Dezastru în larg, tragedie pe ţărm

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN SPANIA

ZIUA de 13 noiembrie 2002 a constituit începutul unui dezastru ecologic şi economic. Din petrolierul Prestige aflat pe o mare agitată începuse să se scurgă ţiţei. Eforturile de a salva nava avariată au eşuat, iar după şase zile — timp în care s-au scurs în mare aproape 20 000 t de ţiţei — petrolierul s-a rupt în două şi s-a scufundat la aproximativ 200 km în largul coastelor Spaniei.

Când s-a scufundat, petrolierul avea încă la bord peste 50 000 t de ţiţei, iar din bordaj se scurgeau în continuare aproximativ 125 t pe zi. S-au format noi pete de ţiţei, care, inevitabil, au fost purtate de curent spre ţărm. Din cauza vâscozităţii şi a toxicităţii ţiţeiului greu, impactul asupra mediului a fost deosebit de tragic.

Activitatea voluntarilor care încercau să cureţe plajele a fost împiedicată de vaporii toxici. În plus, din ţiţei s-a format un fel de smoală fluidă care s-a lipit de stânci ca o gumă neagră de mestecat. „E una dintre cele mai dezastruoase pete de petrol din istorie“, se plângea Michel Girin, directorul Centrului de Documentare, Cercetare şi Experimentare privind Poluarea Accidentală a Apei.

Eforturi eroice

Săptămâni la rând, sute de pescari au pornit în larg pentru a se lupta cu petele de ţiţei care le ameninţau mijloacele de existenţă. Pescarii s-au luptat eroic încercând să adune ţiţeiul înainte ca el să ajungă să murdărească plajele şi să le distrugă una dintre cele mai bogate zone piscicole din lume. Câţiva pescari au scos din apă chiar cu mâinile bucăţi de noroi uleios. „A fost o muncă istovitoare, dar cei cu ambarcaţiuni mici efectiv n-au avut de ales“, a explicat Antonio, un pescar local.

În timp ce pescarii se luptau cu ţiţeiul în larg, mii de voluntari veniţi din toate colţurile Spaniei au muncit din greu să cureţe plajele. Îmbrăcaţi cu salopete albe de unică folosinţă şi cu măşti pe faţă, ei arătau de parcă se aflau în plin război biologic. Dar sarcina lor era să adune ţiţeiul cu lopa-ta  în găleţi pentru a fi dus de acolo. Ca şi pescarii, unii voluntari au adunat chiar cu mâinile ţiţeiul ce murdărise plajele.

Consecinţe tragice

„Când am văzut prima oară valurile negre cum aruncau ţiţeiul pe cheiurile oraşului Muxía am crezut că o să mor de durere“, a mărturisit Rafael Mouzo, primarul oraşului Corcubión din nordul Galiciei, unde zona de coastă fusese distrusă. „Mareea neagră a avut un impact negativ asupra mijloacelor de trai în cazul multor oameni din oraşul nostru.“

Din nefericire, noul şi frumosul parc naţional al Spaniei, Las Islas Atlánticas (Insulele Atlanticului), a fost cel mai grav afectat de mareea neagră. Pe aceste cinci insule din largul coastei Galiciei, care nu fuseseră până atunci deloc poluate, cuibăreau uriaşe colonii de păsări marine. Şelful continental din zonă era deosebit de bogat în specii de peşti marini.

La începutul lunii decembrie, 95% din zona de coastă a parcului a fost poluată cu ţiţei. Ornitolo-gii au estimat că aproximativ 100 000 de păsări vor avea de suferit. Scafandrii au zărit pe fundul mării chiar bucăţi întregi de ţiţei solidificat, purtate încolo şi încoace de curent, distrugând astfel fragilul ecosistem marin.

Jay Holcomb, care a organizat centrul de salvare a păsărilor, a declarat: „În general, păsările mor fie înecate, fie din cauza hipotermiei. Ţiţeiul li se impregnează în pene, care nu le mai asigură astfel izolarea şi impermeabilitatea necesare. În plus, ţiţeiul greu le trage la fund, aşa cum hainele ude îl pot trage la fund pe un înotător. . . . Simţim o mare satisfacţie când salvăm unele păsări, chiar dacă numărul lor e relativ mic“.

„Un accident iminent“

Lumea depinde de ţiţei pentru producerea energiei. Însă în încercarea de a menţine costurile scăzute, ţiţeiul este adesea transportat cu nave care nu sunt în bună stare, existând riscul producerii unor accidente. Astfel, ziarul The New York Times descrie această situaţie drept „un accident iminent“.

Prestige este cel de-al treilea petrolier care s-a scufundat în largul coastelor Galiciei în ultimii 26 de ani. În urmă cu aproximativ 10 ani, petrolierul Aegean Sea s-a scufundat în apropierea provinciei La Coruña din nordul Galiciei, scurgându-se în mare 40 000 t de ţiţei. Nici până în prezent nu s-au refăcut în totalitate unele fâşii de coastă din zona afectată de accident. În 1976, petrolierul Urquiola s-a scufundat în acelaşi estuar, iar în mare s-au scurs peste 100 000 t de ţiţei, provocând un mare dezastru.

Luând în considerare catastrofa ecologică recentă, Uniunea Europeană a decis să interzică folosirea petrolierelor care nu au bordaj dublu. Rămâne însă de văzut dacă această măsură se va dovedi suficientă pentru a proteja coastele Europei afectate atât de des de dezastre.

În mod clar, guvernele omeneşti nu au reuşit să asigure o lume fără poluare, indiferent că e vorba de pete de petrol, de deşeuri toxice sau de poluare atmosferică. Creştinii însă aşteaptă cu nerăbdare vremea când Regatul lui Dumnezeu va supraveghea transformarea planetei noastre într-un paradis ce nu va mai fi niciodată poluat. — Isaia 11:1, 9; Revelaţia 11:18.

[Legenda fotografiei de la paginile 20, 21]

Petrolierul Prestige s-a scufundat având 50 000 t de ţiţei la bord

[Provenienţa fotografiei]

AFP PHOTO/DOUANE FRANCAISE