Salt la conţinut

Salt la cuprins

De ce se poartă atât de urât cu mine?

De ce se poartă atât de urât cu mine?

Tinerii se întreabă . . .

De ce se poartă atât de urât cu mine?

„Adesea [prietenul meu] mă acuză de lucruri de-a dreptul stupide. Dar mă simt legată afectiv de el.“ — Kathrin *.

„Rănile sufleteşti nu se văd, dar dor cumplit.“ — Andrea, care a fost lovită de prietenul ei.

IATĂ un cadru obişnuit: O tânără îşi dă întâlniri cu un tânăr care pare a fi întruchiparea şarmului şi a galanteriei. Dar încetul cu încetul, el începe să se schimbe. Cuvintele drăgăstoase sunt înlocuite de remarce sarcastice şi observaţii critice umilitoare. La început, ea trece cu vederea aceste cuvinte lipsite de tact, luându-le drept simple tachinării. Dar situaţia se înrăutăţeşte: atacurile verbale, accesele de mânie şi părerile de rău devin un scenariu obişnuit. Simţindu-se oarecum răspunzătoare pentru purtarea urâtă a prietenului ei, tânăra suferă în tăcere, sperând că lucrurile se vor îndrepta. Dar nimic nu se schimbă. Ba mai mult, acum prietenul ei ţipă la ea. Într-un acces de mânie chiar o îmbrânceşte cu violenţă! Ea se gândeşte cu teamă că data următoare o va lovi. *

Tinerii al căror partener abuzează de ei fizic sau verbal au de îndurat un potop de remarce critice şi de cuvinte injurioase, precum şi frecvente accese de furie. Te afli într-o astfel de situaţie? (Vezi chenarul „Câteva semne avertizatoare“.) Dacă da, ai putea fi atât de tulburat şi derutat încât să nu ştii efectiv ce să faci.

Astfel de situaţii nu sunt chiar atât de rare pe cât ţi-ai putea imagina. Cercetătorii estimează că una din cinci persoane cade victimă unei forme de violenţă din partea partenerului. Când abuzul verbal a fost considerat o formă de violenţă, cifra s-a ridicat la patru din cinci persoane. Contrar opiniei larg răspândite, victimele nu sunt doar femei. Potrivit unui studiu britanic asupra violenţei în perioada de curtare, „un număr aproape egal de bărbaţi şi femei“ au spus că au fost trataţi în mod dur de partenerul lor. *

Dar de ce se ajunge la un astfel de comportament în perioada de curtare? Ce ar trebui să faci dacă eşti într-o asemenea situaţie?

Însuşeşte-ţi punctul de vedere divin

Mai întâi, trebuie să înţelegi cât de gravă este această situaţie în ochii lui Dumnezeu. E adevărat că omul imperfect e înclinat să spună şi să facă unele lucruri care-i rănesc pe alţii (Iacov 3:2). Dar tot la fel de adevărat e că, între două persoane care se iubesc şi au încredere una în cealaltă, se vor ivi din când în când neînţelegeri. De exemplu, apostolul Pavel şi Barnaba erau creştini maturi. Totuşi, la un moment dat, între ei „a avut loc o aprigă izbucnire de mânie“ (Faptele 15:39). Aşadar, dacă eşti în perioada de curtare, ar putea apărea uneori situaţii tensionate între tine şi partenerul tău.

Pe lângă asta, nu ar fi realist să te aştepţi ca prietenul tău să nu-ţi facă niciodată observaţii. La urma urmei, voi intenţionaţi să vă căsătoriţi. Iar dacă îl deranjează o anumită trăsătură de personalitate sau un obicei al tău, nu crezi că e o dovadă de iubire din partea lui să-ţi spună ce a observat? Într-adevăr, remarcele critice dor (Evrei 12:11). Dar dacă sunt făcute din şi cu iubire, ele nu constituie vorbire injurioasă. — Proverbele 27:6.

Lucrurile stau cu totul altfel când partenerul tău ţipă la tine, te plesneşte, te loveşte sau te înjură. Biblia condamnă „mânia, furia, răutatea, vorbirea injurioasă “ (Coloseni 3:8). Iehova este extrem de indignat când cineva îşi foloseşte „puterea“ pentru a-i umili, a-i intimida sau a-i oprima pe alţii (Eclesiastul 4:1; 8:9). De fapt, Cuvântul lui Dumnezeu le porunceşte soţilor „să-şi iubească soţiile ca pe propriile lor corpuri . . ., căci nimeni nu şi-a urât vreodată propria carne; ci o hrăneşte şi o îngrijeşte cu drag“ (Efeseni 5:28, 29). Un bărbat care vorbeşte injurios sau se poartă dur cu femeia pe care o curtează arată că nu va fi un bun partener de căsătorie. În plus, îşi atrage dezaprobarea lui Iehova Dumnezeu!

Nu eşti tu de vină!

Adesea cei ce au un astfel de comportament dau vina pe victimele lor. Poate că şi tu te simţi uneori vinovată de accesele de mânie ale prietenului tău. Dar se poate ca ieşirile lui să n-aibă nici o legătură cu tine. Cei mai mulţi bărbaţi care se poartă în mod abuziv au crescut într-un mediu în care comportamentul violent sau vorbirea injurioasă erau considerate normale. * În unele ţări, tinerii sunt influenţaţi de mentalitatea predominantă, şi anume că bărbatul e stăpânul. Anturajul îl poate determina pe un tânăr să se poarte ca un macho. Dacă îi lipseşte încrederea în sine, el s-ar putea simţi ameninţat la orice replică sau acţiune a ta.

Oricare ar fi situaţia, nu tu eşti vinovată de accesele de mânie ale altuia. Vorbirea injurioasă şi violenţa nu au nici o justificare.

Fă schimbări în modul de gândire

Deşi nu eşti vinovată de acţiunile lui, poate că ar trebui să-ţi corectezi modul de a vedea lucrurile. De ce? Să ne gândim puţin. Dacă o fată a crescut într-un mediu în care violenţa şi vorbirea injurioasă erau la ordinea zilei, atunci comportamentul grosolan i se poate părea normal. În loc să aibă repulsie faţă de o astfel de conduită necreştină, ea ar putea-o tolera, găsind-o probabil chiar plăcută. Într-adevăr, unele victime ale unui tratament abuziv au recunoscut că bărbaţii prea amabili şi manieraţi li se par neinteresanţi. Alte tinere, în schimb, trăiesc cu impresia că îşi pot schimba prietenul.

Dacă eşti într-una din aceste situaţii, trebuie ‘să te transformi prin înnoirea minţii’ (Romani 12:2). Prin intermediul rugăciunii, al studiului şi al meditării, trebuie să-ţi însuşeşti punctul de vedere al lui Iehova referitor la comportamentul abuziv şi să ajungi să urăşti acest comportament. Trebuie să înţelegi că nu meriţi să fii tratată astfel. Cultivând modestia — recunoscându-ţi limitele —, vei înţelege că nu ai puterea de a schimba un prieten care îşi iese mereu din fire. E responsabilitatea lui să se schimbe! — Galateni 6:5.

În unele cazuri, tinerele suportă un comportament abuziv deoarece au un respect de sine scăzut. Iată ce spune Kathrin, citată la începutul articolului: „Nu-mi pot imagina viaţa fără el şi nu cred că aş putea găsi pe cineva mai bun“. O tânără pe nume Helga a spus ceva asemănător despre prietenul ei: „Îl las să mă bată, pentru că e mai bine aşa, decât să nu fiu băgată deloc în seamă“.

Dar sunt aceste concepţii un bun fundament pentru o relaţie trainică? În definitiv, poţi iubi pe cineva dacă nu te iubeşti pe tine însuţi (Matei 19:19)? Străduieşte-te să cultivi mai mult respect faţă de propria persoană. * Dacă suporţi în tăcere să fii tratată cu duritate, nu vei reuşi să faci această schimbare. O tânără pe nume Irena a spus din proprie experienţă că, suportând un comportament abuziv fără să i te opui, „ajungi să-ţi pierzi respectul de sine“.

Acceptă realitatea

Unora poate că le e greu să admită că nu au o relaţie sănătoasă, mai ales dacă au cultivat sentimente puternice de afecţiune. Dar nu închide ochii în faţa realităţii! Un proverb biblic spune: „Omul chibzuit vede nenorocirea şi se ascunde, dar cei proşti merg înainte şi sunt pedepsiţi“ (Proverbele 22:3). O tânără pe nume Hanna spune: „Când te îndrăgosteşti de un băiat, parcă orbeşti; nu-i vezi decât părţile bune“. Însă dacă se poartă urât cu tine, este important să vezi cine e el în realitate. În plus, dacă prietenul tău te ameninţă sau te înjoseşte, înseamnă că ceva nu e în regulă. Nu încerca să-ţi negi sentimentele, să-l scuzi sau să te învinovăţeşti. Experienţa arată că, dacă acest comportament nu este corectat, situaţia se va înrăutăţi. Iar sănătatea şi fericirea ta vor avea de suferit!

Bineînţeles, cel mai bine ar fi să nu începi o relaţie cu cineva care nu manifestă stăpânire de sine (Proverbele 22:24). Prin urmare, dacă un tânăr pe care nu-l cunoşti prea bine vrea să vă daţi întâlniri, ar fi înţelept să afli câte ceva despre el. Ai putea să-i propui să vă vedeţi la început în grup. În felul acesta îl poţi cunoaşte fără să te implici afectiv prea repede. Întreabă-te, de pildă: Care sunt prietenii lui? Ce tip de muzică ascultă, ce filme, ce jocuri pe calculator şi ce sporturi îi plac? Din discuţiile purtate cu el, observi că îl preocupă lucrurile spirituale? Vorbeşte cu cei care îl cunosc, de exemplu cu bătrânii din congregaţia sa. Ei îţi vor spune dacă este o persoană matură, plăcută înaintea lui Dumnezeu, având astfel „o bună mărturie din partea“ altora. — Faptele 16:2.

Dar ce poţi face dacă ai deja o relaţie cu cineva care se poartă urât cu tine? Acest subiect va fi abordat într-un articol viitor.

[Note de subsol]

^ par. 3 Unele nume au fost schimbate.

^ par. 5 Acest articol se adresează victimelor violenţei fizice şi verbale. Sfaturi pentru cei vinovaţi de astfel de abuzuri sunt conţinute în articolele „De la cuvinte care rănesc la cuvinte care vindecă“ şi „Ce este rău în a-i teroriza pe alţii?“ din revista Treziţi-vă!, 22 octombrie 1996 şi respectiv 22 martie 1997.

^ par. 7 Pentru simplitate, ne vom referi la victimele tratamentului abuziv ca fiind de gen feminin. Dar principiile prezentate în acest articol se aplică atât la bărbaţi, cât şi la femei.

^ par. 14 Vezi articolul „Descoperirea rădăcinilor vorbirii injurioase“, numărul din 22 octombrie 1996 al revistei Treziţi-vă!

^ par. 20 Vezi capitolul 12 din cartea Tinerii se întreabă — Răspunsuri practice, publicată de Martorii lui Iehova.

[Chenarul de la pagina 21]

Câteva semne avertizatoare

▪ Face adesea remarce înjositoare la adresa ta, a familiei tale sau a prietenilor tăi când sunteţi singuri sau cu alţii

▪ Nu ţine cont, de obicei, de dorinţele sau de sentimentele tale

▪ Încearcă să-ţi controleze fiecare aspect al vieţii, dorind cu orice preţ să ştie ce faci în fiecare moment şi luând toate deciziile în locul tău

▪ Ţipă la tine, te îmbrânceşte sau te ameninţă

▪ Încearcă să te determine să-ţi exprimi în mod nepotrivit afecţiunea

▪ Nu poţi face nici o mişcare fără să te gândeşti că l-ai putea supăra în vreun fel

[Legenda fotografiei de la pagina 20]

Observaţiile critice sau insultele permanente pot arăta că nu aveţi o relaţie sănătoasă