Demografia, Biblia şi viitorul

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN SUEDIA

PE PARCURSUL secolului al XX-lea, populaţia lumii a crescut de la 1,65 miliarde de locuitori la uluitoarea cifră de 6 miliarde de locuitori. Va continua oare să crească în acest ritm uluitor? Va fi acest mileniu martor la o explozie a populaţiei? Specialiştii care caută răspunsuri la astfel de întrebări dificile se numesc demografi, iar domeniul lor de studiu, demografie.

Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte demografia astfel: „ştiinţă care, prin metode cantitative, studiază fenomene şi procese privitoare la numărul, repartiţia geografică, structura, densitatea, mişcarea populaţiei umane şi compoziţia ei“. Specialiştii studiază trei factori ce au un impact decisiv asupra populaţiei: natalitatea (numărul de copii născuţi), mortalitatea (numărul celor care mor) şi migraţia (numărul celor care se mută dintr-o ţară în alta).

Demografia istorică studiază creşterea şi fluctuaţia populaţiilor din trecut. Cercetătorii în demografie istorică încearcă să adune cât mai multe informaţii despre civilizaţiile antice examinând cu atenţie documente scrise, ruine, schelete şi alte artifacte. Demografia istorică implică şi metode ştiinţifice, dar şi presupuneri. Iată ce se spune în Atlas of World Population History: „Ipotezele făcute de cercetătorii în demografie istorică nu pot fi dovedite prin metode ştiinţifice  moderne şi, prin urmare, pentru statistician e de neconceput ca ele să fie demne de încredere“. Cu toate acestea, presupunerile demografice sunt un subiect de interes pentru cei ce studiază Biblia. De fapt, ele sunt deseori în armonie cu relatările biblice.

Creşterea numerică a populaţiei după Potop

Biblia spune că numai opt oameni au supravieţuit Potopului din zilele lui Noe. Potrivit unor demografi, se pare că, după aproximativ 1 400 de ani, populaţia lumii ajunsese la 50 de milioane de locuitori. E oare posibil ca în 1 400 de ani să se înregistreze o creştere aşa de mare? De la 8 persoane la 50 de milioane de locuitori?

Mai întâi de toate să ne gândim: Ce reprezintă de fapt cifra de 50 de milioane de locuitori? O estimare! Totuşi, e demn de remarcat ce spune Biblia în Geneza 9:1: „Dumnezeu a binecuvântat pe Noe şi pe fiii săi şi le-a zis: «Fiţi roditori, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul»“. Apoi, în capitolele 10 şi 11, citim că din fiii lui Noe — Sem, Ham şi Iafet — s-au format 70 de familii. Citind în continuare, aflăm care au fost descendenţii lui Sem până la Avraam, despre fiecare făcându-se precizarea că a „avut fii şi fiice“. Aceasta înseamnă că a fost o perioadă cu o natalitate ridicată, ceea ce e în deplină armonie cu porunca lui Dumnezeu de a ‘umple pământul’.

Dar ce putem spune despre mortalitate? Din aceleaşi capitole din Geneza înţelegem că oamenii care s-au născut pe parcursul primelor secole de după Potop au trăit extrem de mult. * Când rata înaltă a natalităţii e asociată cu o rată scăzută a mortalităţii, are loc o creştere rapidă a populaţiei.

Şederea israeliţilor în Egipt

Unii cercetători sunt sceptici cu privire la relatarea biblică despre creşterea rapidă a populaţiei israelite în timp ce se afla în Egipt. Biblia arată că „toate sufletele din casa lui Iacov care au venit în Egipt erau în număr de şaptezeci“, fără a pune la socoteală şi soţiile fiilor lui Iacov (Geneza 46:26, 27). Însă după 215 ani, când au ieşit din Egipt, israeliţii ajunseseră la uluitoarea cifră de „şase sute de mii de bărbaţi care mergeau pe jos, afară de copii“ (Exodul 12:37). Dacă includem şi femeile şi copiii, se pare că, în total, au fost nu mai puţin de 3 milioane de israeliţi! E posibil ca populaţia să fi crescut atât de mult?

Ca să răspundem la această întrebare, să vedem ce spune Biblia despre creşterea numerică a populaţiei israelite în Egipt: „Fiii lui Israel erau roditori, s-au mărit, s-au înmulţit şi au ajuns foarte puternici şi ţara s-a umplut de ei“. Creşterea înregistrată pe vremea aceea a fost neobişnuit de mare. — Exodul 1:7.

De remarcat că şi în timpurile moderne s-au înregistrat creşteri similare, aşa cum s-a întâmplat în Kenya în anii ’80. Însă creşterea numerică a israeliţilor a fost deosebită şi pentru că s-a înregistrat pe parcursul unei perioade lungi.

Biblia oferă încă un motiv pentru care creşterea a fost rapidă. În perioada în care israeliţii au stat în Egipt n-a fost lipsă de alimente. E lucru ştiut că, atunci când asupra unei ţări se abate o foamete, mulţi oameni mor în floarea vârstei şi, ca urmare, se înregistrează mai puţine naşteri. Însă Biblia arată că israeliţii aveau hrană din belşug. Când familia lui Iosif a venit în Egipt, faraonul i-a zis acestuia: „Aşază pe tatăl tău şi pe fraţii tăi în cea mai bună parte a ţării. Să locuiască în ţinutul Gosen“ (Geneza 47:6). Chiar şi după ce ajunseseră  sclavi în Egipt, se pare că israeliţii nu duceau deloc lipsă de hrană. De fapt, după eliberarea lor din sclavie, israeliţii şi-au adus aminte de pâinea, peştele, castraveţii, pepenii, prazul, ceapa, usturoiul şi de oalele cu carne pe care le-au avut în timpul sclaviei. — Exodul 16:3; Numeri 11:5.

În secolul întâi e.n.

Demografia ne poate ajuta să înţelegem mai bine şi relatările din Scripturile greceşti creştine. De exemplu, când am citit porunca lui Isus dată continuatorilor săi de a ‘face discipoli din oamenii tuturor naţiunilor’, poate că ne-am întrebat: Cât de vast a fost teritoriul în care au predicat aceştia (Matei 28:19)? Ce populaţie avea Imperiul Roman în secolul întâi? Potrivit unor estimări, populaţia era de 50–60 de milioane de locuitori. Dacă această cifră e reală, înseamnă că primii evanghelizatori creştini au avut cu adevărat mult de lucru!

Din Scripturile greceşti creştine aflăm că apostolul Petru a mers până în îndepărtatul Babilon pentru a predica vestea bună (1 Petru 5:13). Dar de ce tocmai în Babilon? The New Encyclopædia Britannica ne ajută să înţelegem motivul: „Principalele centre locuite de populaţia evreiască în afara Palestinei se aflau pe teritoriul Siriei, Asiei Mici, Babilonului şi Egiptului, fiecare dintre ele având, potrivit estimărilor, cel puţin 1 000 000 de evrei“. Întrucât Petru fusese trimis să le predice îndeosebi evreilor, e logic să credem că s-a dus la o comunitate evreiască: Babilonul (Galateni 2:9). Şi dacă ne gândim câţi evrei trăiau acolo, cu siguranţă că Petru a avut cui să predice!

Ce ne rezervă viitorul?

După cum am văzut, demografii sunt interesaţi să cunoască anumite detalii din trecutul omenirii. Dar ce ne spun ei despre viitor? Se „profilează“ noi întrebări importante. Va avea loc o explozie demografică în acest mileniu? Nimeni nu poate şti exact cum vor evolua lucrurile. Observând că în multe ţări natalitatea e în scădere, unii cercetători prevăd o stabilizare a populaţiei lumii.

Totuşi nu toţi specialiştii sunt de acord cu această previziune. Iată ce se spune în revista Population Today: „În prezent se observă două «lumi» distincte privind creşterea numerică a populaţiei: pe de o parte, ţările în care rata natalităţii e de doi copii sau mai puţin pe cuplu, iar pe de altă parte, ţările cu o rată a natalităţii mai mare. În prima categorie intră Europa, Statele Unite, Canada, Japonia şi câteva ţări cu un ritm rapid de dezvoltare . . . În schimb, în cealaltă categorie intră majoritatea ţărilor din Africa, Asia şi America Latină, unde natalitatea depăşeşte doi copii pe cuplu. În aceste ţări, unde trăieşte mai mult de jumătate din populaţia lumii, o femeie naşte, în medie, patru copii“.

Prin urmare, deşi în unele ţări creşterea numerică a populaţiei s-a stabilizat, în alte ţări se înregistrează o rată de creştere mai mare sau cel puţin constantă. Population Today rezumă perspectivele de viitor astfel: „În cazul majorităţii ţărilor în curs de dezvoltare, creşterea rapidă a populaţiei continuă. Adevăratul — nu presupusul — sfârşit al «exploziei demografice» la nivel mondial va fi stabilit în funcţie de cât de multe ţări vor investi în programe de reducere a mortalităţii infantile, de educare a femeilor, de oferire a unor servicii de planificare familială şi de cât de repede se va face acest lucru“.

Va creşte populaţia lumii cu mult peste şase miliarde de locuitori, cât se înregistrează în prezent? Doar timpul ne poate răspunde la această întrebare. Noi ştim însă că scopul lui Dumnezeu este acela ca pământul să fie plin de oameni, nu suprapopulat (Geneza 1:28). Şi avem toate motivele să fim siguri că sub domnia Regatului lui Dumnezeu aşa va fi. — Isaia 55:10, 11.

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 12]

Cei câţiva supravieţuitori ai Potopului au fost nucleul populaţiei lumii care, în prezent, depăşeşte şase miliarde de locuitori

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

În 215 ani, micul grup de israeliţi veniţi în Egipt a ajuns să depăşească 3 milioane