greşeli. Dar acest lucru nu e neapărat ceva rău. Probabil că te va ajuta să-ţi dai seama că a greşi face efectiv parte din procesul învăţării.

Orice ai încerca să realizezi — fie că vrei să faci un referat pentru şcoală, fie că vrei să interpretezi cu iscusinţă o sonată la pian —, ţine cont de un alt sfat dat de apostolul Pavel: „Nu fiţi delăsători în treburile voastre“ (Romani 12:11). Nu lăsa deci pentru mai târziu unele lucruri doar pentru că ţi-e teamă că nu le vei face bine.

O tânără obişnuia să tot amâne unele teme pentru acasă pe motiv că „îşi organiza treburile“. Deşi organizarea treburilor personale poate fi ceva bun, fii atent să nu o foloseşti ca scuză pentru a amâna lucrurile. Această fată a ajuns în final să-şi dea seama că, „dacă trebuie să alegi între a prezenta la şcoală un referat de care nu eşti pe deplin satisfăcut şi a nu prezenta nici un referat, prima variantă e întotdeauna cea mai bună“.

Alungă-ţi gândurile care te distrug!

E adevărat, poate că nu ţi-e uşor să faci un lucru care în final să nu fie perfect. Gândurile critice, negative îţi pot invada încă mintea. Ce poţi face însă? Dacă te vei concentra asupra gândurilor negative, te vei distruge singur. Prin urmare, fă un efort conştient de a alunga din minte gândurile nerezonabile despre propria-ţi persoană. Cultivă simţul umorului când faci greşeli. La urma urmei, există ‘un timp pentru a râde’ (Eclesiastul 3:4). De asemenea, adu-ţi aminte că Iehova dezaprobă cuvintele injurioase — chiar şi când ni le adresăm nouă înşine. — Efeseni 4:31.

În loc să te mustri în permanenţă, aplică cuvintele din Proverbele 11:17: „Omul milos îşi face bine sufletului său, dar cel plin de cruzime îşi tulbură însăşi carnea lui“. Gândeşte-te la următorul lucru: Ţi-e uşor să ai prieteni dacă normele tale sunt exagerat de înalte? Probabil că nu. Poate chiar i-ai respins pe unii pentru că nu erau perfecţi. Prin urmare, ce poţi face?

Aplică următoarea poruncă biblică: „Continuaţi să vă suportaţi unii pe alţii şi să vă iertaţi cu mărinimie unii pe alţii dacă cineva are motiv de plângere împotriva altuia“ (Coloseni 3:13). Într-adevăr, dacă vei fi mai rezonabil în privinţa a ceea ce aştepţi de la alţii, îţi va fi mai uşor să te bucuri de prietenia lor!

Poate că te întrebi: „Dar de ce ar încerca oamenii să mă evite pentru că sunt perfecţionist?“ Ei bine, gândeşte-te ce efect ar putea avea asupra altora faptul de a le spune că tu aştepţi mult de la tine însuţi. În cartea When Perfect Isn’t Good Enough se dă următoarea explicaţie: „Când te plângi exagerat de mult că ai luat o notă mai mică de 10 la un examen, i-ai putea ofensa pe prietenii tăi care au depus mari eforturi ca să ia un 9 sau un 8“. Aşadar, încearcă să fii mai puţin negativ şi să nu te concentrezi numai asupra propriei persoane. Drept rezultat, ceilalţi te vor considera o companie mult mai plăcută.

Tânăra Carly a rezumat ideea astfel: „De fapt, a trebuit efectiv să-i spun perfecţionismului să mă lase în pace“. Cum poţi face acest lucru? Meditează la punctul de vedere al lui Dumnezeu. Dacă încă ţi-e greu să-ţi ţii sub control gândirea în această privinţă, vorbeşte cu părinţii sau cu un creştin matur din congregaţia ta. Adresează-te lui Dumnezeu în rugăciune cerându-i să te ajute să-ţi schimbi modul de a gândi. Rugăciunea poate fi un ajutor eficient în lupta împotriva perfecţionismului. — Psalmul 55:22; Filipeni 4:6, 7.

Aminteşte-ţi mereu că Iehova nu cere perfecţiune; el aşteaptă, pur şi simplu, să-i fim fideli (1 Corinteni 4:2). Dacă te străduieşti să-i fii fidel, poţi fi cu adevărat mulţumit de tine aşa cum eşti — chiar dacă nu eşti perfect.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Teama de eşec te-ar putea reţine să acţionezi în vreun fel

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Dacă vei încerca să înveţi lucruri noi, vei putea să-ţi învingi teama de a nu greşi