„Noi preţuim mult hainele pe care le purtăm“

REDARE

„Noi preţuim mult hainele pe care le purtăm“

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN MEXIC

ÎN SECOLUL al XVI-lea, când au sosit pentru prima oară în Mexic, spaniolii au găsit aici o diversitate de culturi: aztecă, mayaşă şi altele. Dar au distrus oare europenii complet aceste culturi? Nu. Ele dăinuie şi azi pe aceste meleaguri. În Mexic, aproximativ 12 milioane de oameni sunt urmaşi pe linie directă a grupurilor etnice precolumbiene. Mulţi vorbesc limbile vechi ale strămoşilor lor şi se remarcă prin frumoasele lor costume populare.

În sud-vest se află statul Oaxaca, unde există cea mai mare diversitate culturală a Americii Centrale. Dacă vizitezi această regiune e ca şi cum ai vedea o paradă de modă de mari proporţii. Aici găsim populaţia chontal care trăieşte din agricultură, creşterea animalelor şi vânătoare, dar şi din ceea ce le oferă ţinuturile muntoase. Grădinile lor sunt pline de pomi fructiferi, legume şi flori. Chontalii îşi arată dragostea faţă de natură prin motivele florale şi figurile de animale brodate cu roşu şi negru pe bluzele femeilor. Fetele necăsătorite îşi prind în păr panglici colorate.

Alături de chontali, pe istmul Tehuantepec trăiesc şi populaţiile huave şi zapotec, a căror vestimentaţie e foarte asemănătoare. Totuşi, localnicii îţi pot spune care e originea etnică a unei femei după hainele pe care le poartă. Zapotecii, care îşi zic „oamenii norilor“, reuşesc să-şi dea seama chiar şi din ce sat e femeia, după modul în care îşi aranjează hainele. Un stil vestimentar mai complicat este cel al populaţiei chinantec, din nordul aceluiaşi stat (Oaxaca). În simbolurile brodate pe hainele lor largi, fără mâneci, numite huipils, femeile chinantec dezvăluie trecutul strămoşilor lor. La ocazii deosebite, ele îmbracă un costum popular frumos brodat, numit în limba lor „stomac mare“.

Femeile mixtece, aparţinând unei populaţii ce trăieşte în statele Oaxaca, Guerrero, şi Puebla, îndrăgesc şi ele broderiile. Într-una din zone, tehnica cu care ele îşi împodobesc bluzele de muselină se numeşte „Fă-mă dacă poţi!“. La fel ca toate celelalte populaţii mexicane, mixtecii de pe coasta Pacificului au acelaşi tip de ţesătură folosit de strămoşii lor cu sute de ani în urmă. Tehnica de ţesut din prezent se poate vedea în muzee la statuetele şi desenele prehispanice.

Hainele bărbăteşti ale vechilor mayaşi şi azteci erau bogat ornamentate. În prezent, bărbaţii din cele mai multe grupuri indigene nu-şi mai poartă costumul tradiţional. Totuşi, în unele grupuri se mai pot observa urme ale stilurilor prehispanice, cum e cazul populaţiei huichol. Fiind un indiciu al poziţiei sociale, hainele brodate purtate de huicholi au modele complicate şi multe accesorii. Îţi trebuie ceva timp să le studiezi şi să înţelegi toate detaliile!

Costumul popular cel mai bine păstrat poate fi văzut în comunităţile nahuatl din oraşul Cuetzalan, statul Puebla. Femeile îşi împletesc în păr fire textile realizând coafuri impresionante (fotografia de la pagina 26) şi poartă quechquemitl, un şal cu modele simple. Referitor la vestimentaţie, în scrierile antice găsim descrieri asemănătoare.

În ţinuturile muntoase ale statului Chiapas întâlnim un adevărat mozaic etnic, unele grupuri având aceiaşi strămoşi. Aici, costumele tradiţionale ale populaţiilor tzotzil, tzeltal şi tojolabal sunt considerate haine de toate zilele, însă, când un vizitator le vede pentru prima oară rămâne de-a dreptul uimit.

În plus, multe grupuri etnice îşi ţes încă materialele din care îşi fac hainele. Nu-i aşa că învăţând de la mama ta să-ţi faci singură pânza ajungi să ai un puternic sentiment al identităţii? Femeile tzotzil din ţinuturile muntoase reci ale statului Chiapas fac singure totul: tund oile, spală lâna, o dărăcesc, o torc şi o vopsesc folosind coloranţi naturali, după care ţes pânza la un război de ţesut tradiţional, de mici dimensiuni. „A fost greu la început“, mărturiseşte cu mândrie Petrona, o fată din oraşul Chamula. „Am fost însă foarte fericită când mi-am făcut prima mea [fustă] nagua de lână şi prima mea bluză de bumbac brodată. Mi-am făcut şi un brâu.“ După ce am aflat câtă muncă trebuie pentru a face aceste haine, am înţeles de ce a spus: „Noi preţuim mult hainele pe care le purtăm“.

În cele mai conservatoare regiuni ale peninsulei Yucatán, femeile maya poartă un hipil, o rochie albă largă, brodată cu modele colorate, care e considerată o îmbrăcăminte de toate zilele. De multe ori, această rochie se poartă cu o jupă de dantelă. La ocaziile deosebite, femeile şi fetele — atât de la ţară, cât şi de la oraş — poartă mândre o terno, un fel de hipil mai complicat.

Pentru un turist, aceste costume tradiţionale mexicane pot fi foarte scumpe. Însă, localnicii, chiar dacă sunt săraci, îşi pot permite luxul de a purta astfel de haine deoarece şi le fac singuri, cu multă migală.

Asistarea la una din întrunirile creştine a celor 219 congregaţii de limbi indigene ale Martorilor lui Iehova din Mexic poate fi o adevărată încântare pentru ochi. Cu aceste ocazii, cei ce vin la întruniri poartă frumoasele lor costume tradiţionale, o moştenire de la strămoşi. Şi cât de frumoase sunt ele!

[Harta de la pagina 26]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

YUCATÁN

PUEBLA

OAXACA

CHIAPAS