Petrolul — Binecuvântare, dar şi blestem?

CÂT de mult au ajuns ţările industrializate să depindă de petrol şi derivatele lui? Ţiţeiul, dar şi gazele naturale, sunt materii prime esenţiale, ceea ce a dus la apariţia unei aşa-numite „Societăţi a hidrocarburilor“, cum s-a exprimat Daniel Yergin în cartea lui The Prize. Să ne gândim la câteva dintre acestea: uleiul pentru încălzit, lubrifianţi, parafine, asfalturi şi la produsele obţinute din derivatele petrolului — avioane, automobile, ambarcaţiuni, adezivi, vopsele, textile din poliester, tenişi, jucării, coloranţi, aspirină, deodorante, farduri, discuri, calculatoare, televizoare, telefoane. O mulţime de oameni folosesc zilnic câteva din cele peste 4 000 de produse obţinute din derivatele petrolului, produse care influenţează mult viaţa din prezent. Dar ce se poate spune despre daunele provocate mediului ce au marcat întreaga istorie a petrolului, încă de la începuturile ei?

Un rege care „nu domneşte cu bunătate“

Pe la sfârşitul anului 1940, când războiul dintre România şi Ungaria părea iminent, dictatorul nazist Adolf Hitler a intervenit repede să arbitreze conflictul. Un gest de bunătate? În realitate, Hitler nu dorea ca sondele de ţiţei din România să ajungă sub controlul Uniunii Sovietice. Tot petrolul a constituit un motiv important pentru care Irakul a invadat Kuweitul în 1990 şi pentru care alte state au luat parte la contraofensivă. Iar aceste evenimente nu sunt nicidecum cazuri izolate. De foarte multe ori, dorinţa de a deţine controlul asupra petrolului a fost cauza conflictelor şi a suferinţelor rezultate în urma lor.

Petrolul nu e doar un element esenţial pentru societatea modernă, ci stă chiar la baza politicii şi a ajuns în atenţia câtorva oameni foarte influenţi. Aşa cum a afirmat recent Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC), petrolul nu este un produs obişnuit, ci „un bun de importanţă strategică“. Petrolul a fost folosit de unele state ca mijloc de influenţă politică, prin impunerea unor sancţiuni sau a embargourilor. În plus, sondele, rafinăriile şi petrolierele au fost ţinta atentatelor teroriste, cauzând de multe ori daune uriaşe mediului înconjurător.

Industria petrolului a fost acuzată că ar contribui la distrugerea mediului prin emisiile de bioxid de carbon, care sunt, probabil, una dintre cauzele schimbărilor climaterice globale. Potrivit unui raport întocmit de PEMEX (Mexican Petroleums), una dintre cele mai mari companii petroliere din lume, în diverse faze de prelucrare a ţiţeiului brut se emit în atmosferă agenţi poluanţi. Deşi în prezent — la aproximativ 6 ani de la Protocolul de la Kyoto, unde 161 de state s-au reunit pentru a lua măsuri în vederea reducerii ameninţării pe care o prezintă încălzirea globală — benzina este mai puţin poluantă, mulţi sunt de părere că lucrurile nu s-au schimbat prea mult. În schimb, OPEC a declarat că „petrolul e cel care aduce azi bogăţie şi prosperitate“ în multe ţări. Dar aşa să fie oare în toate cazurile?

Unii ar putea aduce în discuţie efectele negative pe care le-au avut forarea sondelor de ţiţei şi instalarea conductelor. Alţii argumentează că numărul de şomeri a crescut în Arabia Saudită, ţara cu cele mai mari zăcăminte de petrol. Alí Rodríguez Araque, preşedintele OPEC, a declarat: „Guvernele ţărilor industrializate profită enorm de pe urma sacrificiilor pe care le cer producătorilor, companiilor petroliere şi consumatorilor“.

CorpWatch, o organizaţie care militează pentru tragerea la răspundere a corporaţiilor în probleme precum cele legate de dreptul mediului, a afirmat: „Petrolul e încă rege. Dar un rege care nu domneşte cu bunătate“.

Care va fi viitorul petrolului?