O încercare a credinţei

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN MAREA BRITANIE

RICHMOND este un oraş pitoresc din North Yorkshire (Anglia). Castelul de aici, ridicat la scurt timp după cucerirea normandă din anul 1066, oferă o imagine impresionantă asupra văii râului Swale şi are vedere spre Parcul Naţional Yorkshire Dales.

Documentarul TV intitulat Cei 16 de la Richmond a dezvăluit un moment remarcabil din istoria modernă a castelului — soarta celor 16 obiectori de conştiinţă închişi aici în timpul primului război mondial. Dar ce s-a întâmplat de fapt?

Recrutarea

După declaraţia de război a Marii Britanii din 1914, înflăcăraţi de patriotism, circa 2,5 milioane de bărbaţi s-au înrolat în armată. Cum pierderile suferite erau tot mai mari, iar războiul nu părea să se sfârşească atât de repede pe cât promiseseră politicienii, „recrutarea nu se mai făcea prin chemare la oaste, ci mai degrabă prin constrângere“, afirmă istoricul de război Alan Lloyd. Astfel, în martie 1916, pentru prima dată în istoria Marii Britanii au fost recrutaţi bărbaţii necăsătoriţi.

Din motive de conştiinţă mulţi au refuzat să fie încorporaţi; au fost instituite două mii de tribunale, dar foarte puţini dintre cei judecaţi au fost scutiţi de serviciu militar. Majoritatea obiectorilor de conştiinţă au primit ordin să intre în rândul forţelor necombatante, care sprijineau maşina de război. Întrucât erau consideraţi totuşi recruţi, cei ce refuzau să se supună acestui ordin erau trimişi în faţa curţii marţiale. Au fost trataţi cu cruzime şi înghesuiţi în temniţe, unde, de cele mai multe ori, îndurau condiţii îngrozitoare.

Cei 16 de la Richmond

Printre Cei 16 de la Richmond se numărau şi cinci Studenţi Internaţionali în Biblie, cum erau cunoscuţi pe atunci Martorii lui Iehova. Herbert Senior, care a devenit Student în Biblie în 1905, la vârsta de 15 ani, a scris circa 50 de ani mai târziu: „Eram închişi în încăperi asemănătoare unor celule subterane. Probabil că nu mai fuseseră folosite de ani de zile, pentru că bucăţile de tencuială de pe jos formau un strat gros de 5–8 cm“. De curând a fost permis accesul publicului la desenele şi inscripţiile pe care deţinuţii le-au zgâriat pe pereţii văruiţi ai celulelor, dar care acum sunt mai şterse sau chiar ilizibile în unele locuri. Aici se pot vedea numele unor fiinţe iubite, mesaje către cei dragi sau desene înfăţişându-i pe aceştia, precum şi declaraţii de credinţă.

Iată ce a scris un deţinut: „Mai bine mor pentru un principiu decât pentru că n-am nici unul“. Multe dintre inscripţii cuprind referiri la Isus Cristos şi la învăţăturile lui; în desene apar şi reproduceri fidele ale insignei cu cruce şi coroană pe care o avea în acea vreme Asociaţia Internaţională a Studenţilor în Biblie (IBSA). Herbert Senior îşi aminteşte că a desenat pe peretele celulei sale „Harta vârstelor“ din auxiliarul de studiu biblic Planul divin al vârstelor, desen care nu a mai fost găsit. E posibil ca acesta să se fi şters aşa cum s-a întâmplat şi cu alte scrieri de pe zidurile  celulelor nu numai din corpul principal al închisorii, ci şi din alte părţi ale acesteia. O altă inscripţie spune doar: „Clarence Hall, Leeds, I.B.S.A. 29 mai 1916. Trimis în Franţa“.

Spre Franţa şi înapoi!

Pierderile suferite de armata britanică în Franţa şi în Belgia erau tot mai mari. Ministrul de război Horatio Herbert Kitchener şi generalul britanic Douglas Haig aveau nevoie disperată de noi trupe. Prin urmare, în mai 1916 au fost recrutaţi şi bărbaţi căsătoriţi. Ca să le forţeze mâna în cazul în care ar fi refuzat serviciul militar, conducătorii militari şi politici au decis să le dea o lecţie, folosindu-se de obiectorii de conştiinţă. Celor 16 de la Richmond li s-au pus cătuşe la mâini şi, sub ameninţarea puştii, ei au fost urcaţi în mod ilegal într-un tren şi duşi în secret în Franţa, pe o rută ocolită. Potrivit revistei Heritage, pe plaja de la Boulogne, „bărbaţii au fost legaţi cu sârmă ghimpată de nişte stâlpi, de parcă i-ar fi crucificat“, şi au fost obligaţi să privească un pluton de execuţie ce împuşca un dezertor britanic. Li s-a spus că îi aştepta aceeaşi soartă dacă nu se supuneau ordinelor.

Pe la mijlocul lunii iunie 1916, Cei 16 de la Richmond au mărşăluit înaintea a 3000 de soldaţi pentru a-şi auzi sentinţa: condamnarea la moarte. Dar, cum Kitchener murise, prim-ministrul britanic a intervenit. Autorităţile din Londra au primit o carte poştală cu un mesaj codificat, prin care ordinul era revocat. Generalul Haig a primit ordinul de a comuta toate pedepsele: din condamnare la moarte în 10 ani de închisoare.

Odată întorşi în Marea Britanie, unii dintre Cei 16 de la Richmond au fost puşi să presteze „o muncă în interes naţional“ într-o carieră de granit din Scoţia, unde, potrivit unui raport oficial, condiţiile de lucru erau cumplite. Alţii, printre care şi Herbert Senior, au fost închişi din nou, de data aceasta în închisori civile.

Ce au lăsat în urmă

Întrucât zidurile celulelor se distrug uşor, muzeul de la Castelul Richmond, aflat acum sub patronajul English Heritage, include şi un ecran VR (realitate virtuală). Astfel, vizitatorii pot examina de aproape şi celulele cu inscripţiile şi desenele zgâriate pe pereţi fără a le distruge. Studenţii sunt încurajaţi să înţeleagă din ce cauză erau obiectorii de conştiinţă dispuşi să accepte închisoarea, tratamentul crud şi chiar moartea de dragul principiilor lor.

Cei 16 de la Richmond au reuşit „să aducă în atenţia publicului problema refuzului serviciului militar din motive de conştiinţă, cu timpul au fost acceptaţi şi respectaţi pentru acest lucru“. Prin urmare, în timpul celui de-al doilea război mondial, cei care s-au declarat obiectori de conştiinţă au găsit mai multă înţelegere din partea autorităţilor.

În 2002, o încântătoare grădină a castelului a fost dedicată, în parte, memoriei Celor 16 de la Richmond, ca omagiu adus înaltei lor ţinute morale.

[Legenda fotografiilor de la paginile 12, 13]

De la stânga la dreapta: Turnul Castelului Richmond, ridicat în secolul al XII-lea şi aripa unde erau celulele pentru deţinuţi

Herbert Senior, unul dintre Cei 16 de la Richmond

Una dintre celulele în care au fost închişi Cei 16 de la Richmond

Pe margine, în fundal: porţiuni de inscripţii rămase pe zidul închisorii