Putem combate pesimismul

CUM priviţi dezamăgirile vieţii? În prezent, mulţi specialişti sunt de părere că în funcţie de răspunsul la această întrebare se poate stabili dacă cineva e optimist sau pesimist. Cu toţii trecem uneori prin încercări mari în viaţă, dar unii par să fie mai năpăstuiţi decât alţii. De ce reuşesc unii oameni să treacă cu bine peste greutăţi, gata să o ia de la capăt, pe când alţii se descurajează şi renunţă chiar şi după încercări oarecum minore?

Imaginaţi-vă, de pildă, că vă căutaţi un loc de muncă. Mergeţi la un interviu şi sunteţi respins. Cum veţi considera această întâmplare? Probabil, vă veţi simţi respins ca persoană şi o veţi considera o problemă de durată, spunându-vă: „Nimeni n-o să angajeze pe unul ca mine. N-o să-mi găsesc niciodată un loc de muncă“. Sau, chiar mai rău, veţi permite ca această singură nereuşită să vă întunece orice aspect al vieţii, gândindu-vă: „Sunt un ratat. Nimeni n-are nevoie de mine“. Modul de a gândi reflectat în cele două situaţii vădeşte, fără umbră de îndoială, pesimism.

Lupta împotriva pesimismului

Cum poţi combate pesimismul? Un prim pas important ar fi să înveţi să recunoşti gândurile negative, iar următorul, să lupţi împotriva lor, încercând să găseşti explicaţii logice. De exemplu, chiar e adevărat că ai fost respins pentru că nimeni nu te-ar angaja? Sau, mai degrabă, angajatorul pur şi simplu căuta pe cineva cu altă calificare?

Pornind de la lucruri concrete, identifică acele gânduri pesimiste care sunt reacţii exagerate. Înseamnă oare că, dacă ai fost respins o dată, chiar eşti un ratat? Gândeşte-te la alte aspecte ale vieţii, cum ar fi activităţile tale spirituale, relaţiile de familie sau prieteniile, în care ai avut parte de succes. Învaţă să-ţi înlături din minte gândurile întunecate, considerându-le simple „dramatizări“. La urma urmei, chiar eşti sigur că nu vei mai găsi niciodată un loc de muncă? Dar mai poţi face ceva pentru a combate gândirea negativă.

Gândirea pozitivă şi obiectivele

În ultimii ani, cercetătorii au elaborat o definiţie interesantă, deşi oarecum limitată, a speranţei. Ei spun că speranţa este convingerea că vei putea să-ţi atingi obiectivele. Aşa  cum se va arăta în articolul următor, speranţa are o semnificaţie mai amplă. Totuşi, definiţia dată de ei pare a fi utilă în mai multe privinţe. Concentrându-ne asupra acestei faţete a speranţei, vom putea adopta o gândire pozitivă, orientată spre realizarea obiectivelor.

Pentru a fi siguri că ne putem atinge obiectivele, trebuie să căpătăm experienţă în fixarea şi realizarea lor. Dacă consideri că nu ai o astfel de experienţă, ar fi bine să te gândeşti serios la obiectivele pe care ţi le stabileşti. Mai întâi de toate, ai vreun obiectiv? E foarte uşor să ne lăsăm prinşi în rutina şi eternul du-te-vino al vieţii, fără să ne oprim şi să ne gândim ce vrem de fapt de la viaţă sau ce anume contează mai mult pentru noi. Privitor la acest principiu practic de a ne stabili priorităţi în viaţă, Biblia a spus pe bună dreptate cu mult timp în urmă: ‘Asiguraţi-vă de lucrurile mai importante’. — Filipeni 1:10.

Ne va fi mai uşor să ne fixăm obiective importante în diverse domenii, precum activităţile spirituale, familiale şi laice, după ce ne stabilim priorităţile. Pentru început, să ne asigurăm că nu avem prea multe obiective şi că nu sunt greu de atins. Uneori, când vedem că e prea dificil să realizăm un anumit obiectiv, ne-am putea descuraja şi probabil am fi tentaţi să renunţăm la el. Prin urmare, în loc să încerci să-ţi propui obiective mari, pe termen lung, străduieşte-te să te concentrezi asupra unora mai mici, pe termen scurt.

„Dacă vrei poţi“, spune o zicală veche, dar care are un sâmbure de adevăr. După ce ne-am hotărât asupra unor obiective importante, avem nevoie şi de voinţă, adică dorinţa şi hotărârea de a ne strădui să le atingem. Ne-am putea consolida hotărârea reflectând la valoarea obiectivelor noastre şi la răsplăţile pe care le vom primi dacă ni le realizăm. Fireşte, obstacole vor apărea. Însă trebuie să le considerăm provocări, nu situaţii fără ieşire.

Totuşi, trebuie să ne gândim şi la modalităţi practice de a ne atinge obiectivele. Scriitorul Rick Snyder, care a efectuat un studiu amplu asupra valorii speranţei, propune conceperea mai multor modalităţi de realizare a obiectivelor. Astfel, dacă o modalitate nu merge, putem recurge la o a doua sau la o a treia, şi aşa mai departe.

Snyder mai recomandă să învăţăm când să înlocuim un obiectiv cu altul. Dacă ne cramponăm de un obiectiv în privinţa căruia efectiv nu mai putem face nimic, ne vom descuraja. Însă înlocuirea lui cu unul mai realist ne va da un nou motiv de a spera.

În Biblie găsim un exemplu grăitor în această privinţă. Regele David dorea din tot sufletul să construiască un templu pentru Dumnezeul său, Iehova. Însă Dumnezeu i-a spus lui David că fiul său Solomon urma să aibă acel privilegiu. În loc să se mâhnească sau să încerce din răsputeri să schimbe această situaţie descurajatoare, David şi-a fixat alt obiectiv. El şi-a concentrat toate forţele asupra strângerii de fonduri şi de materiale ce aveau să-i fie necesare fiului său pentru a realiza proiectul. — 1 Împăraţi 8:17–19; 1 Cronici 29:3–7.

Chiar dacă reuşim să fim optimişti şi să adoptăm o gândire pozitivă, orientată spre realizarea obiectivelor, s-ar putea să mai avem de făcut multe îmbunătăţiri în privinţa speranţei. În ce sens? Adesea, sentimentele de deznădejde ce ne copleşesc pot avea cauze ce nu depind deloc de noi. Dar cum ne putem păstra optimismul când ne gândim la problemele covârşitoare cu care se confruntă oamenii, probleme precum sărăcia, războaiele, nedreptăţile, ameninţarea crescândă a bolii şi a morţii?

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Dacă ai fost respins la un interviu pentru un loc de muncă mult dorit, tragi concluzia că nu vei mai avea niciodată o slujbă?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 8]

Regele David a fost flexibil în privinţa obiectivelor