Loc de muncă sau câmp de luptă?

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN GERMANIA

„Pur şi simplu nu mai suportam. Lucram acolo de mai bine de 30 de ani. Ajunsesem director administrativ. Apoi a venit noul şef. Tânăr, dinamic, plin de idei. Credea că-i stau în cale, aşa că a început să se poarte urât cu mine. După luni de insulte, minciuni şi umiliri, eram cu nervii la pământ. Când compania mi-a propus să ies la pensie, am acceptat.“ — Peter *.

PETER a fost victima violenţei la locul de muncă. În Germania, unde locuieşte el, circa 1,2 milioane de oameni suferă din această cauză. În Olanda, una din patru persoane îi cade victimă la un moment dat. Organizaţia Internaţională a Muncii arată că violenţa la locul de muncă ia amploare în Australia, Austria, Marea Britanie, Danemarca, Suedia şi Statele Unite. Dar în ce constă de fapt acest fenomen?

Un „război al nervilor“

Potrivit revistei germane Focus, violenţa la locul de muncă înseamnă „hărţuire frecventă şi sistematică“. Ea nu este doar tachinare — care se poate manifesta prin sarcasm, critici, ironii şi glume proaste —, ci este o campanie de teroare psihologică, scopul ei fiind să transforme victima într-un pária. *

Hărţuirea se poate manifesta în multe feluri: de la răutăţi puerile, până la prejudicii grave. Unii devin ţinta calomniilor, abuzurilor verbale, agresivităţii şi indiferenţei. Altora li se dă în mod intenţionat prea mult de lucru sau li se cere să îndeplinească sarcini neplăcute de care nimeni nu vrea să se achite. Pe unii, colegii îi pot împiedica să-şi facă bine munca, probabil nefurnizându-le unele informaţii. În alte cazuri, hărţuitorii  au tăiat cauciucurile de la maşina victimei sau au pătruns în mod abuziv în calculatorul ei.

Uneori, victima este vizată de o singură persoană. Dar cel mai adesea, este ţinta unui grup de colegi.

Surprinzător însă este că, în multe cazuri, şeful consimte la un asemenea comportament. Unele studii europene au arătat că şeful a fost direct implicat în circa 50% dintre cazuri şi că în numeroase situaţii el era singurul vinovat. În aceste condiţii, a fi zi de zi la serviciu echivalează cu a purta un „lung şi epuizant război al nervilor“, după cum se spunea în cotidianul german Frankfurter Allgemeine Zeitung.

Consecinţe

De multe ori efectele hărţuirii nu se fac simţite doar la locul de muncă. Din cauza tratamentului nemilos la care au fost supuse, multe victime suferă de probleme grave de sănătate. Depresia, tulburările de somn şi atacurile de panică sunt doar câteva dintre consecinţele acestui comportament. Dar ce s-a întâmplat cu Peter, care a fost citat la începutul articolului? Respectul de sine i-a scăzut mult. O doamnă pe nume Margaret, şi ea tot din Germania, a fost îndemnată de medicul ei să se trateze într-o clinică de sănătate mintală. Cauza? Hărţuirea la locul de muncă. În plus, hărţuirea poate afecta şi viaţa de familie.

În Germania, hărţuirea la locul de muncă a ajuns un fenomen atât de  răspândit, încât o companie de asigurări de sănătate a venit în ajutorul victimelor punându-le la dispoziţie o linie telefonică. Astfel, compania a descoperit că, în urma hărţuirii, mai bine de jumătate dintre cei care au sunat nu au putut lucra circa şase săptămâni, aproximativ o treime dintre ei circa trei luni, iar mai mult de 10% peste trei luni. Un ziar medical german estimează că „20% dintre persoanele care se sinucid sunt victime ale violenţei la locul de muncă“.

Într-adevăr, hărţuirea poate transforma locul de muncă într-un loc de coşmar. Dar ar putea fi prevenită? Şi cum putem promova pacea la locul de muncă?

[Note de subsol]

[Legenda fotografiilor de la pagina 4]

Din cauza hărţuirii, a fi zi de zi la serviciu echivalează cu a purta un război al nervilor