Faţa schimbătoare a modei

INDIFERENT că ne dăm sau nu seama, zi de zi când ne hotărâm cum să ne îmbrăcăm suntem influenţaţi, cel puţin într-o oarecare măsură, de modă. De fapt, ceea ce găsim în magazine este impus în mare parte de modă.

Până şi unele articole de îmbrăcăminte care în prezent ni se par obişnuite au fost cândva cel mai la modă stil de vestimentaţie. De exemplu, la bărbaţi, cămaşa şi cravata au fost „ultima modă“ cu mai bine de un secol în urmă. Iar puloverul pentru femei a fost introdus ca stil de îmbrăcăminte încă din anii ’20 ai secolului trecut.

Industria modei este alimentată de două dorinţe fundamentale ale omului: dorinţa de a avea ceva nou şi dorinţa de a se conforma celor din jur. Aproape că nu există om care să nu-şi dorească să poarte ceva nou. Din acest motiv ne cumpărăm uneori haine, nu neapărat pentru că o haină veche s-a uzat şi nu mai poate fi purtată, ci efectiv pentru că ne dorim o schimbare. În acelaşi timp, nu vrem să arătăm „ca din altă lume“ şi deci ne cumpărăm haine care se conformează într-o oarecare măsură stilului purtat de cei din jurul nostru. De-a lungul secolelor, industria confecţiilor a satisfăcut — şi, uneori, chiar a exploatat — dorinţa oamenilor de a avea ceva nou şi de a se conforma celor din jur.

Un scurt istoric

Pentru a crea un stil, designerii se folosesc de cinci elemente de bază: culoare, siluetă, drapaj, textură şi echilibrul liniei (adică aşezarea tiparelor pe suprafaţa materialului). Posibilităţile de alegere pe care le au designerii şi croitorii în aceste cinci domenii s-au înmulţit de-a lungul anilor. De exemplu, în Egiptul antic, inul transparent produs pe plan local era ţesătura ideală pentru clima caldă de aici. Dar pentru că inul nu putea fi vopsit cu uşurinţă, ţesăturile aveau, de obicei, o singură culoare: albul şters. Cu toate acestea, creatorii de modă egipteni au plisat materialul astfel încât hainele create de ei să cadă frumos şi să aibă o linie plăcută. Astfel s-a născut unul dintre cele mai durabile stiluri de modă din lume.

În secolul întâi al erei noastre, au apărut noi ţesături şi culori. Romanii bogaţi importau mătase din China sau din India, cu toate că, din cauza transportului, ţesăturile de mătase costau la fel de mult ca aurul. Alt material la modă a fost lâna vopsită din Tir; un kilogram de lână putea costa 2000 de dinari, adică salariul pe şase ani al unui muncitor de rând. Apariţia noilor vopsele şi materiale le-a dat posibilitatea femeilor romane bogate să poarte stolă — o rochie largă şi lungă, din bumbac albastru adus din India, sau uneori din mătase galbenă adusă din China.

Deşi din când în când au apărut noi stiluri, în epocile trecute o vestimentaţie costisitoare era probabil la modă tot timpul vieţii. Foarte rar apăreau schimbări şi, de obicei, ele se observau doar în rândul nobilimii. Odată cu revoluţia industrială însă, moda a început să aibă o influenţă tot mai puternică şi asupra oamenilor de rând.

 În secolul al XIX-lea au apărut noi sectoare industriale care produceau îmbrăcăminte atât pentru bogaţi, cât şi pentru săraci. Filaturile mecanizate de bumbac şi de lână au crescut la număr, iar preţul ţesăturilor a început să scadă. Odată cu apariţia maşinilor de cusut, hainele au ajuns să fie mai ieftine. În plus, noile vopsele sintetice ofereau o gamă mult mai largă de culori.

Schimbările din domeniul social şi tehnologic au jucat un rol şi mai mare în vestimentaţia maselor. În Europa Occidentală şi în America de Nord, oamenii au început să aibă mai mulţi bani de cheltuit. În anii ’50 ai secolului al XIX-lea au apărut reviste pentru femei, iar în scurt timp la magazinele universale s-au pus în vânzare confecţii de gata, având mărimi standard. În plus, în secolul al XIX-lea, Charles Frederick Worth a introdus paradele de modă, la care folosea manechine vii pentru a stârni interesul potenţialilor clienţi.

În secolul al XX-lea au apărut fibrele sintetice, cum ar fi viscoza, nailonul şi poliesterul, care le-au oferit producătorilor de confecţii o gamă şi mai largă de ţesături. Modelele realizate pe calculator au facilitat crearea unor stiluri noi, iar datorită globalizării noile tendinţe din modă se puteau observa aproape simultan pe străzile din Tokyo, New York, Paris şi São Paulo. Între timp, designerii şi producătorii de confecţii au găsit noi modalităţi pentru a-şi promova articolele.

Astăzi, cei mai înfocaţi pasionaţi de modă nu mai sunt cei bogaţi, ci tinerii. Milioane de tineri îşi cumpără haine noi în fiecare lună, iar industria confecţiilor produce articole de vestimentaţie în valoare de sute de miliarde de dolari pe an. * Dar există oare şi capcane ascunse?

[Notă de subsol]

[Chenarul/ilustraţiile de la paginile 4, 5]

 Creatorii de imagine

Secole la rând, cei care stabileau stilurile de vestimentaţie erau regii şi nobilii. În secolul al XVII-lea, regele Franţei Ludovic al XIII-lea s-a hotărât să poarte perucă pentru a-şi acoperi chelia. În scurt timp, alţi nobili din Europa s-au ras în cap şi şi-au pus perucă — stil care a durat mai bine de un secol.

În secolul al XIX-lea, revistele pentru femei au promovat tendinţele din modă şi chiar au oferit tipare ieftine astfel încât femeile să-şi poată confecţiona singure haine. În secolul al XX-lea, pe măsură ce filmele şi emisiunile TV câştigau popularitate, starurile deveneau idoli pe plan internaţional şi stabileau tendinţele în modă. În plus, cântăreţii şi formaţiile cunoscute adoptau în mod ostentativ stiluri extremiste de vestimentaţie, stiluri pe care mulţi tineri le imitau fără să stea pe gânduri. În prezent, lucrurile nu s-au schimbat prea mult deoarece companiile de publicitate se folosesc în mod eficient de prezentările de modă, de revistele de modă, de panourile publicitare, de vitrinele magazinelor şi de reclamele TV pentru a crea cererea de noi articole de vestimentaţie.

[Legenda ilustraţiei]

Regele Ludovic al XIII-lea

[Provenienţa ilustraţiei]

Din cartea The Historian’s History of the World

[Legenda fotografiei de la pagina 4]

Acest veşmânt egiptean din antichitate confecţionat din in a dat naştere la unul dintre cele mai durabile stiluri de modă din lume

[Provenienţa fotografiei]

Fotografie obţinută prin amabilitatea British Museum

[Legenda ilustraţiei de la pagina 4]

În Roma antică femeile purtau stolă

[Provenienţa ilustraţiei]

Din cartea Historia del Traje, 1917

[Legenda ilustraţiei de la paginile 4, 5]

Chimonoul dăinuie aproximativ din anul 650 e.n.

[Provenienţa ilustraţiei]

Din ziarul La Ilustración Artística, volumul X, 1891

[Legenda ilustraţiei de la pagina 5]

În epocile trecute, un veşmânt costisitor era la modă tot timpul vieţii

[Provenienţa ilustraţiei]

EclectiCollections

[Legenda ilustraţiei de la pagina 5]

Revoluţia industrială l-a făcut pe omul de rând să ţină seama într-o mai mare măsură de modă

[Provenienţa ilustraţiei]

EclectiCollections