Când copiii fac febră

„Mi-e rău!“ Când copilul ţi se plânge astfel, probabil îi iei imediat temperatura. Dacă are febră, e firesc să te nelinişteşti.

Potrivit unui studiu efectuat de Centrul de Pediatrie Johns Hopkins din Baltimore (Maryland, SUA), 91% dintre părinţi sunt convinşi că „până şi o febră moderată poate provoca cel puţin un efect grav, precum convulsii sau leziuni cerebrale“. Acelaşi studiu arată că „89% dintre părinţi îi dau copilului medicamente care scad febra înainte ca temperatura să-i fi ajuns la 38,9°C“.

Dar cât de mult ar trebui să vă neliniştiţi când copilul vă face febră? Şi care sunt cele mai bune modalităţi de a o combate?

Rolul important al febrei

Ce anume cauzează febra? Deşi temperatura normală a corpului este de aproximativ 37°C (măsurată oral), pot exista variaţii de câteva linii pe parcursul unei zile. * Prin urmare, s-ar putea ca dimineaţa să avem o temperatură mai scăzută, iar după-amiaza târziu mai ridicată. Hipotalamusul, situat la baza creierului, reglează temperatura corpului asemenea unui termostat. Febra apare când sistemul imunitar, reacţionând probabil la atacul unor bacterii sau viruşi, produce în sânge nişte substanţe numite pirogene, care reglează hipotalamusul la o valoare mai ridicată.

Deşi poate cauza disconfort şi deshidratare, febra nu este neapărat un lucru rău. De fapt, potrivit Fundaţiei Mayo pentru Educaţie şi Cercetări Medicale, febra se pare că joacă un rol-cheie în înlăturarea din organism a infecţiilor bacteriene sau virale. „Viruşilor care cauzează răceli şi alte infecţii respiratorii nu le plac temperaturile prea ridicate. Producând o febră moderată, organismul contribuie, de fapt, la eliminarea virusului.“ Prin urmare, „nu e necesară combaterea febrei uşoare, deoarece acest lucru ar putea încetini procesele naturale de vindecare ce au loc în organismul copilului“.  Fapt interesant, într-un spital din Mexic chiar se tratează anumite afecţiuni prin ridicarea temperaturii corpului, tratament numit hipertermie.

Iată ce afirmă dr. Al Sacchetti de la Colegiul American al Specialiştilor în Urgenţe Medicale: „Deşi indică prezenţa unei infecţii, febra e rareori o problemă. Prin urmare, când copilul are febră, părinţii ar trebui să se concentreze asupra copilului şi a posibilei infecţii şi nu asupra temperaturii“. Iată ce observaţie face Academia Americană de Pediatrie: „În general, febra sub 38,3°C nu trebuie combătută decât dacă copilul se simte rău sau dacă e predispus la convulsii febrile. Chiar şi febra mai ridicată nu e periculoasă în sine, decât în cazul în care copilul are în antecedente convulsii sau o boală cronică. E mult mai important să vezi cum se comportă copilul: dacă mănâncă, doarme bine şi se joacă, probabil nu are nevoie de tratament“.

Cum poate fi ţinută sub control febra moderată

Există mai multe posibilităţi de a acţiona. Iată câteva recomandări ale unor specialişti: Menţineţi răcoroasă camera copilului. Nu vă îmbrăcaţi copilul prea gros (căldura excesivă poate agrava febra). Îndemnaţi-l să bea mai multe lichide, precum apă, sucuri de fructe diluate şi supă, deoarece febra duce la deshidratare. * (Băuturile care conţin cofeină, cum ar fi cele pe bază de cola sau ceaiul negru, sunt diuretice şi pot accentua deshidratarea.) Continuaţi să vă alăptaţi copilul. Nu-i daţi alimente greu de digerat, pentru că febra încetineşte activitatea stomacului.

Când febra copilului depăşeşte 38,9°C, adesea i se  dă un medicament care scade febra, eliberat fără prescripţie medicală, precum paracetamolul sau ibuprofenul. Totuşi, e important să se respecte doza recomandată în prospect. (Copiilor sub doi ani nu trebuie să li se dea nici un medicament fără avizul medicului.) Medicamentele care combat febra nu au proprietăţi antivirale. Aşadar, acestea nu grăbesc însănătoşirea copilului bolnav de răceală sau de altă boală asemănătoare, ci doar ameliorează starea de disconfort. Unii specialişti recomandă ca aspirina să nu le fie dată copiilor sub 16 ani pentru reducerea febrei, deoarece administrarea ei a fost asociată cu sindromul Reye *, o boală care poate fi fatală.

Febra poate fi scăzută şi cu ajutorul unei băiţe speciale: aşezaţi copilul în cadă în 4–5 centimetri de apă călduţă şi spălaţi-l cu un burete. (Nu folosiţi alcool pentru fricţiune, fiindcă poate fi toxic.)

În chenarul alăturat sunt prezentate câteva informaţii care vă vor ajuta să decideţi când să chemaţi medicul. Ţinerea sub observaţie medicală e deosebit de importantă pentru cei ce locuiesc în zone în care anumite boli virulente precum denga, virusul Ebola, febra tifoidă sau febra galbenă sunt larg răspândite.

Prin urmare, cel mai bun lucru pe care îl puteţi face e să vă ajutaţi copilul să se simtă mai bine. Nu uitaţi că febra e rareori atât de mare încât să afecteze sistemul nervos sau să provoace moartea. Chiar şi convulsiile febrile, deşi comportă riscuri, de obicei nu au efecte de durată.

Bineînţeles, prevenirea e cel mai bun medicament, iar una dintre cele mai eficiente modalităţi de a vă ocroti copilul de infecţii este să-l învăţaţi normele elementare de igienă. Copiii trebuie obişnuiţi să se spele deseori pe mâini: îndeosebi înainte de a lua masa, după ce folosesc toaleta, după ce stau mai mult timp într-un spaţiu public aglomerat sau după ce mângâie animale. Însă, dacă în pofida eforturilor voastre copilul face o febră uşoară, nu vă alarmaţi. După cum am văzut, puteţi face multe lucruri ca să vă ajutaţi copilul să se însănătoşească.

[Note de subsol]

[Chenarul de la pagina 27]

Chemaţi medicul în cazul în care copilul vostru care a făcut febră . . .

▪ are trei luni sau mai puţin şi are o temperatură rectală de 38°C sau mai mult

▪ are între trei şi şase luni şi temperatura i-a urcat la 38,3°C sau mai mult

▪ are peste şase luni şi temperatura a atins sau a depăşit 40°C

▪ refuză lichidele şi dă semne de deshidratare

▪ face o convulsie sau este lipsit de vlagă

▪ are febră de mai bine de 72 de ore

▪ plânge încontinuu sau e confuz ori delirează

▪ are o erupţie, respiră greu, are diaree sau vomită de repetate ori

▪ are gâtul înţepenit sau simte brusc o durere mare de cap

[Provenienţa informaţiilor]

Sursa: Academia Americană de Pediatrie