Tinerii se întreabă . . .

Cum să ies din umbra părinţilor mei?

„Tata este un bătrân foarte apreciat într-o congregaţie a Martorilor lui Iehova. Îl respect, dar uneori mă enervează că oriunde mă duc toţi mă ştiu doar ca fiul lui Bill.“ — Larry. *

„Deoarece tata era un bătrân cu responsabilităţi mari, simţeam că se aşteaptă foarte mult de la mine; îmi era tare greu să fiu eu însumi.“ — Alexander.

PE MĂSURĂ ce creşti, e firesc să-ţi doreşti să te bucuri de o oarecare libertate — să-ţi poţi face singur un nume, o reputaţie. Când te naşti, părinţii îţi pun un nume care le place lor. Dar acum, în anii adolescenţei, vrei să ai şansa să-ţi alegi tu însuţi „numele“, cu alte cuvinte să-ţi faci propria reputaţie.

Regele Solomon a scris: „Un nume bun este mai de dorit decât mari bogăţii şi a fi iubit preţuieşte mai mult decât argintul şi aurul“ (Proverbele 22:1). Chiar şi acum, când eşti tânăr, îţi doreşti probabil să începi să-ţi dezvolţi propria identitate.

În umbra părinţilor

Asemenea lui Larry şi Alexander sunt şi alţi tineri care simt că trăiesc în umbra părinţilor, a numelui sau a realizărilor lor. Poate că părinţii lor sunt persoane importante în comunitate datorită funcţiei sau nivelului de instruire. Sau poate că au responsabilităţi în congregaţia creştină. Dacă lucrurile stau aşa şi în cazul părinţilor tăi, probabil că simţi uneori că te afli „în lumina reflectoarelor“ şi că eşti mereu sub observaţie atentă. Poate că te simţi presat să te comporţi într-un anume fel doar pentru că părinţii tăi sunt ceea ce sunt şi opui rezistenţă.

Tatăl lui Ivan, de pildă, slujeşte ca bătrân într-o congregaţie a Martorilor lui Iehova. Iată ce spune Ivan: „Deoarece tata era cunoscut şi respectat de toţi, mă simţeam mereu obligat să fiu un exemplu la şcoală şi acasă. Parcă toţi părinţii mă considerau un model pentru copiii lor. Deşi eram flatat, mă simţeam presat să mă port exemplar înaintea altora. Prin urmare, eram uneori lipsit de modestie şi nu-mi recunoşteam defectele“. Alexander spune: „Aveam impresia că eram urmărit tot timpul şi că dacă greşeam, se găsea mereu câte cineva care să arate cu degetul spre mine“.

 Larry, ale cărui cuvinte apar chiar la începutul articolului, a încercat să iasă din „lumina reflectoarelor“ evitând să-şi spună numele de familie. Iată ce declară el: „Când făceam cunoştinţă cu unele persoane la reuniuni, mă prezentam pur şi simplu: «Sunt Larry», fără să-mi spun numele de familie. Ori de câte ori era posibil mă iscăleam doar cu prenumele. Mă temeam ca nu cumva să fiu tratat diferit dacă ştiau cine era tata. Voiam să fiu tratat de ceilalţi ca o persoană obişnuită“.

E logic ca alţii să aştepte mult de la tine dacă tatăl tău este bătrân sau slujitor ministerial. La urma urmei, bărbaţii numiţi în congregaţia creştină ar trebui ‘să-şi conducă excelent copiii şi propriile case’ (1 Timotei 3:5, 12). Deci nu e de mirare că oamenii aşteaptă să te porţi exemplar! Dar e acesta întotdeauna un lucru rău? Nu şi dacă te gândeşti la tânărul creştin Timotei. Pe când era, se pare, adolescent el a fost luat de Pavel într-o călătorie pentru a participa alături de el la lucrarea de predicare atât de importantă (1 Tesaloniceni 3:1–3). Prin urmare, ar trebui să te străduieşti să fii un exemplu, fie că tatăl tău este un bătrân creştin, fie că nu.

Răzvrătirea — o cale neînţeleaptă

Există tineri care încearcă să iasă din umbra părinţilor lor răzvrătindu-se. Ivan afirmă: „Erau momente când mă irita ideea de a fi un exemplu. Mă răzvrăteam şi-mi lăsam părul să crească până când se găsea cineva să-mi facă observaţie“.

Absalom, un fiu al lui David, a avut o atitudine rebelă. Tatăl său era cunoscut pentru devoţiunea lui faţă de Iehova şi era iubit de popor. Fiind fiul lui David, de la Absalom se aştepta mult. Dar, în loc să se ridice la înălţimea aşteptărilor, de altfel fireşti, Absalom a ales să-şi facă singur un nume răzvrătindu-se împotriva tatălui său. Cum David era reprezentantul uns al lui Iehova, Absalom se răzvrătea de fapt împotriva lui Dumnezeu. Ceea ce a făcut el a adus ruşine asupra familiei şi necaz asupra lui însuşi. — 2 Samuel 15:1–15; 16:20–22; 18:9–15.

Răzvrătirea ar putea să se răsfrângă într-un mod foarte neplăcut şi asupra ta. Să vedem ce ne spune Biblia despre Neemia. Câţiva duşmani  ai săi au încercat să-l determine să adopte o conduită nepioasă. În ce scop? Ca „să-mi facă un nume rău, ca să mă acopere de ruşine“ (Neemia 6:13). Răzvrătirea ar putea să-ţi facă un nume rău — unul care va fi greu de uitat.

Nu e de neglijat nici efectul pe care conduita rebelă îl poate avea asupra altora. E posibil să le cauzezi părinţilor tăi o suferinţă inutilă (Proverbele 10:1). În plus, faptele tale ar putea avea o influenţă negativă şi asupra altor tineri. Ivan recunoaşte: „Conduita mea l-a influenţat în rău pe fratele meu mai mic. Un timp el a părăsit congregaţia creştină făcând tot felul de lucruri despre care ştia că nu sunt aprobate de Biblie. Spre bucuria noastră, şi-a venit în fire, iar acum îi slujeşte din nou lui Iehova şi e fericit“.

O cale mai bună

Fratele vitreg al lui Absalom, Solomon, a avut o atitudine diferită. Fiind umil, el a dorit să înveţe de la tatăl său, David (1 Împăraţi 2:1–4). În loc să caute faimă şi putere, Solomon a vrut să-şi facă un nume bun la Dumnezeu. Cât timp a procedat astfel, el a adus onoare familiei sale, rămânând în istorie ca unul dintre cei mai de seamă împăraţi ai Israelului. — 1 Împăraţi 3:4–14.

Exemplul bun lăsat de Solomon scoate în evidenţă două lucruri importante. În primul rând, clădeşte-ţi propria identitate, dar nu căutând să te îndepărtezi de familia ta, ci învăţând din punctele ei tari. Ziarul Adolescence afirmă: „Pentru a deveni mai conştient de propria identitate un adolescent nu trebuie sub nici o formă să se îndepărteze de părinţi“. „Sprijinul părintesc nu este un obstacol“ în calea dezvoltării propriei identităţi „ci, mai degrabă, un stimulent“, spune în continuare ziarul.

Solomon însuşi a dat următorul îndemn: „Ascultă pe tatăl tău, din care te-ai născut, şi nu nesocoti pe mama ta, când a îmbătrânit“ (Proverbele 23:22). E cât se poate de clar că Solomon nu a adresat aceste cuvinte unor copii, deoarece, când părinţii îmbătrânesc, copilul lor e deja adult. Dar ce idee vrea, de fapt, să transmită versetul? Că şi la vârsta la care ţi-ai întemeiat o familie poţi beneficia de înţelepciunea părinţilor tăi! Ivan a ajuns să-şi dea singur seama de lucrul acesta. El spune: „Încerc să imit calităţile părinţilor mei, dar caut să nu le repet greşelile“.

În al doilea rând, Solomon a făcut o prioritate din faptul de a-i plăcea lui Iehova, nu din faptul de a-şi afirma propria identitate. E adevărat, fiind un fiu al lui David, se aştepta mult de la el. Însă, bizuindu-se pe Iehova, Solomon a reuşit să-şi ducă la îndeplinire responsabilităţile. Alexander a adoptat un punct de vedere asemănător. Iată ce afirmă el: „Acum accept ideea că de la copiii bătrânilor se aşteaptă mai mult. M-am hotărât să privesc asta în mod pozitiv, ceea ce s-a dovedit o ocrotire. Am înţeles că cel mai important lucru este felul în care mă priveşte Iehova. El mă ştie nu doar ca pe fiul cuiva, ci mă cunoaşte ca persoană“.

Şi Daryn, al cărui tată a absolvit Şcoala Galaad a Societăţii Watchtower * — şcoală ce pregăteşte misionari — a învăţat să nu-l mai supere faptul că are nişte părinţi foarte cunoscuţi. Iată ce spune el: „Când m-am botezat, m-am dedicat lui Iehova, nu unei persoane. Trăind pe cât posibil la înălţimea dedicării mele, chiar dacă nu pot să realizez tot ceea ce au făcut părinţii mei, am convingerea că îi sunt plăcut lui Iehova, ceea ce îmi dă pace interioară“.

Regele Solomon a făcut următoarea remarcă: „Chiar şi un copil este cunoscut după faptele lui: dacă purtarea lui este curată şi dacă este dreaptă“ (Proverbele 20:11). La urma urmei, oamenii îşi vor aminti de tine datorită lucrurilor pe care le spui şi le faci tu, personal. Fii „un exemplu pentru cei fideli, în vorbire, în conduită, în iubire, în credinţă, în castitate“. Dacă vei fi aşa, vei fi iubit şi respectat de alţii pentru ceea ce eşti tu, ca persoană! — 1 Timotei 4:12.

Alţi tineri însă au o altă încercare: să iasă din umbra fratelui sau a surorii lor care se remarcă prin calităţi şi realizări deosebite. Într-un articol viitor se va arăta cum se poate face faţă acestei încercări.

[Note de subsol]

[Text generic pe pagina 26]

Răzvrătindu-te, le vei cauza suferinţă părinţilor şi-ţi vei strica reputaţia

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Exemplul tău bun îi poate ajuta pe alţii