Potrivit Bibliei

De ce să considerăm căsătoria sfântă?

ÎN PREZENT, mulţi oameni afirmă că pentru ei căsătoria e sfântă. Atunci de ce atât de multe căsnicii sfârşesc prin divorţ? Pentru unii, căsătoria nu e decât o promisiune izvorâtă dintr-o iubire romantică, un acord încheiat în faţa legii. Şi cum promisiunile pot fi încălcate, celor ce gândesc astfel le e destul de uşor să pună capăt căsniciei când lucrurile nu mai merg bine.

Dar cum priveşte Dumnezeu căsătoria? Răspunsul îl găsim în Cuvântul său, Biblia, la Evrei 13:4: „Căsătoria să fie onorabilă la toţi“. Cuvântul grecesc tradus prin „onorabilă“ transmite ideea de ceva valoros, deosebit de preţios. Când preţuim ceva, avem grijă să-l păstrăm, să nu-l pierdem, nici chiar din întâmplare. Acelaşi lucru se poate spune şi despre căsătorie. Creştinii trebuie să o considere onorabilă — atât de preţioasă, încât să încerce s-o salveze cu orice preţ.

E cât se poate de clar că Iehova Dumnezeu a instituit căsătoria dintre un bărbat şi o femeie ca o legătură sfântă. Dar cum putem arăta că avem acelaşi punct de vedere referitor la căsătorie?

Dragoste şi respect

A ne onora căsătoria înseamnă a ne onora partenerul conjugal (Romani 12:10). Iată ce le-a scris apostolul Pavel creştinilor din secolul întâi: „Fiecare dintre voi, în parte, să-şi iubească soţia ca pe sine însuşi; la rândul ei, soţia să aibă un respect profund faţă de soţul ei“. — Efeseni 5:33.

 E adevărat, poate că soţul sau soţia nu acţionează întotdeauna în modul cel mai iubitor şi respectuos posibil. Totuşi, creştinii trebuie să arate dragoste şi respect. Pavel a scris: „Continuaţi să vă suportaţi unii pe alţii şi să vă iertaţi cu mărinimie unii pe alţii dacă cineva are motiv de plângere împotriva altuia. Aşa cum Iehova v-a iertat cu mărinimie, aşa să faceţi şi voi“. — Coloseni 3:13.

Timp şi atenţie

Un soţ şi o soţie care consideră legătura lor conjugală sfântă îşi fac timp pentru a-şi satisface reciproc necesităţile fizice şi afective. Aceasta include şi intimitatea sexuală. Biblia spune: „Soţul să-i dea soţiei lui ceea ce i se cuvine; dar şi soţia să facă la fel faţă de soţul ei“. — 1 Corinteni 7:3.

Totuşi, unele cupluri au considerat că e necesar ca soţul să plece pentru o vreme departe de casă pentru a câştiga mai mulţi bani. Uneori, cei doi au stat separaţi mai mult decât au prevăzut. Deseori, această separare a creat mari probleme, ajungându-se chiar la adulter şi la divorţ (1 Corinteni 7:2, 5). Din acest motiv, multe cupluri creştine au decis că e mai bine să renunţe la unele avantaje materiale, decât să-şi pună în pericol căsnicia, pe care o consideră sfântă.

Când apar probleme

Când apar probleme, creştinii care îşi onorează căsnicia nu se grăbesc să se separe sau să divorţeze (Maleahi 2:16; 1 Corinteni 7:10, 11). Isus a spus: „Oricine divorţează de soţia sa, cu excepţia motivului de fornicaţie, o expune adulterului, şi cine se căsătoreşte cu o femeie divorţată comite adulter“ (Matei 5:32). Când un cuplu decide totuşi să se separe sau să divorţeze fără să aibă motive biblice înseamnă că nu-şi onorează căsnicia.

Modul în care privim căsnicia se poate observa şi din sfaturile pe care le dăm celor care au probleme conjugale grave. Le recomandăm imediat separarea sau divorţul? E adevărat, uneori ar putea exista motive valide pentru separare, cum ar fi violenţa fizică gravă sau refuzul de a se îngriji de ai săi. * De asemenea, cum am văzut deja, Biblia permite divorţul, dar numai în cazul în care unul dintre soţi a comis fornicaţie. Cu toate acestea, creştinii nu trebuie să influenţeze decizia celor aflaţi într-o asemenea situaţie. La urma urmei, cel care are probleme conjugale, nu cel care dă sfatul, va suporta consecinţele deciziei luate. — Galateni 6:5, 7.

Să nu privim cu indiferenţă căsătoria

În anumite zone ale globului, unii se căsătoresc pentru a obţine legal rezidenţa într-o altă ţară. De obicei, ei încheie o înţelegere cu un cetăţean din ţara respectivă, care acceptă să se căsătorească în schimbul unei sume de bani. Adesea, chiar dacă sunt căsătorite, aceste cupluri trăiesc separat, neavând nici măcar o relaţie de prietenie. Imediat după obţinerea rezidenţei, cei doi divorţează. Pentru ei, căsnicia nu a fost decât o afacere.

Biblia nu sprijină un astfel de punct de vedere faţă de căsătorie. Indiferent de motive, două persoane care se căsătoresc încheie un acord sfânt, pe care Dumnezeu îl consideră valid pe viaţă. Ei rămân uniţi ca soţ şi soţie. Şi în acest caz se aplică aceleaşi norme biblice referitoare la un divorţ care permite recăsătorirea. — Matei 19:5, 6, 9.

La fel ca orice alt proiect valoros, o căsnicie reuşită necesită eforturi şi perseverenţă. Cei care nu preţuiesc caracterul sfânt al căsătoriei îi vor pune capăt mult mai uşor. Sau se vor resemna şi vor avea o viaţă de familie nefericită. În schimb, cei care consideră căsnicia sfântă ştiu că Dumnezeu se aşteaptă ca ei să rămână împreună (Geneza 2:24). De asemenea, îşi dau seama că, dacă depun eforturi pentru a avea o căsnicie frumoasă, ei îl onorează pe Cel care a instituit căsătoria (1 Corinteni 10:31). Având acest punct de vedere, ei găsesc motivaţia de a persevera şi de a depune eforturi pentru a face din căsnicia lor o reuşită.

[Notă de subsol]