Cât de mare este pericolul?

ÎN octombrie 1997, Hollie Mullin, o fetiţă de trei săptămâni, a făcut o infecţie la ureche. Întrucât nu i s-a vindecat în câteva zile, medicul i-a prescris un antibiotic modern. Dar, în loc să i se vindece repede aşa cum era de aşteptat, infecţia a recidivat după fiecare tratament cu antibiotice.

În primul an de viaţă, Hollie a urmat 17 tratamente cu diferite antibiotice. Mai mult, la un an şi nouă luni, infecţia s-a agravat extrem de mult. Însă, după 14 zile de administrare intravenoasă a unui antibiotic la care s-a recurs ca ultimă posibilitate, în sfârşit, infecţia a fost învinsă.

Cazuri similare se înmulţesc pe zi ce trece. Oameni de toate vârstele, nu numai copii şi bătrâni, se îmbolnăvesc şi unii chiar mor din cauza unor infecţii care în trecut erau uşor de tratat cu antibiotice. De fapt, încă din anii ’50, spitalele se confruntă cu problema microbilor care supravieţuiesc atacului antibioticelor. Însă, pe parcursul anilor ’60 şi ’70, germenii rezistenţi la antibiotice au ieşit din mediul spitalicesc, răspândindu-se în rândurile populaţiei.

Cu timpul, cercetătorii din domeniul medicinei au specificat că principala cauză a înmulţirii tipurilor de microbi rezistenţi la antibiotice o constituie folosirea exagerată a acestor medicamente la oameni şi la animale. În 1978, unul dintre aceşti cercetători a catalogat abuzul de antibiotice ca fiind „scăpat total de sub control“. Prin urmare, în anii ’90, în ziarele din toată lumea apăreau titluri de genul: „Sosesc supermicrobii“, „Supermicrobii preiau controlul“, „Medicamente periculoase — Abuzul de antibiotice dă naştere la supermicrobi“.

Simple ştiri de senzaţie? În nici un caz, spun unele organizaţii medicale de prestigiu. Într-un raport pe anul 2000 asupra bolilor infecţioase, directorul general al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) a afirmat: „În zorii acestui mileniu, omenirea se află în faţa unei noi crize. Bolile care în trecut se puteau trata . . . sunt acum protejate de «armura» tot mai impenetrabilă a rezistenţei microbiene“.

Cât de gravă este situaţia? Potrivit OMS, „această tulburătoare proliferare [a germenilor rezistenţi la antibiotice] elimină orice şansă de a trata bolile infecţioase“. În prezent, mai multe autorităţi în materie chiar vorbesc de o reîntoarcere la „epoca preantibiotică“, în care nu existau medicamente pentru tratarea infecţiilor.

Dar cum au reuşit microorganismele rezistente să ia cu asalt lumea, sfidând chiar şi progresele ştiinţifice uriaşe? Putem face ceva la nivel individual ca să ne protejăm atât pe noi înşine, cât şi pe alţii? Şi ce soluţii se întrevăd pentru combaterea microbilor rezistenţi la antibiotice? În următoarele articole vom afla câteva răspunsuri.