Impresionantul Amazon, un fluviu al vieţii

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN BRAZILIA

ÎNTRE toate fluviile pământului el este cel mai mare. Traversează cea mai întinsă pădure tropicală a Terrei. Cercetătorii afirmă că este esenţial pentru planeta noastră. Este un mediu ideal pentru exploratori şi naturalişti. Însă, pentru milioane de brazilieni el reprezintă şi o cale de comunicaţie vitală. Aceasta este o descriere a Amazonului, nervura principală a bazinului amazonian.

„Râul-Mare“ privit de aproape

De la micile-i izvoare, aflate sus, în Anzii Peruvieni, la aproximativ 160 km de Oceanul Pacific, Amazonul — care în călătoria lui primeşte apele altor râuri — coboară spre Oceanul Atlantic circa 5 000 m. El îşi schimbă de câteva ori numele înainte de a ajunge în teritoriul brazilian, unde, primul nume pe care-l primeşte este Solimões. Impresionantul Amazon începe propriu-zis la confluenţa cu cel mai mare afluent al lui, Rio Negro, în apropiere de Manaus.

Aici are loc un spectacol neobişnuit de frumos, numit întâlnirea apelor. Apele de un cafeniu-închis ale lui Rio Negro şi cele mâloase ale râului Solimões se întâlnesc şi curg alături cale de aproximativ 10 km, fără să se amestece. Acest fenomen se produce ca urmare a mai multor factori, între care diferenţa în compoziţie, în densitate şi diferenţa de temperatură dintre cele două râuri.

Din cauza controversei privind afluenţii principali ai Amazonului, izvoarele acestora, precum şi caracteristicile geografice complexe ale deltei fluviului, cercetătorii nu pot spune cu exactitate unde începe şi unde se termină Amazonul. Dacă luăm în considerare cea mai îndepărtată gură de vărsare din estuarul Pará, de unde se poate naviga pe fluviu, acesta are o lungime de 6 750 km. * Dar determinarea lungimii fluviului este „mai degrabă o chestiune de teorie decât de măsurare efectivă“, se spune în ediţia în braziliană a Cărţii recordurilor.

În ce priveşte debitul de apă scurs, Amazonul este, indiscutabil, cel mai mare fluviu al Terrei.  Volumul lui este mai mare decât cel al fluviilor Mississippi, Nil şi Iantzî la un loc. * Având un debit mediu de 200 000 m³ pe secundă, acest fluviu gigantic varsă în Oceanul Atlantic circa 15–20% din toată apa dulce care ajunge în oceanele Terrei. Cu apa pe care o varsă în doar 30 de secunde în Atlantic, Amazonul ar putea stinge setea întregii omeniri pentru o zi — câte un litru de apă pentru toţi cei şase miliarde de locuitori ai planetei!

Acest şuvoi imens de ape „împinge“ oceanul formând un strat de apă dulce care se întinde pe 200 km în largul Oceanului Atlantic. Atunci, nu este surprinzător că, descoperind gura de vărsare a fluviului, Vicente Yáñez Pinzón — un navigator spaniol care a ajuns pe Amazon în iunie 1500 — l-a numit Mar Dulce (Marea Dulce).

Şi acest fluviu gigantic chiar asta pare a fi pentru cei ce navighează pe el: o mare care a inundat un covor de păduri. În unele locuri, lăţimea Amazonului este atât de mare, încât o persoană care stă pe un mal nu poate zări celălalt mal. În timpul inundaţiilor, în unele zone, fluviul are până la 50 km lăţime! Adâncimea lui, în medie de 50–80 m, variază în funcţie de lăţimea apelor. La Óbidos (Pará), în locul unde se îngustează cel mai mult, fluviul are o adâncime de 130 m.

Panta Amazonului este în general foarte mică — în medie 2 cm pe kilometru. Panta mică a estuarului permite mareei să pătrundă mult în amonte. Efectele mareei se fac simţite şi la Óbidos, la 800 km distanţă de gura fluviului.

Deoarece curge aproape paralel cu ecuatorul, Amazonul beneficiază de vara din ambele emisfere. Inundaţiile se produc când în zona afluenţilor de pe malul stâng, când în zona afluenţilor de pe malul drept. Cum apele acestor râuri se umflă şi scad mai întâi în partea de nord, iar apoi în partea de sud, întregul Amazon pulsează asemenea unei inimi gigantice. Anual, nivelul Amazonului fluctuează între 9 şi 12 m. Inundaţiile au un rol important în agricultură. Deoarece fluviul transportă mari cantităţi de substanţe minerale şi reziduuri organice şi le depozitează pe maluri, el fertilizează zone întinse de câmpie.

Descoperirea şi popularea bazinului amazonian

Exploratorul spaniol Francisco de Orellana a fost primul european care a navigat pe acest fluviu; în 1542, el i-a dat numele de Amazon. * Dar de ce Amazon? Orellana a pretins că a fost martor la luptele dintre nişte triburi de femei războinice care i-au amintit de amazoanele din mitologia greacă. Au urmat şi alte expediţii spaniole, engleze, olandeze şi portugheze. Potrivit lucrării Enciclopédia Mirador Internacional, portughezii au făcut „nenumărate incursiuni îndrăzneţe pentru a cuceri [teritoriile aflate] de-a lungul [râurilor] Negro, Solimões şi Branco şi, în numele coroanei, au pus stăpânire pe ele“.

Pentru a-şi consolida prezenţa în regiunea respectivă, Portugalia a organizat activităţi misionare. Aceeaşi enciclopedie afirmă că, în dorinţa de a răspândi credinţa catolică şi de a intensifica negoţul cu „leacurile pădurii“ — răşină, ierburi, lemn şi condimente — „membrii ordinelor religioase se mutau adesea dintr-un loc în altul, dar întotdeauna pe malurile fluviului. În aceste locuri s-au ridicat mai târziu nenumărate sătuleţe“.

Ca urmare a acestor activităţi desfăşurate în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, precum şi a extinderii plantaţiilor de arbori de cauciuc, la sfârşitul secolului al XIX-lea au apărut anumite tipuri de aşezări omeneşti. Cum râurile erau o cale naturală de pătrundere în inima pădurii tropicale, oamenii s-au stabilit pe malurile lor întemeind mici oraşe şi sate. Marile oraşe de astăzi din bazinul amazonian central s-au format pe vechile oraşe ridicate în timpurile coloniale.

Mijloacele de transport

Cu o suprafaţă de 6 milioane km², bazinul amazonian este cel mai mare din lume. Este mai întins decât Europa, fără să luăm în considerare Rusia. Împreună cu cei 1 100 de afluenţi şi alte cursuri de apă mai mici, Amazonul formează o complexă reţea de comunicaţii ce poate fi asemuită cu sistemul circulator al corpului  omenesc, Amazonul fiind aorta, cea mai mare arteră a corpului. Reţeaua de canale înglobează două treimi din apa dulce de pe pământ. Această reţea hidrografică foarte întinsă, cuprinzând peste 25 000 km de ape navigabile, are un rol deosebit de important în transport şi în viaţa localnicilor.

Milioane de persoane care locuiesc în regiunea amazoniană se folosesc de acest megacanal navigabil. Pe el navighează vase de toate mărimile, inclusiv transatlantice care parcurg 1 500 km în amonte, până la Manaus. Şi vasele mai mici de mărfuri şi de pasageri ajung până la Iquitos (Peru), la 3 700 km de gura de vărsare a fluviului. Multe dintre bogăţiile bazinului amazonian sunt exportate via Amazon, iar produsele importate din alte părţi ale lumii sosesc pe aceeaşi cale. Râul Madeira, cel mai mare afluent al său, de peste 3 000 km lungime, freamătă şi el de activitate. În urma acestor activităţi intense, anual se transportă două milioane de tone de mărfuri pe fluviu şi pe afluenţii lui. Cea mai solicitată porţiune a fluviului este cea aflată între Manaus şi Belém — oraş situat la gura de vărsare.

Viaţa de-a lungul fluviului

Faptul că oamenii s-au stabilit pe malurile Amazonului arată că depind de transportul fluvial şi că preferă solul fertil de câmpie. După spusele unui localnic pe nume Altomir, „în aceste regiuni, oamenii cultivă suprafeţe mici de pământ. Cultura principală este maniocul, din care se prepară o mâncare gustoasă; maniocul şi peştele reprezintă, de fapt, hrana de bază a localnicilor. Ei mai cultivă pepeni verzi, bananieri şi porumb şi cresc vite“. Însă, când se revarsă apele, vitele trebuie duse în alte regiuni; uneori, ele sunt transportate cu bacul.

Pentru a face faţă capriciilor fluviului, casele de pe mal sunt construite pe stâlpi, iar casele plutitoare pe bacuri, care sunt acostate în apropierea oraşelor. Oamenii „sunt foarte ospitalieri şi-i întâmpină pe străini cu un zâmbet“, spune Belarmino, care adesea navighează pe fluviu.

 Un tablou obişnuit îl alcătuiesc micile canoe care trag lângă ambarcaţiunile mai mari pentru a vinde şi a cumpăra mărfuri sau pentru a fi remorcate în amonte. De obicei, canoistului îi este aruncată o frânghie pe care o leagă de barcă. Produsele locale, precum palmierul Enterpe oleracea, palmierul brazilian de vin (Mauritia vinifera), mâncarea de manioc, nucile şi peştele (inclusiv racii de apă dulce), sunt fie vândute, fie date la schimb pe cereale şi pe produse industriale.

Fluviul este o sursă de venit pentru mii de brazilieni care-şi câştigă existenţa transportând mărfuri sau pasageri. Pe această cale naturală de transport, lemnul ajunge la fabrica de cherestea din inima pădurii.

O mare parte a hranei bogate în proteine, pe care o consumă oamenii din regiune, provine din fluviu. „Se estimează că în Amazon trăiesc circa 2 000 de specii de peşti, mult mai mulţi decât în oricare alt bazin fluvial de pe pământ“, se afirmă în ediţia în portugheză a cărţii Vida Selvagem nos Rios (Wildlife Habitat, de William Amos). După expediţia făcută în regiunea amazoniană, renumitul oceanograf Jacques-Yves Cousteau chiar a afirmat că ‘în Amazon există mai multe specii de peşti decât în Oceanul Atlantic’.

Între animalele care populează zona acvatică se numără şi lamantinul erbivor (Trichechus inunguis), aflat pe cale de dispariţie. E o pradă mult dorită, întrucât dintr-un lamantin de talie mare se pot obţine peste 100 l de ulei. Acest mamifer are aproximativ 2,5 m lungime şi cântăreşte 350 kg. Aici trăieşte şi pirarucu (Arapaima gigas), un uriaş al apelor dulci care mai e cunoscut sub numele de codul brazilian. El are peste 2 m lungime şi cântăreşte circa 70 kg. Din când în când, delfinul bouto, sau inia (Inia geoffrensis), şi delfinul tucuxi (Sotalia fluviatilis) ţâşnesc la suprafaţa apei, spre încântarea oamenilor.

O călătorie neobişnuită pe fluviu

Ambarcaţiunile au jucat dintotdeauna un rol important în viaţa oamenilor din regiunea amazoniană.  Cu ajutorul lor, mii de vânzători îşi câştigă existenţa vânzându-şi produsele şi aducând astfel o fărâmă de civilizaţie în comunităţile izolate aflate de-a lungul fluviului. Ambarcaţiunile reprezintă şi un mijloc de transport ieftin până în oraşele şi în satele unde nu se poate ajunge pe căi rutiere. Deşi nu e prea mult spaţiu pe vas, majoritatea oamenilor îşi iau cu ei un hamac în care să stea pe tot parcursul călătoriei. Astfel se explică îmbulzeala ce se produce când ambarcaţiunea acostează: toţi îşi doresc un loc bun unde să-şi agaţe hamacul. Cei ce călătoresc pe puntea inferioară trebuie să-şi împartă spaţiul cu mărfurile transportate. Cum călătorii sunt vorbăreţi, prieteniile se leagă uşor; au şi destul timp, deoarece călătoria durează, de obicei, câteva zile.

În apropiere de Manaus traficul pe fluviu e intens, deoarece acest port este cel mai important din bazinul amazonian. El reprezintă punctul de colectare a produselor dintr-o regiune vastă, care cuprinde zone din Peru, Bolivia şi Columbia. Ecoturismul este şi el înfloritor, aici venind turişti din America de Sud şi din întreaga lume.

O vizită de neuitat

Poate că veţi avea ocazia să vedeţi această regiune superbă care i-a încântat pe exploratori, dar care mai are încă multe secrete. O călătorie în bazinul amazonian nu numai că dezvăluie frumuseţea pură a pădurilor tropicale, dar şi trezeşte sentimente de veneraţie faţă de Creatorul tuturor lucrurilor — inclusiv al acestei reţele hidrografice impresionante. — Psalmul 24:1, 2.

[Note de subsol]

[Chenarul/Fotografia de la pagina 17]

FENOMENUL POROROCA

În zona estuarului, când apele fluviului se întâlnesc cu cele ale oceanului aflat la flux are loc un fenomen zgomotos cu efecte extrem de distrugătoare. Apele oceanului sunt reţinute de apele fluviului care se rostogolesc la vale cu repeziciune. Nivelul apelor oceanului creşte mult deasupra gurii fluviului până când acesta cedează. Apoi, un val uriaş, asemenea unui perete care se prăvăleşte, se năpusteşte în sus pe fluviu, schimbându-i cursul, rupând maluri, smulgând copaci şi semănând distrugerea. Valurile gigantice declanşate de forţa celor doi curenţi care se ciocnesc pot atinge 4 m înălţime, iar zgomotul asurzitor poate fi auzit de la o distanţă foarte mare. Acesta e fenomenul pororoca!

[Hărţile de la pagina 13]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

ANZI

Locul de unde izvorăşte Amazonul

Machu Picchu, Peru

BAZINUL AMAZONIAN

Iquitos, Peru

Amazon (Solimões)

MANAUS

Rio Negro

Madeira

Óbidos

Amazon

Pará

BELÉM

[Provenienţa hărţilor]

Globul pământesc: Mountain High Maps® Copyright © 1997 Digital Wisdom, Inc.

[Legenda fotografiilor de la pagina 15]

1. O fată din zona rurală

2. Case construite pe stâlpi, de-a lungul malurilor fluviului

3. Apele întunecate ale lui Rio Negro întâlnesc apele mâloase ale lui Solimões, în apropiere de Manaus

4. Rio Negro se varsă în Amazon

[Provenienţa fotografiilor]

Fotografiile 1 şi 2: Ricardo Beliel/SocialPhotos; fotografiile 3 şi 4: Lidio Parente/SocialPhotos

[Legenda fotografiilor de la paginile 16, 17]

1. Portul Manaus

2. Pasageri în hamace

3. Pescuitul din canoe

[Provenienţa fotografiilor]

Fotografia 1: Lidio Parente/SocialPhotos; fotografiile 2 şi 3: Ricardo Beliel/SocialPhotos

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 17]

Apus de soare: Ricardo Beliel/SocialPhotos; surfer: AP Photo/Paulo Santos