Animalele — un dar de la Dumnezeu

AŢI fost vreodată la grădina zoologică sau la circ? Aţi simţit dorinţa să strângeţi în braţe sau să mângâiaţi vreunul dintre frumoasele animale pe care le-aţi văzut acolo — poate un leu mândru sau un tigru siberian uriaş? Probabil că aţi fost încântaţi când l-aţi văzut pe îngrijitor sau pe dresor făcând acest lucru. Cu aproximativ 2 000 de ani în urmă, un scriitor biblic a spus: „Orice specie de fiare, precum şi de păsări, de târâtoare şi de creaturi marine poate fi îmblânzită şi a fost îmblânzită de neamul omenesc“. — Iacov 3:7.

Animalele de orice fel răspund la iubire şi la atenţie. Într-adevăr, e o plăcere să le vezi cum reacţionează faţă de oamenii care, plini de grijă, le îmblânzesc. Scriitorul roman Pliniu cel Bătrân, care a scris cam în aceeaşi perioadă cu scriitorul biblic Iacov, a vorbit despre îmblânzirea unor animale precum elefanţi, lei, tigri, vulturi, crocodili, şerpi şi chiar peşti.

De fapt, oamenii au îmblânzit animale sălbatice din timpuri mult mai îndepărtate. Cu mult înainte ca Iacov şi Pliniu să scrie, egiptenii îmblânzeau animale sălbatice şi le ţineau în preajma lor ca animale de companie. În prezent, multe dintre animalele pe care le vedem la grădina zoologică pot fi întâlnite şi în locuinţele unor oameni din anumite ţări.

Primele legături cu omul

Biblia, cea mai veche scriere despre existenţa omului, spune că primul om, Adam, a pus nume animalelor. „Şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele. Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului“, arată Biblia (Geneza 2:19, 20). Pentru a le putea da nume potrivite, se pare că Adam a ajuns să cunoască bine toate vieţuitoarele. El nu trebuia însă să se ferească de ele, nici chiar de animalele sălbatice, deoarece erau paşnice. Cu siguranţă, trebuie să-i fi făcut mare plăcere să le aibă în preajmă.

Dumnezeu le-a încredinţat lui Adam şi soţiei sale, Eva, sarcina de a se îngriji de animale. Potrivit scopului lui Dumnezeu consemnat în Biblie, oamenii trebuiau „să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ“. — Geneza 1:26.

Legături strânse şi permanente

Când stăpânesc peste animale aşa cum se cuvine, oamenii găsesc multă satisfacţie. Un animal îndrăgit ar putea fi considerat un tovarăş preţios, ba  chiar un membru al familiei. Aşa se întâmpla şi cu mii de ani în urmă, după cum reiese din relatarea biblică despre „mieluşeaua“ unui om sărac. Profetul Natan i-a vorbit regelui David despre această mieluşea. Iată ce a spus el referitor la modul cum o trata stăpânul ei: „Mânca din aceeaşi bucată de pâine cu el, bea din acelaşi pahar cu el, dormea la sânul lui şi o privea ca pe fiica lui“. — 2 Samuel 12:1–3.

Azi, multora le e uşor să înţeleagă cum poate un animal să devină un tovarăş drag, asemenea unui membru al familiei. Să luăm cazul unei familii care locuieşte în apropierea capitalei Harare (Zimbabwe). Părinţii le cumpăraseră celor doi copii câte un căţel, ca să aibă companie. Odată, când unul dintre copii, în vârstă de opt ani, se plimba cu câinele, în faţa lui a căzut dintr-un copac un mamba, un şarpe mare, foarte veninos. Şarpele a vrut să atace copilul, dar, cu iuţeala fulgerului, câinele a intervenit salvând viaţa băiatului. Vă puteţi imagina cât de drag a devenit acest câine pentru familie?

Persoanele surde apreciază în mod deosebit câinii dresaţi special ca să-i ajute. Iată ce povesteşte o femeie: „Twinkie aude soneria de la intrare şi vine la mine, mă loveşte uşor peste picior, apoi mă conduce la uşa de la intrare. Când aude sunând ceasul cuptorului, Twinkie aleargă la mine, iar eu o urmez. În cazul în care se declanşează alarma de incendiu sau de la detectorul de fum, Twinkie este dresată ca să-mi atragă atenţia, după care se întinde pe jos pentru a-mi arăta un eventual pericol“.

Demnă de remarcat este relaţia dintre un nevăzător şi câinele-călăuză dresat să-l ajute. Michael Tucker, instructor de dresaj pentru câini-călăuză şi autorul cărţii The Eyes That Lead, e de părere că un astfel de câine îi poate deschide o lume complet nouă unui nevăzător, oferindu-i „libertate de mişcare, independenţă şi companie“. Într-adevăr, e o plăcere când vezi ce legătură există între aceşti câini şi stăpânii lor!

La fel stau lucrurile şi cu persoanele cu alte tipuri de infirmităţi care au un câine de companie. Câinele unei femei imobilizate într-un scaun cu rotile a fost învăţat să ridice receptorul telefonului, precum şi să lingă timbrele pentru scrisori! Alt câine răspunde la 120 de comenzi, printre care şi la aceea de a aduce conserve şi pachete de pe rafturile supermarketurilor. Stăpânul lui, care e invalid, foloseşte un indicator cu laser pentru a-i arăta câinelui produsele pe care le doreşte, iar câinele i le aduce.

Animalele de companie sunt de un real ajutor şi pentru cei în vârstă. Un medic veterinar a declarat că animalele de companie, inclusiv câinii, „dau sens vieţii într-o perioadă când cei în vârstă sunt, în general, izolaţi de societate“. În ziarul The Toronto Star se arată: „Animalele de companie au un rol important în reducerea stresului şi a numărului de vizite făcute la medic şi chiar în creşterea şanselor de supravieţuire după un infarct“.

 Iată ce observaţie interesantă face The New Encyclopædia Britannica: „Îngrijirea animalelor de companie oferă ocazia de a-i învăţa pe copii că un privilegiu implică întotdeauna o responsabilitate. În plus, copiii pot fi învăţaţi şi câteva lucruri despre sexualitate. Ei observă procesul împerecherii, urmat de perioada de gestaţie, precum şi tot ceea ce aduce cu sine naşterea şi îngrijirea puilor“.

Ataşamentul faţă de animale

Unii se ataşează atât de mult de animale, încât ajung să-şi iubească animalul mai mult decât pe membrii familiei. În cazurile de divorţ, încredinţarea unui animal de companie este, uneori, hotărâtă la partaj. Unii chiar le-au lăsat animalelor lor, prin testament, averi fabuloase.

Aşadar, nu e de mirare că azi se fac afaceri foarte profitabile privind animalele de companie! Există cărţi şi reviste care dau sfaturi aproape în orice problemă legată de animale. Observând că unii stăpâni sunt dispuşi să dea banii pe tot felul de lucruri extravagante pentru animalelor lor, comercianţii scot pe piaţă tot ce doresc aceşti stăpâni.

De exemplu, unii consultă chiar medici specialişti, care se ocupă cu tratarea diferitor boli ale animalelor de companie. Există psihiatri pentru animale, care le prescriu acestora antidepresive.  Mai mult, există avocaţi şi agenţi de asigurări specializaţi în probleme legate de animalele de companie, precum şi saloane de frumuseţe şi şcoli de dresaj. Există până şi pompe funebre pentru animale! Alţii fac oferte pentru a clona animale. Şi toate acestea, bineînţeles, în schimbul unor sume foarte piperate!

E clar că foarte mulţi oameni iubesc animalele. Dr. Jonica Newby a scris în cartea ei The Animal Attraction următoarele: „Când un câine aleargă spre tine dând din coadă şi te linge ca şi cum sosirea ta acasă e cel mai frumos lucru care i s-a întâmplat în ziua aceea, ţi se pare cât se poate de normal să spui că «te iubeşte»“. Aşadar, e lesne de înţeles de ce mulţi stăpâni se simt îndemnaţi la rândul lor să-şi „iubească“ animalul.

Totuşi, „umanizarea“ unui animal de companie poate avea şi o latură negativă. Dacă stăm să ne gândim, nici un animal nu poate înlocui oamenii când e vorba de satisfacerea necesităţilor noastre. În plus, „urbanizarea“ animalelor de companie, adică adaptarea lor la viaţa urbană, creează probleme pentru unele animale şi pentru stăpânii lor. În articolul următor vom examina această chestiune.

[Legenda fotografiei de la pagina 3]

Animalele sălbatice au fost îmblânzite din timpuri străvechi

[Provenienţa fotografiei]

Detaliu din lucrarea The Great King of the Parthians Hunts With His Tame Panthers de Giovanni Stradanno: © Stapleton Collection/CORBIS

[Legenda ilustraţiei de la pagina 4]

Păstorii israeliţi arătau o compasiune tandră faţă de miei

[Legenda fotografiilor de la pagina 5]

Animalele de companie le pot fi de folos persoanelor cu infirmităţi şi celor în vârstă