Viespea — un parazit util?

VIESPILE din specia ichneumonide au un aspect straniu, chiar înspăimântător. Dar de ce sunt considerate paraziţi? Deoarece se înmulţesc depunându-şi ouăle pe sau în larvele unor insecte sau ale unor păianjeni.

În America de Nord există peste 3 000 de specii de ichneumonide care, la rândul lor, fac parte dintr-o numeroasă şi diversă familie de viespi parazite. Specialiştii estimează că în lume există peste 40 000 de specii de ichneumonide.

Lungimea viespilor ichneumonide variază între 3 şi 5 centimetri. Abdomenul lor curbat şi subţire este mai lung decât capul şi toracele laolaltă. Ichneumonidele se deosebesc de viespile-cu-ac prin antenele lor lungi.

Dar trăsătura distinctivă a ichneumonidelor este tubul în formă de ac de la extremitatea abdomenului. Numit şi ovipozitor, acest organ este, de obicei, mai lung decât corpul insectei. Având grosimea unui fir de păr de cal, el este alcătuit din trei firicele ce se mişcă înainte şi înapoi împingând oul în josul tubului.

Cum reperează această viespe larva pe care o va parazita? S-a observat că femela viespii Megarhyssa, din specia ichneumonidelor, loveşte copacul cu antenele pentru a detecta vibraţiile produse de larva aflată la cel puţin doi centimetri sub scoarţa copacului. De îndată ce o localizează, viespea îşi intensifică bătăile şi străpunge scoarţa cu tubul, ca şi cum ar sfredeli-o.

S-a observat că „după ce acul ovipozitorului atinge larva, prin tub alunecă un ou care este implantat lângă sau pe nefericita gazdă“. După ce oul eclozează, noua larvă se hrăneşte cu ţesutul gras şi cu fluidele larvei-gazdă. Apoi „toarce“ un cocon mătăsos, înăuntrul căruia se va transforma într-o viespe adult. După ce iese la suprafaţă, viespea caută alte victime din tânăra generaţie de insecte!

Deşi ar putea fi considerate paraziţi necruţători, viespile ichneumonide au un rol deosebit de important în mediul în care trăiesc. Larvele lor se hrănesc cu dăunători ai culturilor, precum ploşniţa de câmp, gărgăriţa de bumbac, viermele de măr şi gândacul de sparanghel. Se pare că ichneumonidele ţin sub control înmulţirea dăunătorilor agricoli.

Deşi numeroase, ichneumonidele sunt puţin cunoscute deoarece se hrănesc, se înmulţesc şi depun ouă în habitate rar frecventate de oameni. Ichneumonidele dovedesc o dată în plus diversitatea şi echilibrul din lumea vietăţilor, o lume pe care omul o cunoaşte doar în parte.

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Ichneumonidă pregătindu-se să-şi depună oul

[Provenienţa fotografiei]

Scott Bauer/Agricultural Research Service, USDA