Lupta împotriva numelui lui Dumnezeu

SE NUMEA Hananiah ben Teradion. A fost un învăţat evreu care a trăit în secolul al II-lea. Era cunoscut pentru întrunirile publice unde preda din Sefer Tora, un sul ce conţinea primele cinci cărţi ale Bibliei. Ben Teradion era cunoscut şi pentru că folosea numele lui Dumnezeu şi îi învăţa pe alţii despre el. Putea oare el să predea Tora şi să nu-i înveţe pe oameni care e numele divin, având în vedere că în primele cinci cărţi ale Bibliei numele lui Dumnezeu apare de peste 1 800 de ori?

Însă pe timpul lui Ben Teradion, învăţaţii evrei erau în primejdie. Potrivit unor istorici evrei, împăratul roman interzisese prin lege predarea şi practicarea iudaismului, cei care erau găsiţi făcând acest lucru fiind pedepsiţi cu moartea. Romanii l-au arestat în cele din urmă pe Ben Teradion. În momentul arestării, el avea asupra lui un exemplar al Sefer Torei. Răspunzându-le acuzatorilor săi, el a spus deschis că, predând din Biblie, nu făcuse altceva decât să dea ascultare unei porunci divine. Cu toate acestea, a fost condamnat la moarte.

În ziua execuţiei, Ben Teradion a fost înfăşurat chiar în sulul pe care îl avusese la el în momentul arestării. Apoi a fost ars pe rug. Encyclopaedia Judaica spune că, „pentru a i se prelungi agonia, i s-a pus pe piept lână îmbibată cu apă“. Iar ca pedeapsa să-i fie mai mare, soţia sa a fost omorâtă, iar fiica vândută unui bordel.

Deşi autorii crudei execuţii au fost romanii, în Talmud * se spune că Ben Teradion „a fost ars pe rug ca pedeapsă pentru că rostise Numele în întregime“. De fapt, pentru evrei, rostirea numelui lui Dumnezeu era o încălcare gravă a legii.

 A treia poruncă

Potrivit dovezilor, în secolele întâi şi al II-lea e.n., în rândul evreilor s-a răspândit o superstiţie privind folosirea numelui lui Dumnezeu. În Mişna (o culegere de comentarii rabinice care a stat la baza Talmudului) se spune că „acela care rosteşte numele divin“ nu va avea parte de paradisul pământesc promis de Dumnezeu.

Dar cum a apărut o asemenea interdicţie? Unii susţin că evreii considerau numele lui Dumnezeu prea sacru pentru a fi rostit de nişte oameni imperfecţi. Cu trecerea timpului, evreii au ajuns să aibă reţineri chiar şi în ce priveşte scrierea lui. Potrivit unei enciclopedii, această atitudine a apărut deoarece evreii se temeau ca nu cumva documentul în care era scris numele divin să ajungă la gunoi, ceea ce ar fi însemnat o profanare a numelui.

Encyclopaedia Judaica afirmă că „s-a ajuns să se evite rostirea numelui YHWH . . . din cauza interpretării greşite a celei de-a treia porunci“. A treia dintre cele Zece Porunci date de Dumnezeu israeliţilor sună astfel: „Să nu iei în deşert Numele DOMNULUI [Iehova, NW], Dumnezeului tău; căci DOMNUL [Iehova, NW] nu va socoti nevinovat pe acela care va lua în deşert Numele Lui“ (Exodul 20:7). Aşadar, porunca dată de Dumnezeu prin care se interzicea folosirea în mod nepotrivit a numelui divin a fost interpretată greşit, devenind o superstiţie.

Cu siguranţă, nimeni nu ar susţine azi că Dumnezeu ar fi dorit să-i ardă pe rug pe cei ce rosteau numele divin! Totuşi, superstiţia evreiască privind numele lui Dumnezeu există şi în zilele noastre. Când vorbesc despre Tetragramă, mulţi afirmă că este „Numele Inefabil“ sau „Numele Inexprimabil“. În unele cercuri, orice termen folosit cu referire la Dumnezeu este pronunţat în mod intenţionat greşit pentru a nu se încălca tradiţia. De exemplu, Iah sau Yah, forme prescurtate ale numelui lui Dumnezeu, se pronunţă Kah. Aleluia e pronunţat Aleluka. Unii chiar evită scrierea cuvântului „Dumnezeu“, punând câte o cratimă în locul unei litere sau al mai multor litere. De exemplu, pentru a scrie cuvântul englezesc „God“ (Dumnezeu), ei scriu „G-d“.

Alte eforturi de a ascunde Numele

Iudaismul nu este nicidecum singura religie care evită folosirea numelui lui Dumnezeu. Să ne gândim la Ieronim, un preot catolic care a fost secretarul papei Damasus I. În anul 405 e.n., Ieronim a terminat de tradus întreaga Biblie în limba latină, traducere care a devenit cunoscută drept Vulgata. Ieronim nu a folosit numele lui Dumnezeu în lucrarea sa. Urmând obiceiul vremii, el a înlocuit numele divin cu termenii „Domnul“ şi „Dumnezeu“. * Vulgata a devenit prima traducere catolică autorizată a Bibliei şi a stat la baza multor traduceri în alte limbi.

 De exemplu, Douay Version, o traducere catolică din anul 1610, este, de fapt, versiunea în engleză a Vulgatei. Aşadar, nu e de mirare că această Biblie nu conţine deloc numele lui Dumnezeu. Totuşi, Douay Version nu este o simplă traducere a Bibliei. Ea a fost până în anul 1940 singura versiune autorizată a Bibliei pentru catolicii vorbitori de limbă engleză. Într-adevăr, timp de sute de ani, numele lui Dumnezeu a fost ascuns milioanelor de credincioşi catolici.

Să luăm şi cazul unei alte traduceri: King James Version. În 1604, regele Angliei, Iacob I, a însărcinat un grup de erudiţi să realizeze o versiune engleză a Bibliei. După aproximativ 7 ani, ei au lansat King James Version, cunoscută şi sub numele de Authorized Version.

Şi în acest caz, traducătorii au decis să evite numele divin, folosindu-l în doar câteva versete. În majoritatea locurilor, Tetragrama, sau numele lui Dumnezeu, a fost substituită cu „DOMNUL“ sau „DUMNEZEU“. Această traducere a devenit versiunea standard a Bibliei pentru milioane de vorbitori de limbă engleză. World Book Encyclopedia arată că „timp de peste 200 de ani de la publicarea King James Version n-a mai apărut nici o altă traducere importantă a Bibliei în limba engleză. În toată această perioadă, King James Version a fost traducerea cea mai folosită în lumea anglofonă“.

Cele trei versiuni ale Bibliei prezentate până acum sunt doar câteva dintre multele traduceri publicate de-a lungul secolelor, traduceri care au omis numele lui Dumnezeu sau au minimalizat importanţa lui. Nu este de mirare că, în prezent, marea majoritate a celor ce se declară creştini se reţin să folosească numele divin sau nici nu ştiu care este acest nume. E adevărat, de-a lungul timpului au existat traducători ai Bibliei care au inclus numele divin în traducerile lor. Însă cele mai multe au fost publicate în secolele recente, influenţând în mică măsură atitudinea oamenilor faţă de numele lui Dumnezeu.

Un obicei contrar voinţei lui Dumnezeu

Faptul că mulţi oameni nu folosesc numele lui Dumnezeu se datorează numai şi numai tradiţiilor omeneşti, nicidecum învăţăturilor Bibliei. „Nu există nimic în Tora care să le interzică oamenilor să rostească Numele lui Dumnezeu. De fapt, din Scripturi reiese cu claritate că acest lucru era ceva obişnuit“, explică cercetătorul evreu Tracey Rich, autorul unui site de pe Internet, numit Iudaism 101. Într-adevăr, în timpurile biblice, închinătorii lui Dumnezeu foloseau numele divin.

În mod cert, cunoscând şi folosind numele lui Dumnezeu ne vom apropia mai mult de modul de închinare aprobat de Dumnezeu, aşa cum se practica el în timpurile biblice. Acesta poate fi primul pas în stabilirea unor relaţii strânse cu el, ceea ce înseamnă mai mult decât a cunoaşte numele său. De fapt, Iehova Dumnezeu ne invită să legăm astfel de relaţii cu el. Iată ce invitaţie călduroasă găsim în Scripturile inspirate: „Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi el se va apropia de voi“ (Iacov 4:8). Poate că vă întrebaţi: Cum ar putea un om muritor să se bucure de o prietenie atât de strânsă cu Dumnezeul Atotputernic? În următorul articol veţi afla cum puteţi să cultivaţi astfel de relaţii cu Iehova.

[Note de subsol]

[Chenarul de la pagina 6]

Aleluia!

La ce vă gândiţi când auziţi cuvântul „Aleluia“? Poate că vă vine în minte oratoriul „Mesia“ compus de Händel în secolul al XVIII-lea, în care corul Aleluia reprezintă o parte remarcabilă. Cu siguranţă că vă este cunoscut acest cuvânt. Poate chiar l-aţi folosit uneori. Dar ştiţi ce înseamnă?

Aleluia — Transliterarea în limba română a expresiei ebraice ha·lelu-Yahʹ, care înseamnă „lăudaţi-l pe Iah“.

Iah — Formă poetică prescurtată a numelui lui Dumnezeu, Iehova. Apare în Biblie de peste 50 de ori, de obicei, ca parte a expresiei „Aleluia“.

[Chenarul de la pagina 7]

Conţine numele tău numele lui Dumnezeu?

Multe nume biblice sunt folosite şi azi. În unele cazuri, semnificaţia originară în ebraică a acestor nume includea numele lui Dumnezeu. Iată câteva exemple de astfel de nume şi semnificaţia lor. Poate că numele tău e unul dintre ele.

Ioana — „Iehova a fost binevoitor“

Ioel — „Iehova este Dumnezeu“

Ioan — „Iehova a arătat favoare“

Ionatan — „Iehova a dat“

Iosif — „Iah * să facă să crească“

Iosua — „Iehova este salvare“

[Notă de subsol]

 [Chenarul de la pagina 8]

Termeni biblici cu referire la Dumnezeu

Textul original ebraic foloseşte mai mulţi termeni cu referire la Dumnezeu, cum ar fi Atotputernic, Creator, Tată şi Domn. Totuşi, numărul locurilor în care se foloseşte numele divin depăşeşte cu mult numărul total al locurilor în care apar toţi ceilalţi termeni. E clar că Dumnezeu doreşte să-i folosim numele! Analizaţi lista de mai jos cu aceşti termeni, aşa cum apar ei în Scripturile ebraice. *

Iehova — 6 973 de ori

Dumnezeu — 2 605 ori

Atotputernic — 48 de ori

Domnul — 40 de ori

Făuritor — 25 de ori

Creator — 7 ori

Tată — 7 ori

Cel Bătrân de Zile — 3 ori

Marele Instructor — 2 ori

[Notă de subsol]

 [Chenarul de la pagina 9]

Un Dumnezeu care face ca lucrurile să devină realitate

Erudiţii nu împărtăşesc cu toţii aceeaşi opinie privitor la semnificaţia numelui lui Dumnezeu, Iehova. Totuşi, după ample cercetări, mulţi au ajuns la concluzia că numele divin este o formă a verbului ebraic ha·wahʹ (a deveni) şi înseamnă „El face să devină“.

Aşadar, în Sfintele Scripturi — Traducerea lumii noi *, textul din Exodul 3:14, unde Moise l-a întrebat pe Dumnezeu care este numele lui, a fost tradus astfel: „Atunci Dumnezeu i-a spus lui Moise: «Eu mă voi dovedi a fi ceea ce mă voi dovedi a fi». Şi a adăugat: «Iată ce le vei spune fiilor lui Israel: „Eu mă voi dovedi a fi m-a trimis la voi“»“.

Această redare este potrivită deoarece Dumnezeu poate să devină orice doreşte să fie. Nimic nu-l poate împiedica să îndeplinească orice rol ar fi necesar pentru a-şi înfăptui voinţa. Scopurile şi promisiunile sale devin întotdeauna realitate. În mod remarcabil, Dumnezeu s-a dovedit a fi Creatorul, cel care are puterea şi capacitatea nelimitate de a face ca lucrurile să devină realitate. El a făcut să vină în existenţă universul fizic. Tot el a creat miriade de creaturi spirituale. Într-adevăr, el este un Dumnezeu care face ca lucrurile să devină realitate!

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 5]

Relief înfăţişând executarea lui Hananiah ben Teradion

[Legenda fotografiilor de la paginile 8, 9]

Locuri unde se poate observa numele lui Dumnezeu:

1. Biserică din Lomborg (Danemarca), secolul al XVII-lea

2. Vitraliu dintr-o catedrală din Berna (Elveţia)

3. Sul de la Marea Moartă, în ebraica veche (Israel), cca 30–50 e.n.

[Provenienţa fotografiei]

Shrine of the Book, Israel Museum, Jerusalem

4. Monedă suedeză, 1600

[Provenienţa fotografiei]

Kungl. Myntkabinettet, Sveriges Ekonomiska Museum

5. Carte de rugăciuni germană, 1770

[Provenienţa fotografiei]

Din cartea Die Lust der Heiligen an Jehova. Oder: Gebaet-⁠Buch, 1770

6. Inscripţie pe piatră, Bavaria (Germania)

7. Piatră moabită, Paris (Franţa), 830 î.e.n.

[Provenienţa fotografiei]

Musée du Louvre, Paris

8. Pictură pe cupola unei biserici, Olten (Elveţia)