Petrolul — Cum ne influenţează viaţa?
Petrolul — Cum ne influenţează viaţa?
V-AŢI gândit vreodată cum ar fi viaţa pentru mulţi dintre noi fără petrol * şi derivatele sale? Uleiurile lubrifiante obţinute din petrol sunt folosite pentru ungerea elementelor mobile din componenţa autovehiculelor, a bicicletelor, a cărucioarelor şi a altor maşinării. Uleiul reduce din frecare şi astfel se încetineşte uzura pieselor componente ale maşinilor. Dar nu aceasta este singura utilizare a petrolului.
Petrolul e folosit şi la obţinerea de carburanţi pentru avioane, automobile şi centrale termice. Multe cosmetice, vopsele, cerneluri, medicamente, îngrăşăminte şi mase plastice, precum şi o mulţime de alte produse conţin derivate din petrol. Viaţa cotidiană a multor oameni ar fi foarte diferită fără el. Nu e de mirare că într-o lucrare de referinţă s-a spus despre petrol şi derivatele lui că au „o diversitate de utilizări, probabil mai mare decât a oricărei alte substanţe din lume“. Dar cum se obţine petrolul? Cum s-a format el? De cât timp îl utilizează omul?
Din Biblie aflăm că, în urmă cu mai bine de două mii de ani înainte de Cristos, Noe a construit o arcă uriaşă la porunca lui Dumnezeu, iar pentru a o face rezistentă la apă a folosit smoală — după cât se pare o substanţă petrolieră (Geneza 6:14). Substanţele petroliere erau folosite de babilonieni la confecţionarea cărămizilor arse în cuptor, de egipteni la mumificare şi de alte popoare din antichitate în scopuri terapeutice.
Cine şi-ar fi imaginat că această substanţă va ajunge atât de importantă în zilele noastre? Nimeni nu poate nega faptul că societatea industrializată din prezent depinde de petrol.
Faima de azi a petrolului se datorează utilizării lui pentru iluminatul artificial, aceasta fiind rampa lui de lansare. Începând din secolul al XV-lea, petrolul care se găsea la suprafaţă a fost folosit la iluminat în Baku, actuala capitală a Azerbaidjanului. În 1650, în România s-au făcut unele săpături ajungându-se până la zăcăminte petrolifere de suprafaţă, iar ţiţeiul obţinut a fost folosit la iluminat, sub formă de petrol lampant. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, România şi alte ţări din Europa Răsăriteană aveau deja o industrie petrolieră înfloritoare.
În acelaşi secol, în Statele Unite se căuta un produs de calitate pentru iluminat şi, ca urmare, un grup de bărbaţi şi-au îndreptat atenţia şi eforturile spre petrol. Ei au tras în mod corect concluzia că, dacă voiau să scoată suficient petrol lampant pe piaţă, trebuiau să foreze pentru a găsi petrol. Prin urmare, în 1859, în Pennsylvania s-a forat cu succes primul puţ petrolifer. Goana după petrol începuse. Ce a urmat apoi?
[Notă de subsol]
^ par. 2 Cuvântul „petrol“ provine din latină şi înseamnă „ulei de piatră“. De obicei, lângă un zăcământ de ţiţei, sau petrol, se găsesc şi gaze naturale, cunoscute şi sub numele de gaz metan. Ambele substanţe se infiltrează, uneori, prin porii rocilor ajungând la suprafaţa solului. În ce priveşte ţiţeiul, el poate fi lichid sau vâscos sub formă de asfalt, smoală, bitum sau gudron.
[Chenarul de la pagina 3]
ŢIŢEI ŞI PETROL — CARE E DIFERENŢA?
Deşi, de obicei, se extrage din sonde de petrol, cum sunt numite ele, de fapt, ceea ce este scos din adâncuri este ţiţei, sau petrol brut. Petrolul e definit astfel: „rocă sedimentară lichidă, uleioasă, de culoare brună-negricioasă, mai rar gălbuie, cu reflexe albastre-verzui, cu miros specific, formată dintr-un amestec natural de hidrocarburi şi de alţi compuşi organici, care se extrage din pământ şi care serveşte ca materie primă în industria chimică“ (Dicţionarul explicativ al limbii române). El poate fi separat în fracţiuni, cum ar fi gazele uşoare, benzina, păcura, petrolul lampant, uleiurile de maşini şi cele lubrifiante, parafina şi asfaltul, şi se foloseşte ca materie primă pentru o diversitate de produse.