Dumnezeu are un nume!

Care e numele lui Dumnezeu? Toţi oamenii au un nume. De fapt, mulţi pun nume chiar şi animalelor de companie! N-ar fi logic să aibă şi Dumnezeu un nume? Nu există nici o îndoială că în relaţiile interumane e absolut necesar să ne folosim numele. Ar trebui oare ca lucrurile să stea altfel când e vorba de relaţiile noastre cu Dumnezeu? În mod paradoxal, milioane de oameni care pretind că au credinţă în Dumnezeul Bibliei nu folosesc numele lui. Cu toate acestea, numele lui Dumnezeu este cunoscut de mii de ani. Citind seria de faţă, veţi afla că au fost vremuri când oamenii obişnuiau să folosească numele lui Dumnezeu. Mai mult, veţi afla ce spune Biblia despre importanţa faptului de a-l cunoaşte pe Dumnezeu după numele lui.

ÎN SECOLUL al XVII-lea, mai multe ţări din Europa au bătut monede pe care era înscris numele lui Dumnezeu. Pe o monedă germană emisă în anul 1634 se putea vedea clar numele Iehova. Aceste monede au devenit cunoscute în popor ca talerii Iehova, sau monedele lehova, fiind folosite decenii la rând.

Iehova * este o formă sub care a fost redat numele lui Dumnezeu, cunoscută, de altfel, de secole. În ebraică, o limbă în care se citeşte de la dreapta la stânga, numele apărea sub forma a patru consoane: יהוה. Aceste patru caractere ebraice — transliterate YHWH — sunt cunoscute ca Tetragrama. Numele lui Dumnezeu a fost scris sub această formă şi pe monedele europene timp de decenii.

Numele lui Dumnezeu poate fi întâlnit şi pe clădiri, pe monumente şi în diverse lucrări de artă, precum şi în multe imnuri bisericeşti. Potrivit unei enciclopedii germane (Brockhaus), a fost o vreme când principii protestanţi obişnuiau să poarte un însemn înfăţişând un soare stilizat şi Tetragrama. Acest simbol, folosit şi pe stindarde şi monede, era cunoscut ca însemnul Iehova-Soare. E clar că, în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, europenii foarte religioşi ştiau că Dumnezeul Atotputernic are un nume. Dar şi mai important, ei nu se temeau să-l folosească.

Numele lui Dumnezeu nu era necunoscut nici în America perioadei coloniale. De exemplu, în memoriile unui soldat american pe nume Ethan Allen se spune că, în 1775, în timpul Războiului de independenţă, acesta le-a cerut duşmanilor să se predea „în numele Marelui Iehova“. Mai târziu, pe vremea când Abraham Lincoln era preşedintele Statelor Unite, mai mulţi consilieri au menţionat în mod frecvent numele Iehova în scrisorile lor adresate preşedintelui. Există şi alte documente istorice americane ce conţin numele lui Dumnezeu, ele putând fi consultate de publicul larg în diverse biblioteci. Acestea sunt doar câteva exemple care ne arată că, secole la rând, numelui lui Dumnezeu i s-a acordat o mare importanţă.

Dar ce se poate spune despre zilele noastre? A fost dat uitării acest nume? Nicidecum.  Există traduceri ale Bibliei care conţin în multe versete numele lui Dumnezeu. Dacă faceţi o scurtă vizită la bibliotecă sau căutaţi câteva minute prin dicţionare, veţi găsi probabil că numele Iehova este transliterarea de largă circulaţie în limba română a Tetragramei. În Dicţionarul de mitologie generală de Victor Kernbach se spune că Iehova este „numele convenţional al divinităţii ebraice supreme“. O ediţie recentă a The New Encyclopædia Britannica arată că Iehova este „numele iudaico-creştin al lui Dumnezeu“.

Dar poate că vă întrebaţi: Îi mai interesează oare pe oamenii de azi numele lui Dumnezeu? Numele divin, sub o formă sau alta, mai poate fi văzut şi astăzi în multe locuri publice. De exemplu, pe o clădire din oraşul New York se poate citi numele Iehova. Tot în acest oraş, un mozaic multicolor ce decorează o staţie de metrou aglomerată conţine numele Iehova scris în ebraică. Însă n-am greşi deloc dacă am spune că, dintre miile de oameni care trec prin aceste locuri, puţini dau atenţie acestor inscripţii.

Acordă oamenii din ţara voastră importanţă numelui lui Dumnezeu? Sau majoritatea dintre ei folosesc termenul „Dumnezeu“ cu referire la Creator ca şi cum acest titlu ar fi numele lui? Probabil aţi sesizat că mulţi nu-şi prea pun problema dacă Dumnezeu are sau nu un nume. Dar voi? Vă simţiţi liberi să vă adresaţi lui Dumnezeu folosind numele său, Iehova?

[Notă de subsol]

[Chenarul/Fotografia de la pagina 4]

Un rege care a făcut cunoscut numele Iehova

În 1852, un grup de misionari a pornit pe mare din Hawaii spre insulele Microneziei. Aceşti misionari aveau cu ei o scrisoare de recomandare purtând sigiliul oficial al regelui Kamehameha al III-lea, care domnea pe atunci în Hawaii. Iată un fragment din scrisoare, scrisă iniţial în limba hawaiană şi adresată mai multor conducători ai insulelor din Pacific: „Vor veni pe insulele voastre nişte învăţători ai Dumnezeului cel Preaînalt, Iehova, pentru a vă face cunoscut Cuvântul său spre mântuirea voastră veşnică. . . . Îi consider pe aceşti minunaţi învăţători vrednici de preţuirea şi prietenia voastră şi vă îndemn să daţi ascultare învăţăturilor lor. . . . Vă sfătuiesc să vă aruncaţi idolii, să-l primiţi pe Domnul Iehova ca Dumnezeu al vostru, să vă închinaţi Lui, să-L iubiţi, iar El vă va binecuvânta şi vă va mântui“.

[Legenda fotografiei]

Regele Kamehameha al III-lea

[Provenienţa fotografiei]

Hawaii State Archives

[Legenda de la pagina 3]

Tetragrama, care înseamnă „patru litere“, reprezintă numele lui Dumnezeu în limba ebraică