Praga — un giuvaier splendid ce merită văzut

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN REPUBLICA CEHĂ

V-AR plăcea să vizitaţi un oraş cu peste o mie de ani de istorie, un oraş ce reuneşte o multitudine de stiluri arhitecturale: romanic — secolul al X-lea —, gotic, renascentist, baroc, rococo, clasic, neoclasic şi Art Nouveau — stil caracteristic secolului al XX-lea? Atunci veniţi cu noi în Praga, o bijuterie a Europei Centrale. Ceha nu este deloc o limbă uşoară, de aceea luaţi cu voi un dicţionar de expresii care conţine şi transcrierea fonetică; vă va fi de mare folos. Dar, înainte de toate, unde se află Praga?

Uitaţi-vă pe o hartă a Europei. Căutaţi Berlinul, capitala Germaniei, aflat în partea estică a ţării. Mergeţi în linie dreaptă spre sud, cam 120 km, iar primul oraş mare pe care-l veţi întâlni în Republica Cehă va fi Praga, capitala acesteia. Mai spre sud şi apoi spre est, veţi găsi Viena (Austria) şi respectiv Budapesta (Ungaria). Toate aceste oraşe se află destul de aproape unul de celălalt, la o distanţă de câteva ore de mers cu maşina.

Praga se află pe râul Vltava. Dar pentru a ne descurca mai bine în plimbarea noastră prin oraş, să împărţim Praga centrală în cinci zone (vezi harta de la pagina 23). Prima zonă se află pe un deal, pe malul vestic al râului. Aici veţi vedea Castelul Praghez şi Hradc̆any, cetate fondată în jurul castelului, în aproximativ 1320. În această cetate se găseşte impozanta catedrală în stil gotic Sf. Vitus, a cărei construcţie a început în 1344 şi a fost terminată doar în 1929. Catedrala adăposteşte bijuteriile coroanei, precum şi mormântul prinţului Vaclav. La cetate se poate ajunge cu mijloacele de transport în comun sau pe jos. Urcuşul e anevoios, de aceea, luaţi-vă o încălţăminte comodă! Odată ajunşi în cetate, vizitaţi neobişnuitele căsuţe şi magazine cu suveniruri de pe Uliţa de Aur (Zlatá Ulic̆ka, în limba cehă). Căsuţele au fost construite pe la sfârşitul anilor 1500 pentru membrii gărzii de la castel. Mai târziu, în secolul al XVII-lea, ele au fost locuite de aurari. De fapt, chiar de aici vine numele acestei uliţe.

La sud de cetate se află Cartierul Mic, Malá Strana. Într-un ghid turistic se spune: „Cartierul e bogat în palate splendide, construite în stil baroc, şi în case  vechi cu inscripţii şi cu modele ornamentale care atrag privirile“. Praga este cunoscută drept Oraşul celor o sută de turle — deşi sunt mult mai multe —, amintindu-ne astfel de vremurile când mulţi cehi erau religioşi. În Cartierul Mic întâlnim câteva biserici la care mai vin puţini credincioşi în această epocă postcomunistă. Una dintre cele mai faimoase este Biserica Sf. Nicolae. Lucrările de construcţie la această biserică au început în 1703 şi s-au încheiat în 1761. Deşi biserica reprezintă opera a doi arhitecţi — tată şi fiu —, construirea ei a durat atât de mult, încât nici unul nu a ajuns să o vadă terminată.

Traversând Vltava

Există cel puţin şapte poduri care trec peste Vltava, legând partea vestică a oraşului de cea estică. Cel mai faimos este Podul Carol (Karlu̇v Most), rezervat pietonilor. Dacă nu aţi traversat acest pod, de 520 m lungime, înseamnă că nu aţi descoperit încă Praga. Încercaţi să ajungeţi acolo dimineaţa, în zori, şi seara, în amurg. Merită acest efort pentru spectacolul de lumini de care veţi avea parte.

Podul face legătura între Cartierul Mic, aflat pe malul stâng, şi Oraşul Vechi, aflat în est, pe malul drept. Podul Carol freamătă de obicei de turişti, de oameni cu diverse talente artistice şi de vânzători, totul fiind învăluit într-o atmosferă de veselie şi relaxare. Probabil că veţi auzi şi o foarte bună formaţie de jazz cântând binecunoscute piese muzicale din New Orleans. Membrii formaţiei chiar vând compact-discuri şi audiocasete cuprinzând interpretările lor entuziaste. În alte locuri, veţi putea vedea studenţi ce încearcă să facă bani vânzând obiecte delicate din porţelan, replici în miniatură ale celor mai faimoase clădiri din Piaţa Oraşului Vechi. Achiziţionându-le, aproape că puteţi reconstitui piaţa — chiar şi ceasul astronomic — în vitrina cu suveniruri de acasă!

Dar acum, priviţi cu atenţie zecile de statui înfăţişând „sfinţi“ catolici, care străjuiesc podul. Ele sunt mărturii ale istoriei religioase a poporului. Prima statuie amplasată a fost cea a Sfântului Ioan din Nepomuk (în 1683), urmând apoi alte şi alte statui, culminând cu cea a lui Chiril şi Metodiu (în 1938). Însă multe persoane care studiază Biblia găsesc că statuia lui Cristos, datând din 1629, este cea mai impresionantă. Dar prin ce se remarcă ea?

Statuia are o inscripţie aurită în limba ebraică ce cuprinde şi Tetragrama — patru litere ebraice. Aceste litere reprezintă numele divin, Iehova, care apare de circa 7 000 de ori în Scripturile ebraice.

Oraşul Vechi ne fascinează

Odată ce aţi traversat podul Carol şi aţi trecut pe sub Podul Turnului din Oraşul Vechi (remarcaţi pescăruşul sculptat pe faţada estică, simbolul preferat al lui Vaclav IV), vă veţi găsi în Oraşul Vechi; aici nu veţi mai putea lăsa aparatul de fotografiat din mână. Lucrările arhitecturale sunt o adevărată încântare pentru ochi. Dacă, după ce aţi traversat podul, o ţineţi tot înainte, veţi ajunge pe Strada Carol (Karlova), care dă într-un labirint de străzi înguste, şerpuinde, înţesate de buticuri şi fremătând de cumpărători. Remarcaţi aici şi stilurile arhitecturale renascentist şi baroc.

Tot plimbându-vă şi minunându-vă de ceea ce vedeţi, veţi intra, pe nesimţite, în Piaţa Oraşului Vechi. Ceea ce poate că vă va capta atenţia pentru prima dată, mai ales dacă e aproape ora exactă, este o mulţime de oameni uitându-se la un ceas: Orologiul Primăriei, un fascinant ceas astronomic! Dar nu vă aşteptaţi să fie şi foarte exact. Acest orologiu a fost proiectat pe vremea când oamenii mai credeau că pământul este centrul universului şi că soarele şi stelele se rotesc în jurul lui. Cu toate acestea, orologiul este o capodoperă a lucrărilor inginereşti  de acest gen. * — Vezi chenarul de pe această pagină.

Acum mergem spre Piaţa Oraşului Vechi, care uimeşte prin clădirile-i splendide şi stilurile arhitecturale variate. Piaţa este atât de întinsă, încât oamenii care o umplu par nişte furnici. Sunt o mulţime de lucruri de văzut! Nu vă grăbiţi. Consultaţi ghidul turistic ca să ştiţi la ce anume să vă uitaţi. Acea biserică impozantă, pe care o vedeţi în depărtare, cu două turnuri gemene şi cu numeroase turle, este biserica Týn, datând din anul 1365. Însă ar fi mult prea multe de spus despre clădirile impresionante, precum Palatul Golz-Kinský în stil rococo, aflate în această piaţă superbă!

În centrul pieţei se înalţă o impunătoare statuie a reformatorului religios ceh, Jan Hus (1372–1415). Deşi preot catolic, el şi-a atras mânia capilor religioşi deoarece a îndrăznit să dea în vileag practicile corupte ale clerului şi a criticat vânzarea de indulgenţe. Deşi primise asigurări că nu i se va întâmpla nimic rău dacă va veni la Conciliul de la Konstanz ca să-şi explice convingerile, Hus a fost condamnat ca eretic şi ars pe rug.

Istoria evreiască a oraşului

Cea de-a patra zonă a oraşului, pe care nu ar trebui să o ocoliţi, este Cartierul Evreiesc, în limba cehă Josefov. El a fost numit astfel după Iosif II, în anul 1784, când discriminarea evreilor a slăbit în intensitate. Unul dintre punctele de atracţie ale acestui cartier este Sinagoga Veche. Aceasta a fost construită în jurul anului 1270 şi este una dintre cele mai vechi sinagogi din Europa ale cărei porţi sunt încă deschise credincioşilor. Este şi una dintre primele clădiri în stil gotic din Praga. Aveţi voie să intraţi în sinagogă; şi, dacă vă veţi uita cu atenţie, veţi observa numele divin în limba ebraică. Dar nu vă aşteptaţi să imortalizaţi ceva pe peliculă! Un gardian va avea grijă să vă conducă afară dacă  nu ascultaţi de interdicţia clară de a nu face fotografii.

Tot în această zonă, dincolo de porţile cimitirului evreiesc, puteţi zări miile de pietre funerare cu inscripţii în limba ebraică. Nu departe, se află Primăria evreiască, cu cele două ceasuri ale ei — unul cu cifre romane şi altul cu litere ebraice.

Sinagoga Pinkas, aflată în apropiere, „aminteşte astăzi de cei 77 297 de evrei din Boemia şi din Moravia care şi-au pierdut viaţa în camerele de gazare naziste“. Numele lor, inclusiv ale celor 36 000 de evrei din Praga, sunt inscripţionate pe pereţii din interiorul sinagogii. — Prague Art and History, de Tim Porter.

Străvechiul „Oraş Nou“

Ultima zonă pe care o vizităm este Oraşul Nou (Nové Mĕsto). Deşi numit „nou“, el a fost fondat în anul 1348 de Carol IV ca târg de cai. Punctul său de atracţie este celebra Piaţă Vaclav, descrisă drept „centrul comercial al oraşului Praga de astăzi“. Aici veţi vedea câteva faţade în stil Art Nouveau, precum faţada impunătorului Hotel Evropa. Cu toate astea, principalul punct de interes este statuia ecvestră a lui Vaclav, ridicată în 1912.

Plimbarea noastră prin Praga nu este completă dacă nu ne amintim şi de moştenirea ei culturală, mai ales în domeniul muzicii. Aşadar, nu ocoliţi Teatrul Naţional şi Teatrul de Operă! Milioane de melomani au ascultat simfonia „Lumea nouă“, compusă de Antonin Dvorak. Muzeul Dvorak este găzduit de o vilă vopsită în roşu şi ocru, construită în stil baroc. Bedr̆ich Smetana este considerat „părintele muzicii cehe“, iar, după cum a scris Franz Liszt, el este „un compozitor cu o veritabilă inimă de ceh“. Smetana este cunoscut în special pentru ciclul de poeme simfonice „Má Vlast“ (Patria mea) şi pentru bucata muzicală intitulată „Vltava“, o descriere muzicală a râului care trece prin Praga. Muzeul Smetana se află pe malul Oraşului Vechi.

Mai există atât de multe lucruri frumoase de admirat în Praga! Trebuie să o vizitaţi! Veniţi şi vedeţi cu ochii voştri o mie de ani de istorie şi cultură!

[Notă de subsol]

[Chenarul/Fotografia de la pagina 23]

Orologiul astronomic

Orologiul este alcătuit din trei părţi. Când e ora exactă, cele două ferestre din partea de sus a ceasului se deschid, introducând „în scenă“ o procesiune a celor 12 apostoli. Un lucru interesant e că Iuda Iscariot şi Iacov, fiul lui Alfeu, au fost înlocuiţi cu Pavel şi cu Barnaba, care nu s-au numărat între cei 12 apostoli despre care se vorbeşte în Biblie. Mai jos este un schelet care simbolizează Moartea. Acesta „dă tonul“, prezentându-i pe apostoli. În mâna stângă el ţine o clepsidră, pe care o întoarce. Alte figuri în mişcare sunt un cocoş care cântă, un Turc ce dă din cap, Vanitatea care se priveşte într-o oglindă şi Lăcomia, înfăţişată de un cămătar avar.

Pe lângă alte lucruri, orologiul astronomic indică trei perioade de timp: perioada vechii Boemii, indicată prin cifre arabe, perioada modernă, indicată prin cifre romane, şi ziua divizată în 12 părţi, potrivit sistemului babilonian. Nu-i aşa că acum înţelegeţi de ce vă trebuie timp ca să studiaţi acest orologiu bogat ornamentat?

[Harta de la pagina 23]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Centrul oraşului Praga

Castelul Praghez şi Hradc̆any

Cartierul Mic

Râul Vltava

Cartierul Evreiesc

Oraşul Vechi

Oraşul Nou

[Legenda fotografiei de la pagina 22]

Inscripţia în limba ebraică include Tetragrama

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Castel în stil Art Nouveau, cu elemente baroce

 [Legenda fotografiei de la paginile 24, 25]

Podul Carol

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

Turnul cu orologiu al primăriei din Oraşul Vechi şi Biserica Sf. Nicolae

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

Catedrala Sf. Vitus — vedere interioară

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

Piaţa Vaclav