De la cititorii noştri

De ce cresc copiii atât de repede? Această serie (22 aprilie 2003) a fost foarte bine redactată. M-a ajutat să-mi explic unele probleme cu care m-am confruntat. Am avut o copilărie nefericită şi trebuie să recunosc că cel mai înţelept este să-i laşi pe copii să crească în ritmul lor.

S. M., Japonia

Această serie mi-a mişcat inima. Am crescut într-o familie monoparentală. Multe nopţi am stat trează lângă mama ascultând-o cum plânge din cauza grijilor ei. Dacă n-ar fi fost congregaţia creştină, nu ştiu ce s-ar fi ales de mine. Vă mulţumesc pentru eforturile pe care le depuneţi cu iubire pentru a ne hrăni pe plan spiritual.

D. B., Statele Unite

Am 11 ani şi mi-am dorit întotdeauna să cresc mai repede. Aceste articole mi-au arătat că este important să-mi preţuiesc anii copilăriei cât mai am timp.

G. M., Statele Unite

M-am regăsit în povestea lui Carmen şi a surorii ei. Deşi eu nu am fugit de acasă ca ele, am avut mai mulţi taţi vitregi abuzivi şi o mamă căreia nu i-a păsat de noi. Încă de când aveam 10 ani a trebuit să le port de grijă fraţilor mei mai mici, deoarece părinţii mei consumau droguri. Din cauza lor am avut şi eu probleme. Îi voi fi mereu recunoscătoare lui Iehova pentru ajutorul pe care mi l-a dat de-a lungul anilor.

D. S., Statele Unite

Arici Sunt director executiv la British Hedgehog Preservation Society şi am citit cu o deosebită plăcere frumosul articol „Ţeposul arici de la ţară“ (22 aprilie 2003). A fost excelent redactat şi, spre deosebire de multe articole din alte publicaţii, informaţiile prezentate au fost exacte.

F. V., Marea Britanie

Vă mulţumesc nespus de mult pentru revista Treziţi-vă! Mama îmi spune mereu să o citesc. Uneori, când încep o revistă, o oră întreagă n-o las din mână. Are multe articole care îmi plac, cum a fost, de pildă, „Ţeposul arici de la ţară“. Am 15 ani. Continuaţi să faceţi această muncă excelentă!

K. G., Statele Unite

Adopţie Vă mulţumesc pentru articolul deosebit de oportun „Tinerii se întreabă . . . De ce a trebuit să fiu adoptat?“ (22 aprilie 2003). Fiica mea a fost forţată de împrejurări să-şi dea copilul spre adopţie şi asta mi-a tulburat foarte mult conştiinţa. Aceste informaţii au venit chiar la timp. I-am trimis articolul şi fiicei mele.

E. D., Guyana

Doresc să vă mulţumesc foarte mult pentru articolele oportune despre adopţie apărute în numerele din 22 aprilie şi 22 mai. De curând eu şi soţul meu am adoptat un băieţel. În viitor, vom folosi aceste articole pentru a-l ajuta pe fiul nostru să înţeleagă cât de mult îl iubeşte Iehova Dumnezeu şi noi, ca părinţi.

S. R., Statele Unite

Vă sunt foarte recunoscătoare pentru articolul despre adopţie. Am 47 de ani şi sufăr şi acum din cauză că am fost un copil adoptat. Părinţii mei adoptivi — pe care îi respect şi îi iubesc foarte mult — nu au putut să răspundă nevoii mele de iubire şi afecţiune. Niciodată nu m-au îmbrăţişat şi nu m-au sărutat în adevăratul sens al cuvântului, nici chiar atunci când am cerut acest lucru. Nu mi-a fost deloc uşor să mă simt mereu respinsă. Oricum, articolul a fost foarte încurajator şi consolator.

D. H., Statele Unite