Dansând cu cocorii

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN SPANIA

ÎN ORAŞUL Pusan (Coreea de Sud) puteţi admira un frumos dans folcloric. Bărbaţi îmbrăcaţi în mantii albe, având pe cap pălării negre înalte, îşi unduiesc braţele, se rotesc şi se apleacă şi chiar stau într-un picior.

Pentru aceste mişcări ciudate, fără o coregrafie anume, există o explicaţie simplă: bărbaţii imită cocorii-cu-coroană-roşie care, de sute de ani, iernează în Coreea de Sud. Extraordinarul dans al acestor cocori i-a impresionat atât de mult pe localnici, încât ei şi-au creat propriul dans, pornind de la figurile executate de păsări.

La o depărtare de 1 500 km, pe insula Hokkaido (Japonia), mulţi iubitori ai naturii vin în Parcul Naţional Kushiro Shitsugen să vadă adevăraţii cocori. Graţie unui program de hrănire artificială implementat pe parcursul iernilor grele, o colonie japoneză de cocori-cu-coroană-roşie numără în prezent câteva sute de exemplare. Dansurile pline de viaţă executate în mijlocul zăpezii de câteva dintre aceste elegante păsări cu penaj alb-negru sunt o adevărată delectare pentru vizitatori. Scriitoarea Jennifer Ackerman, care publică articole în revista National Geographic, foloseşte cuvântul japonez aware pentru a descrie acest fascinant spectacol. Cuvântul exprimă „sentimentele ce izvorăsc din emoţionanta frumuseţe a unui lucru efemer“, explică ea.

Cocorii pot fi văzuţi pe toate continentele, cu excepţia Americii de Sud şi a Antarcticii, fascinându-i de multă vreme pe oameni. Aceste păsări apar în picturile rupestre din Africa, Australia şi Europa. În Orientul Îndepărtat, unde cocorii sunt simboluri ale longevităţii şi ale fericirii, ei sunt temele favorite ale artiştilor. Cocorii reprezintă şi fericirea conjugală, apărând frecvent ca motive pe chimonourile nupţiale, întrucât, se pare, ei rămân fideli partenerului lor întreaga viaţă. Datorită frumuseţii şi rarităţii lui, coreenii au introdus cocorul-cu-coroană-roşie pe lista „monumentelor naturii“. Japonezii au pe bancnota lor de 1 000 de yeni o imagine cu cocori dansând. Iar cu mai bine de 2 500 de ani în urmă, chinezii au inventat „dansul cocorilor albi“. Probabil că oamenii au ajuns să îndrăgească atât de mult cocorii tocmai datorită acestei predilecţii deosebite pentru dans.

Dansul cocorilor

Toate cele 15 specii de cocori dansează; chiar şi puii care au mai puţin de două zile încearcă în felul lor să danseze. „Şi alte cârduri de păsări dansează, însă nici unul dintre ele nu execută dansuri atât de lungi sau . . . atât de frumoase ce încântă ochii spectatorilor“, se explică în Handbook of the Birds of the World. Dansul cocorilor este destul de variat şi întotdeauna spectaculos — dacă ne gândim la mărimea lor, la poziţiile elegante şi la salturile lor senzaţionale cu aripile întinse spre înaltul cerului. Dansul conţine, de  obicei, „lungi şi complicate secvenţe de aplecări, salturi, alergări şi scurte zboruri, toate bine coordonate“, se spune în continuare în Handbook of the Birds of the World. Şi, la fel ca oamenii, după ce câţiva cocori încep să danseze, de obicei, întregul cârd li se alătură. În Africa au fost văzute nu mai puţin de 60 de perechi de cocori-cu-coroană-gri dansând toate în mod armonios.

Dar de ce dansează cocorii? Să fie vorba de exerciţii, comunicare, curtare, alarmă sau doar o manifestare a bunei dispoziţii? Ar putea fi oricare dintre motivele enumerate mai înainte sau toate la un loc. Un lucru e sigur: cocorilor le place să danseze în perechi, iar dansul face parte din ritualurile lor nupţiale. Chiar şi cocorii care nu au ajuns la maturitate dansează, iar, de obicei, puii sunt cei mai entuziaşti dansatori. „Oricare ar fi motivul, e o încântare să-i priveşti“, se spune în concluzie în Handbook of the Birds of the World.

Zborul cocorilor

În general, auzi cocorii cu mult înainte să-i zăreşti. Chiar dacă se află la mare distanţă, ei îşi anunţă prezenţa printr-un strigăt foarte puternic, ca de trompetă. Acest strigăt se pare că ajută la păstrarea unităţii cârdului în timpul zborurilor lungi de migraţie. Majoritatea speciilor de cocori migrează din locurile nordice de cuibărit. Toamna, ei parcurg distanţe mari, pornind din Canada, Peninsula Scandinavică sau Siberia spre zonele cu climă mai caldă, cum ar fi China, India, Statele Unite (mai exact, Texas) sau regiunea mediteraneană. Aceste călătorii sunt periculoase şi istovitoare. Au fost zăriţi cocori mari zburând la o altitudine de 10 000 m, în timp ce treceau peste munţii Himalaya îndreptându-se spre India. Ei zboară în formaţia lor caracteristică, în V, şi profită de curenţii calzi ascendenţi pentru a putea plana pe distanţe cât mai lungi posibil. Însă când trebuie să traverseze întinderi de apă, ei sunt nevoiţi să se bazeze doar pe puterea aripilor lor. *

Juan Carlos Alonso, un ornitolog spaniol, a petrecut aproape 20 de ani urmărind traseele de migraţie ale celor 70 000 de cocori mari care iernează în Spania. „Pentru a putea urmări zborul lor de migraţie, unor păsări li se fixează un inel, iar altora un mic radiotransmiţător“, explică el. „Este cu adevărat emoţionat să descopăr în locurile de iernare din Spania câte un exemplar căruia i-am pus inelul chiar eu în nordul Germaniei, pe când era doar un pui. De secole, cocorii urmează aceste trasee de migraţie. Un cocor căruia i s-a pus inelul în Finlanda a fost găsit iernând în sud, în Etiopia, în timp ce alţi cocori din Siberia iernau în Mexic.“

 Ajutaţi de oameni în lupta pentru supravieţuire

În prezent, 9 dintre cele 15 specii de cocori sunt pe cale de dispariţie. Specia cea mai grav ameninţată este cocorul alb din America de Nord. În 1938, existau doar 14 exemplare. Însă graţie unui program de înmulţire în captivitate şi a ocrotirii principalelor habitate, numărul lor a crescut treptat până la peste 300 de exemplare. Naturaliştii cresc acum pui în captivitate şi apoi îi reintroduc în zonele ocrotite din sălbăticie. Recent, cu ajutorul unui aparat de zbor foarte uşor, ei au reuşit să-i înveţe pe câţiva cocori albi tineri să migreze. Cercetătorii ruşi depun eforturi similare pentru a ocroti cocorul siberian, aflat şi el pe cale de dispariţie.

Una dintre cele mai emoţionante relatări despre succesul înregistrat în ce priveşte ocrotirea cocorilor vine din Japonia. O micuţă colonie de cocori-cu-coroană-roşie din Hokkaido nu migra deoarece păsările reuşeau să găsească hrană în timpul lunilor de iarnă de-a lungul cursurilor de apă din apropierea unor izvoare termale. În 1952 însă, când iarna a fost foarte aspră, chiar şi aceste pâraie au îngheţat, iar micul cârd de 30 de păsări părea sortit morţii. Copiii de la şcoala din localitate au început să împrăştie boabe de porumb peste gheaţă, păsările reuşind astfel să supravieţuiască iernii grele. De-atunci încoace, cocorii au fost hrăniţi cu regularitate, iar micul cârd a ajuns să numere aproape 900 de exemplare, aproximativ o treime din populaţia totală a acestei specii existentă la nivel mondial.

Un viitor nesigur

La fel ca multe alte specii, cocorii au suferit din cauza desecării mlaştinilor şi a distrugerii păşunilor. Pentru a supravieţui, cocorii au fost nevoiţi să înveţe să trăiască alături de oameni. De obicei, ei preferă să stea la o distanţă de câţiva kilometri de comunităţile de oameni, dar în zonele în care nu sunt deranjaţi, ei ajung să se obişnuiască cu prezenţa omului. În India, cocorul sarus, cel mai mare dintre cocori, s-a adaptat condiţiilor, cuibărind în iazurile satelor. Alte specii de cocori care au reuşit să supravieţuiască au învăţat să-şi culeagă hrana de pe terenurile agricole atât în timpul migraţiei, cât şi când se află în locurile de iernat.

Se speră ca eforturile unite ale ecologiştilor din mai multe ţări să ajute la supravieţuirea acestor graţioase păsări. Ce tragedie ar fi dacă viitoarele generaţii nu s-ar mai putea bucura de splendidul dans al cocorilor şi n-ar mai auzi strigătul lor ca de trompetă în timp ce zboară spre sud pe cerul toamnei!

[Notă de subsol]

 [Legenda fotografiei de la pagina 15]

Cocori-cu-coroană-roşie (Asia)

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Detaliu de pe un obiect de porţelan din Coreea

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Cocori cu penaj alb-negru (Grus virgo)

[Legenda fotografiei de la pagina 16, 17]

Cocori mari în zbor

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Cocori-cu-coroană