De ce avem nevoie de speranţă?

CE S-AR fi întâmplat dacă Daniel, copilul răpus de cancer, despre care s-a vorbit în primul articol, nu şi-ar fi pierdut speranţa? Ar fi învins el boala? Ar mai fi oare azi în viaţă? Chiar şi cei mai înflăcăraţi susţinători ai ideii că speranţa ajută la vindecare nu s-ar hazarda să răspundă afirmativ. De aici tragem o concluzie importantă: puterea speranţei nu trebuie supraevaluată. Ea nu e un remediu universal, un panaceu.

Într-un interviu acordat postului de radio şi televiziune CBS News, dr. Nathan Cherney a atras atenţia asupra pericolului de a supraevalua puterea speranţei în relaţiile cu pacienţii foarte bolnavi: „Au fost cazuri în care soţii îşi dojeneau soţiile spunându-le că nu au făcut suficientă meditaţie, că nu au gândit suficient de pozitiv“. Iată ce a adăugat el: „Această mentalitate a dat naştere unei false impresii de control asupra bolii, iar dacă sănătatea bolnavilor se înrăutăţeşte, oamenii tind să creadă că bolnavii respectivi nu au reuşit să ţină sub control dezvoltarea tumorii; dar impresia asta e greşită“.

Cei ce se află în fazele terminale ale unei boli duc o luptă extenuantă. Adăugarea sentimentului de vinovăţie la povara deja imensă pe care o poartă e, cu siguranţă, ultimul lucru pe care ar vrea să-l facă membrii familiei. Ar trebui să tragem aşadar concluzia că speranţa nu are nici o valoare?

Nicidecum. Medicul amintit mai înainte, de pildă, este specialist în medicina paliativă. Aceasta vizează tratamente prin care nu se urmăreşte combaterea directă a bolii sau prelungirea vieţii, ci o viaţă mai plăcută şi mai comodă pentru pacient atât timp cât lupta continuă. Aceşti medici cred cu tărie în valoarea tratamentelor ce au ca rezultat ridicarea moralului, chiar şi la cei grav bolnavi. Există nenumărate dovezi că speranţa poate îmbunătăţi starea psihică şi poate face chiar mai mult.

Valoarea speranţei

„Speranţa e o terapie eficientă“, afirmă dr. Gifford-Jones, autorul unor articole  medicale. El a reanalizat diverse studii întreprinse cu scopul de a stabili valoarea sprijinului afectiv acordat pacienţilor aflaţi în ultimele faze ale bolii. Se presupune că acest fel de sprijin îi ajută pe oameni să fie mai optimişti şi să-şi păstreze o atitudine pozitivă. Deşi în urma unui studiu din 1989 s-a descoperit că cei ce primiseră un astfel de sprijin au trăit mai mult, rezultatele cercetărilor recente pe această temă nu au fost atât de concludente. Totuşi, studiile au confirmat că stările depresive şi durerea erau mai slabe la bolnavii care primeau sprijin afectiv.

Să examinăm acum un alt studiu care s-a concentrat asupra efectului pe care îl au optimismul şi pesimismul în boala coronariană. Un grup de peste 1 300 de bărbaţi au fost examinaţi cu atenţie, urmărindu-se dacă erau optimişti sau pesimişti. Un studiu efectuat după zece ani a dezvăluit că mai bine de 12% dintre ei sufereau de o formă sau alta de boală coronariană. Numărul pesimiştilor depăşea numărul optimiştilor, proporţia fiind de aproape 2 la 1. Iată ce precizează Laura Kubzansky, lector la Facultatea de Sănătate Publică a Universităţii Harvard, specializată în probleme de sănătate şi comportament social: „Majoritatea dovezilor ce susţineau ideea că «gândirea pozitivă» are efecte benefice asupra sănătăţii erau incerte. Acest studiu însă furnizează primele dovezi medicale autentice potrivit cărora gândirea pozitivă aduce foloase în cazul bolilor de inimă“.

Unele studii arată că cei care sunt de părere că nu au o sănătate bună se refac mai încet după o operaţie decât cei ce consideră că au o sănătate foarte bună. Optimismul a fost asociat chiar şi cu longevitatea. Un studiu a urmărit influenţa pe care o au asupra vârstnicilor părerile pozitive sau negative privitoare la îmbătrânire. Când cei în etate primeau mesaje scurte în care vârsta înaintată era asociată cu înţelepciunea şi cu experienţa, s-a observat că, după aceea, mersul lor era mai energic şi mai ferm. De fapt, aceste îmbunătăţiri au echivalat cu  rezultatele ce s-ar fi obţinut în urma unui program de exerciţii fizice de 12 săptămâni!

De ce aduc foloase sănătăţii speranţa, optimismul şi atitudinea pozitivă? Se pare că oamenii de ştiinţă şi medicii nu înţeleg încă mintea şi corpul omului suficient de bine ca să poată da răspunsuri categorice. Cu toate acestea, specialiştii care studiază această problemă pot face unele supoziţii pe baza experienţei dobândite. Iată ce precizează, de pildă, un profesor de neurologie: „E bine să fii fericit şi optimist. E o stare plăcută, care nu generează tensiuni prea mari, iar aceste condiţii sunt benefice pentru organism. E încă un lucru pe care oamenii pot să-l facă pentru a rămâne sănătoşi“.

Această idee s-ar putea să li se pară inedită unor medici, psihologi şi oameni de ştiinţă. Totuşi, pentru cei ce studiază Biblia ea nu e nici pe departe nouă. Cu aproape 3 000 de ani în urmă, înţeleptul rege Solomon a fost inspirat să scrie următoarele: „O inimă veselă este [ca, NW] o bună doctorie, dar un duh mâhnit usucă oasele“ (Proverbele 17:22). Observaţi cât de realiste sunt cuvintele lui. Versetul nu spune că o inimă veselă îţi vindecă orice afecţiune, ci pur şi simplu că este „ca o bună doctorie“.

De fapt, e logic să ne întrebăm: Dacă optimismul ar fi un medicament, ar exista vreun medic care să nu-l prescrie? Totuşi, optimismul nu are efecte benefice doar asupra sănătăţii.

Optimismul, pesimismul şi viaţa noastră

Cercetătorii au descoperit că oamenii optimişti trag multe foloase datorită atitudinii lor pozitive. Se pare că aceştia se descurcă mai bine la şcoală, la locul de muncă şi chiar în activităţile sportive. De exemplu, s-a efectuat un studiu asupra unei echipe de atlete. Antrenorii au făcut o evaluare temeinică doar a aptitudinilor atletice ale sportivelor. În acelaşi timp însă, au fost chestionate şi atletele, evaluându-se atent optimismul lor. Aşa cum s-a observat în final, optimismul sportivelor a fost un indicator mai bun al rezultatelor lor decât toate datele statistice puse la dispoziţie de antrenori. De ce are optimismul o influenţă atât de mare?

Multe lucruri au fost clarificate după ce s-a studiat opusul optimismului: pesimismul. În urma experimentelor efectuate în anii ’60, s-a făcut o descoperire neaşteptată privitoare la comportamentul animalelor, fapt care i-a determinat pe cercetători să conceapă expresia „neputinţă dobândită“. Ei au descoperit că şi oamenii pot adopta un astfel de comportament. De exemplu, subiecţii testaţi au fost expuşi unui zgomot neplăcut şi li s-a spus că puteau să-l oprească apăsând mai multe butoane. Ei au reuşit să oprească zgomotul.

Persoanelor din cel de-al doilea grup li s-a spus acelaşi lucru, însă apăsarea butoanelor nu a mai avut nici un efect. Aşa cum vă puteţi imagina, mulţi din grupul al doilea au fost cuprinşi de sentimente de neputinţă. Pe parcursul testelor ulterioare, participanţii nu mai voiau să treacă la acţiune. Erau convinşi că, indiferent ce ar fi făcut, lucrurile ar fi rămas neschimbate. Totuşi, cei optimişti din cel de-al doilea grup nu au adoptat această atitudine.

Dr. Martin Seligman, care a contribuit la pregătirea acelor prime teste, s-a hotărât să-şi dedice viaţa studiului optimismului şi al pesimismului. El a studiat minuţios gândirea celor ce aveau înclinaţia de a se considera neputincioşi şi a tras concluzia că pesimismul e un impediment în multe activităţi ale vieţii. El chiar îi poate face pe oameni inactivi. Iată cum îşi rezumă Seligman descoperirile privitoare la pesimism şi efectele lui: „Douăzeci şi cinci de ani de studiu m-au convins că, dacă obişnuim să credem, asemenea pesimistului, că necazurile pe care le avem sunt din vina noastră, că acestea persistă şi că nu putem realiza nimic din cauza lor, atunci se vor abate asupra noastră mai multe necazuri decât dacă am gândi contrariul“.

Aşa cum s-a mai spus, aceste concluzii le-ar putea părea inedite unora, însă pentru cei ce studiază Biblia ele nu sunt ceva nou. Observaţi ce spune acest proverb: „Dacă slăbeşti în ziua necazului, mică îţi este puterea“ (Proverbele 24:10). Într-adevăr, Biblia ne spune foarte clar că descurajarea şi gândurile negative ce o însoţesc îţi pot răpi puterea de a acţiona. Dar ce puteţi face ca să combateţi pesimismul şi să aveţi mai multă speranţă?

[Legenda fotografiei de la paginile 4, 5]

Speranţa vă poate aduce multe foloase