Care sunt cauzele crizei din agricultură?

„Cei care răspund la Telefonul Agricultorului sunt instruiţi să te ajute să faci faţă stresului specific muncii în agricultură. Suntem, ca şi tine, fermieri sau foşti fermieri şi înţelegem care sunt greutăţile familiilor de la ţară. Te putem pune în legătură cu oameni ce te pot ajuta. . . . Toate convorbirile sunt confidenţiale.“ — Fragment de pe un site guvernamental canadian.

ÎN PREZENT, mulţi specialişti din domeniul medical admit că stresul face parte dintre riscurile ocupaţionale din agricultură. Pentru a-i ajuta pe agricultori să facă faţă stresului, există psihologi clinicieni specializaţi în stresul din agricultură, care pun la dispoziţia comunităţilor rurale unele servicii ca terapia în grup şi telefoane sociale pentru agricultorii stresaţi.

Jane, o soţie de fermier, merge în fiecare joi seara la o şedinţă de terapie în grup. „Am venit aici pentru că soţul meu s-a sinucis“, explică Jane. „Visul lui dintotdeauna a fost să administreze cu succes ferma familiei şi bănuiesc că, întrucât n-a reuşit să facă acest lucru, nu şi-a dorit altceva.“

Mulţi au remarcat o creştere fără precedent a numărului de fermieri ce caută să se elibereze de stres.  Dar care sunt cauzele acestei crize din agricultură?

Dezastrele naturale şi bolile

Site-ul guvernamental din care am extras fragmentul de la începutul articolului mai făcea următoarea precizare: „Prin natura sa, munca în agricultură este o activitate în care nu poţi ţine sub control o mare parte din elementele cotidiene — vremea, preţurile pieţei, ratele dobânzilor, nefuncţionarea utilajelor agricole. Până şi faptul de a decide ce anume să cultivi sau dacă vinzi terenul [ori] îl transferi unui creditor poate crea mult stres, întrucât rezultatul poate fi bun sau dezastruos“. Când la toate acestea se adaugă ameninţarea unei secete cumplite, a unei boli sau a pierderii fermei, stresul poate fi copleşitor.

De exemplu, o secetă ar putea fi o sabie cu două tăişuri. Fermierul Howard Paulsen a explicat că seceta din 2001, una dintre cele mai dezastruoase din istoria Canadei, i-a afectat nu numai culturile, ci şi şeptelul. Neavând păşuni pentru animale şi nici recolte, el a fost nevoit să cumpere furaje ca să-şi hrănească animalele. „Am cheltuit deja 10 000 de dolari, iar acum le dau din furajele pe care ar fi trebuit să le păstrez pentru iarnă“, a spus el. „Dacă ajungi să faci asta, nu mai scoţi profit nici măcar din creşterea animalelor.“ În alte zone, inundaţiile au distrus multe ferme, fiind compromise toate recoltele.

În Marea Britanie, epidemia de febră aftoasă din 2001 n-a fost decât ultima dintr-un şir lung de probleme cu care s-au confruntat fermierii britanici, printre ele amintind boala vacilor nebune şi pesta porcină. Toate aceste boli, precum şi teama pe care ele au generat-o în rândul consumatorilor, nu au provocat doar pagube pe plan economic. Iată ce declara agenţia de presă France-Presse: „Au fost văzuţi ţărani aspri — nu genul de bărbaţi care se lasă uşor impresionaţi — plângând în hohote în timp ce priveau cum veterinarii trimişi de guvern le aruncau animalele, munca lor de-o viaţă, pe un rug în flăcări“. După izbucnirea epidemiei de febră aftoasă, poliţia le-a confiscat puştile fermierilor care ar fi putut să se sinucidă. Serviciile de consiliere au primit o avalanşă de telefoane de la fermierii disperaţi.

Instabilitate economică

În plus, s-au înregistrat schimbări dramatice în peisajul economic. Iată ce era scris pe coperta cărţii Broken Heartland: „În perioada 1940–1985, cheltuielile producţiei agricole din regiunea cea mai importantă a Americii [zona de nord-est] s-au triplat, achiziţiile de capital au crescut de patru ori, sumele plătite ca dobânzi s-au mărit de zece ori, profiturile au scăzut cu 10%, numărul de fermieri s-a micşorat cu două treimi, iar în aproape toate comunităţile rurale populaţia a scăzut, micii întreprinzători au plecat, iar stabilitatea economică s-a pierdut“.

Dar de ce nu se înregistrează o creştere a profiturilor odată cu creşterea cheltuielilor? În comunitatea globală de azi, fermierii sunt afectaţi de forţele pieţelor internaţionale. Prin urmare, fermierii se trezesc în mijlocul unei competiţii cu agricultori aflaţi la mii de kilometri depărtare. E adevărat că datorită comerţului internaţional s-au deschis noi pieţe pentru produsele agricole, însă piaţa mondială poate fi periculos de instabilă. De exemplu, în 1998, mai mulţi producători de cereale şi crescători de porcine din Canada au dat faliment întrucât clienţii lor din Asia fuseseră afectaţi de o criză economică.

Dispariţia comunităţii

Potrivit profesorului Mike Jacobsen, de la Universitatea din Iowa, specializat în problemele vieţii rurale, criza din agricultură este şi o criză a comunităţii rurale. Iată ce a spus el: „Satele sunt considerate locuri curate, unde copiilor li se acordă atenţie, locuri unde am vrea să ne întemeiem o familie şi să ne creştem copiii. Şcolile sunt destul de decente şi de sigure. Cam aşa ne imaginăm viaţa  la ţară, nu? Ei bine, situaţia economică a acestor localităţi depinde în mare măsură de numărul de mici gospodării familiale din zonă“. Aşa stând lucrurile, criza din agricultură se face simţită şi prin faptul că spitalele, şcolile, restaurantele, magazinele şi bisericile din localităţile rurale se închid. Iar ceea ce ne atrage cel mai mult la viaţa satului, şi anume comunitatea ai cărei membri se bucură de relaţii strânse, dispare.

Aşadar, nu ne mai surprinde că, potrivit revistei Newsweek, aproape 16% dintre americanii din zonele rurale trăiesc sub pragul de sărăcie. În raportul său intitulat „Criza rurală din Australia“, Geoffrey Lawrence scrie că în această ţară „rata şomajului, cea a şomajului parţial şi cea a sărăciei sunt foarte ridicate în zonele rurale comparativ cu cele urbane“. Din cauza instabilităţii economice, multe familii — îndeosebi cele tinere — au fost nevoite să se mute la oraş. Sheila, care are o fermă împreună cu familia ei, face următoarea observaţie: „Dacă lucrurile continuă aşa, n-o să mai vrea nimeni să cultive pământul“.

Din cauza exodului tinerilor spre oraşe, populaţia multor localităţi rurale îmbătrâneşte văzând cu ochii. Aceste comunităţi au pierdut nu numai vigoarea tinerilor, ci şi sprijinul de care bătrânii au nevoie — în multe cazuri, exact când aceştia au mai multă nevoie de îngrijire. Astfel e uşor de înţeles de ce mulţi bătrâni sunt dezorientaţi şi înspăimântaţi de aceste schimbări rapide.

Prin urmare, criza din agricultură are consecinţe devastatoare, de mari proporţii. Ea ne afectează pe toţi. Cu toate acestea, aşa cum veţi vedea în următorul articol, există motive întemeiate să credem că actuala criză din agricultură va lua sfârşit.

[Text generic pe pagina 6]

În comunitatea globală de azi, fermierii sunt afectaţi de forţele pieţelor internaţionale

[Text generic pe pagina 6]

„Dacă lucrurile continuă aşa, n-o să mai vrea nimeni să cultive pământul“

 [Chenarul/Fotografiile de la pagina 7]

AGRICULTURA BIOLOGICĂ

Produsele biologice sunt acceptate pe scară tot mai largă. Piaţa de desfacere cu amănuntul a produselor biologice din Canada înregistrează o rată de creştere de aproximativ 15% pe an.

Dar ce sunt produsele biologice? Într-un raport al Departamentului pentru Agricultură, Alimentaţie şi Dezvoltare Rurală din Alberta, ele sunt definite drept „produse obţinute în baza unui sistem de producţie care, pe lângă faptul că nu foloseşte substanţe chimice sintetice, promovează biodiversitatea, sănătatea solului, creşterea animalelor în condiţii de stres minim şi aplicarea unor metode judicioase de ocrotire a mediului“.

Fermierii care practică agricultura biologică spun că acest tip de agricultură e complet diferit de cea practicată de marile unităţi agricole. „În agricultura extensivă există tendinţa de a se introduce monoculturile pe suprafeţe întinse, iar recoltele mari se obţin cu ajutorul mecanizării intensive şi a unei cantităţi uriaşe de pesticide şi de îngrăşăminte chimice“, scrie Katharine Vansittart în revista Canadian Geographic. „Aceste substanţe chimice pot lăsa urme în produsele agricole obţinute, al căror conţinut nutritiv scade când, pentru ca ele să ajungă la pieţele de desfacere aflate la mare distanţă, sunt recoltate înainte de a se coace. Mai mult, pentru a fi siguri că produsele ajung la destinaţie intacte, ele sunt tratate chimic cu substanţe gazoase sau cu ceară ori sunt iradiate cu produse secundare nucleare.“

Dar cine cumpără produsele biologice? În raportul provinciei Alberta se spune că este vorba de diferite categorii de cumpărători, „de la adolescenţi preocupaţi de sănătate, la mame îngrijorate şi la vârstnicii «baby boomers». . . . Nu mai sunt doar obişnuiţii adepţi ai mişcării hippy din anii ’60“.

Totuşi, nu toţi sunt convinşi că produsele biologice sunt mai bune. În revista Canadian Geographic se mai spunea: „Costul în general ridicat al produselor biologice îi face pe sceptici să le pună la îndoială valoarea, neexistând dovezi ştiinţifice solide din care să reiasă avantajele lor. Alţii se tem că un sistem alimentar împărţit pe două clase i-ar defavoriza pe săraci“. Partizanii produselor biologice susţin că unele schimbări în ce priveşte alimentaţia, stabilirea preţului, ambalarea şi livrarea acestor produse le-ar putea face accesibile tuturor, indiferent de situaţia economică. Având în vedere părerile împărţite şi diferitele date ştiinţifice referitoare la produsele biologice, e puţin probabil ca această controversă să se sfârşească prea curând.

[Chenarul/Fotografia de la pagina 8]

PESTICIDELE — DILEMA AGRICULTORULUI

În unele ţări de pe glob, dăunătorii şi bolile plantelor au distrus nu mai puţin de 75% din culturi. O soluţie care ne vine rapid în minte ar fi diversificarea culturilor. În ziarul Globe and Mail se spune: „Fermierii din Canada au încercat să se detaşeze în această competiţie adoptând metode de lucru destinate să mărească producţia, crescându-le astfel vânzările“. Cu toate acestea, Terence McRae, de la Oficiul canadian pentru protecţia mediului, avertizează: „Multe dintre aceste schimbări au dus la înmulţirea posibilelor riscuri asupra mediului pe care le implică agricultura“.

Dar ce se poate spune despre folosirea pesticidelor? Şi acest fapt constituie o dilemă pentru agricultori, întrucât controversa privitoare la eficacitatea pesticidelor şi la riscurile pe care le prezintă ele asupra sănătăţii e încă aprinsă. Într-un raport întocmit de Organizaţia Mondială a Sănătăţii este recunoscut faptul că în cazul celor mai multe pesticide nu se ştie încă sigur care e nivelul lor de toxicitate şi care sunt riscurile asupra sănătăţii. E posibil ca potenţialele riscuri să devină mai mari pe măsură ce pesticidele trec prin lanţul trofic. Animalele consumă plantele care au fost stropite cu pesticide, iar oamenii consumă carnea animalelor respective.

[Provenienţa fotografiei]

USDA Fotografie de Doug Wilson